Eu sunt dintre aceia care zâmbesc rar, dar sunt atâţia alţii în jurul nostru care zâmbesc tot timpul, dar niciodată nu-ţi spun ce gândesc...

citat din Luigi Tenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, cei mai puternici dintre noi sunt aceia care zâmbesc ducându-şi în tăcere durerea, cei care plâng în spatele uşilor închise şi care duc lupte despre care nu ştie nimeni.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc la toţi aceia care sunt împreună doar din teama de singurătate. Sau la aceia care spun că se iubesc, fără a fi împreună, din teama de a nu-şi sacrifica reciproc libertatea. Două alegeri aparent opuse, dar falimentare amândouă, pentru că sunt generate de acelaşi impuls: şmecheria.

citat din Massimo Gramellini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justine: Zâmbesc, zâmbesc şi iar zâmbesc.

replică din filmul artistic Melancholia, scenariu de Lars von Trier (30 septembrie 2011)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi râd în soare

E prima zi din vară
Şi iarăşi am ieşit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.

De multă vreme te aştept
Să-ţi spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.

Ştii, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Şi iată, stau de mult şi mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.

Mi-ai spus c-am aşteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că şi tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ţi spun.

Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Şi chiar incerc să îmi aduc aminte
Şi amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.

Dar poate însăşi aşteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea…
Şi dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.

Rupând tăcerea, vreau să-ţi spun
Că n-aş fi aşteptat nicicum
De-aş fi ştiut că încercarea mea
Nu-ţi va schimba mentalitatea.

Un nor apare pe-a ta faţă
Întunecând seninul clar
Al ochilor intraţi în ceaţă
Iscând un sentiment bizar.

Dar cum ţi-am spus, un nor vine şi pleacă
Aşa, din nou apare-un soare pe-a ta faţă,
Căci am ştiut să îţi vorbesc acum
Când suntem la sfârşit de drum.

Şi multă vreme a trecut
Şi ştiu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!

Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun "Te iubesc!"
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,

Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat cu-n poet filozof,

Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui cu-n verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Eşti actor!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!

Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun "Te iubesc!"
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,

Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,

Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui c-un verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Eşti actor!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s – muguri –
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câţi ghimpi,
câţi ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi –
credeam, c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc. Zâmbesc
şi hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea pozitivă, însoţită de deschiderea către experienţe noi, sunt poate un lucru la care bărbaţii se gândesc mai rar. Dacă sunt întrebaţi, cei mai mulţi recunosc că ar prefera o femeie veselă, nu una care se plânge tot timpul.

citat din Gabriel Branea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş zâmbi...

De n-aş zâmbi, aş fi o anonimă,
Aş fi o mască rece, orice-aş face,
Dar eu zâmbesc, iar viaţa e sublimă
Şi-n inimi pun doar dragoste şi pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul şi tristeţea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Şi-n ochii reci aduce frumuseţea.

De n-aş zâmbi aş fi fântână seacă,
Aş fi un cer cu nori şi-aş fi furtună,
Dar eu zâmbesc şi uraganul pleacă
Şi-ţi pune-n suflet sori şi vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiţă-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topeşte greul
Şi liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aş zâmbi aş fi o stâncă stearpă,
Ce-şi poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc şi-n vorbe port o harpă,
Ce-şi cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu care va fi destinul vostru, dar ştiu un singur lucru; aceia dintre voi care vor fi cu adevărat fericiţi sunt aceia care vor fi căutat şi vor fi găsit cum să se pună în slujba unui ideal.

citat clasic din Albert Schweitzer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-aţi ascunselea
golindu-mi dimineaţa de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost

azi mi-e dor de mine
şi mă caut

în cealaltă jumătate de viaţă
caut învingătorul
şi nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice şi
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
asta înseamnă că exist

şi tresar...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi care îţi zâmbesc frumos îţi sunt prieteni. De multe ori prieten îţi este cel care stă poate în umbră, dar te ajută la momentul potrivit.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

La bodegi, terase, cârciumi,
Pe căldură sau răcoare,
Unii beau de bucurie,
Alţii beau de supărare.
Unii au rachiu pe masă,
Ţuică, bere şi cu vin,
Alţii whiskey, coniac, vodcă,
Şi, mai rar, câte un gin.
În această bucurie
Şi tristeţe generală
Sunt puţini aceia care
Beau doar apă minerală.
Ei nu sunt nici trişti, nici veseli,
Dar se-amuză câteodată
Când văd că la altă masă
Se bea numai apă plată.

poezie de Octavian Cocoş (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţiile sunt peste tot în jurul nostru... dar pot fi recunoscute numai de către cei care caută, iubesc şi slujesc adevărul.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea noastră, cei mai săraci sunt aceia care râvnesc la podoabe; cei care ştiu cel mai puţin o limbă sunt aceia care, în timp ce vorbesc limba maternă, folosesc cuvinte străine; cel mai puţin milostivi sunt aceia care iubesc pe toţi oamenii; iar cei mai săraci cu duhul sunt aceia care se proclamă oameni serioşi.

citat din Sibil
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele cortinei

Este totul atât de mut,
Deşi lumea mă surzeşte,
Gălăgia se loveşte-n scut,
Şi doar pustiul îmi vorbeşte.

Mii de umbre "mă găsesc"
Şi mult prea impropriu spus,
Deoarece mereu se rătăcesc,
Sau dispar când soarele-i apus.

Ca un actor în teatrul societăţii,
Îmi spun replicile învăţate de acasă,
Şi când cade cortina singurătăţii,
Se înghesuie la uşa toţi să iasă.

Şi rămân tot singur...
După aplauze reci de spectator,
Care pleacă atât de sigur,
Că el l-a înţeles pe autor.

Sunt auzit poate de sute,
Şi mulţi ochi încă mă privesc,
Din păcate vocile-s mute,
Nimeni nu răspunde când vorbesc.

Sunt de nimic prea plin,
Şi tot odată mult prea gol,
Am gustat cam mult pelin,
Şi gândurile au făcut un carambol.

Îmi mint zilnic oglinda,
Şi îi spun că pustiu-i dus,
Dar mi s-a spart de mult clepsidra,
Căci timpul vine dar eu nu-s.

Astăzi să zâmbesc nu vreau,
Şi o să mă întrebe ce s-a întâmplat,
Doar credeau că mă cunoşteau,
Când derapat sunt doar adevărat.

Mare o să le mai fie surpriza,
Căci vor crede că m-am schimbat,
Spre fericire eu n-am avut viza,
Mereu am fost aşa niciodată n-am plecat.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îşi scutură secundele pe la uşa sufletului meu... Şi nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Şi iată cum pereţii camerei mele îmi dau deodată strania senzaţie de sufocare, dar şi de siguranţă în acelaşi timp, de rece, dar şi de odihnă, de lumină, dar şi de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toţi, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici şi îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există într-adevăr oameni pe chipul cărora suferinţa nu lasă nici o urmă, ei sunt de compătimit, întrucât nici bucuria nu-şi lasă amprenta asupra lor. Iar aceia dintre noi care nu sunt capabili de a se bucura, sunt doar statui de gheaţă, care nu se topesc în ciuda căldurii răspândite cu generozitate în jurul lor.

Mihail Mataringa (17 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!