Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mai cred copiii noștri într-o minune?

Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.

Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.

Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii – extaz si încântare –,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?

Privirea mi-o întorc către Răstignit
și sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie și-un Hristos smerit
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.

Văd spinii Lui si-o înviere care
va fi a noastră și Raiul în mine crește,
cum crește Liturghia in Altare,
când preotul solemn împărtașește.

Văd o mână mică, sfioasă si albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugaciune caldă
se murmură cuvioasă și smerită.

Mai cred copiii Tăi in Altare și minuni,
în Maica Sfantă și Pruncu-i de la sân,
în holdele sfințite, în datini și-n goruni,
în nașterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Amintiri de rugă dulce

În rugi târzii, la ceas de seară,
Icoana Sfintei Maici Marii
Așteaptă pruncii să-ngenunche...
Tu, pruncul meu cel mare, știi?!

Mai ții tu minte-ntâia seară
Cu Crezu-n gând, când ne-am rugat
De îngerească mântuire?!
Mai ții tu minte?! Ai uitat?!

Când ai pășit cu sfiiciune
Către icoană, oare, știi?!
Nu cunoșteai această lume,
Erai copil printre copii...

Ai sărutat atunci icoana,
Creștin cu sete ne-mplinită...
Știai c-alături îți e mama,
Iisus și Maica Prea Cinstită.

Ardea o candelă în suflet...
Esența pură de copil
Și ai sorbit cu luare-aminte
Din râul sângelui divin.

O sfântă, dulce-mpărtășire...
Mai ții tu minte, pruncul meu?!
Acum, la fel îți e unirea
Și dragostea de Dumnezeu?!

Umil, în sfinte spovedanii
Să învățăm să ne căim!
Cu multă suferință-n suflet
Și-n cârdășie să trăim?!

Vino! Căci sfintele altare
Mătănii de mărinimie
Revarsă peste viața noastră...
ne rugăm! Așa să fie!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Amintiri de rugă dulce

În rugi târzii, la ceas de seară,
Icoana Sfintei Maici Marii
Așteaptă pruncii să-ngenunche...
Tu, pruncul meu cel mare, știi?!

Mai ții tu minte-ntâia seară
Cu Crezu-n gând, când ne-am rugat
De îngerească mântuire?!
Mai ții tu minte?! Ai uitat?!

Când ai pășit cu sfiiciune
Către icoană, oare, știi?!
Nu cunoșteai această lume,
Erai copil printre copii...

Ai sărutat atunci icoana,
Creștin cu sete ne-mplinită...
Știai c-alături îți e mama,
Iisus și Maica Prea Cinstită.

Ardea o candelă în suflet...
Esența pură de copil
Și ai sorbit cu luare-aminte
Din râul sângelui divin.

O sfântă, dulce-mpărtășire...
Mai ții tu minte, pruncul meu?!
Acum, la fel îți e unirea
Și dragostea de Dumnezeu?!

Umil, în sfinte spovedanii
Să învățăm să ne căim!
Cu multă suferință-n suflet
Și-n cârdășie să trăim?!

Vino! Căci sfintele altare
Mătănii de mărinimie
Revarsă peste viața noastră...
ne rugăm! Așa să fie!
AMIN!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Dandu

Visul

Și se făcea Dumnezeu
mă luase-n sfânta mână
și-n raiul cel din visul meu
îmi așternu grădină.

Eram acolo ca la sân
și m-alăptam cu miere,
viața mea avea stăpân
și timpul înviere,

dar niciun dor sfâșietor
să-mi urle-n piept și creier
și-n gama sferelor lipsea
cântecul de greier.

N-aveam o lacrimă de-alean,
cu ea să-mi stâmpăr visul
și nici oglinzi ca de cristal
să-mi văd în ele scrisul

I-am cerut lui Dumnezeu:

Doamne, mai lasă-mă puțin
în lutul vieții mele
să-i împlinesc acel destin
scăpărător de stele,
să-mi simt curgând la nesfârșit
sângele-n poeme
și carnea lor să-mbrace-n alb
arcane mari de vreme,
și-n schimbul raiului ceresc,
ce mi l-ai pus grădină,
dă-mi numai suflet omenesc
pe-o filă de lumină,
căci sunt un pumn de oseminte
și pân* la cer iubire
și doar o viață nu-i de -ajuns
s-o-mpart la omenire.
Dă-mi, Doamne, locul cel mai sfânt
al Iubirii celei sfinte
din care sufletu-mi să-mi ardă
o flamură fierbinte!

Și-atunci, Cel Bun m-a coborât
aici, între cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezul meu pentru veșnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.

Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine și în vin
și-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
și în spovedanie.

Cred în patima și moartea
Dumnezeului durerii
și-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aștept morții din mormânt
iarăși să deschidă geana.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 august 2017.
Distribuie

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.

Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
de-a pururi pașii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferință.

Eu sunt din țara de neuitate datini,
cu sfinți sihaștri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
și Brâncoveni în moarte ațipind.

Eu sunt din țara fără de hotare,
fără opreliști către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.

Eu sunt din țara de holde și minuni,
cu ploi sfințite și rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.

Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de amar,
eu știu un loc mai verde ca un jad…
Eu sunt din țara de brazi și de har.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă fură, uneori, trecutul

Mă fură, uneori, trecutul
Cu chemătoarea sa lumină
Și mintea, biruindu-și lutul,
Spre-a-nlătura necunoscutul,
Suspină-n dorul ei, suspină...
Și sufletul, prin ani, aleargă
La ieslea unui prunc, în paie, —
Și nu pot anii ca să șteargă
Făclia stelei, ce-o să meargă
Cu magii, în bogate straie.

Și lacrima, din ochi, nu poate
Să micșoreze bucuria
Acelei nopți, cum nu sunt toate,
Acelei nopți înmiresmate
În care S-a născut Mesia...

Mă văd alături de părinții
Plecați de-asupra ieslei sfinte,
Și cânt în noaptea umilinții
Cu îngerii din cer și sfinții,
Cânt jertfa Cerului, fierbinte;

Și cânt, grămadă cu păstorii
Ce turmele își pasc în șoapte,
Cânt biruința Aurorii,
Cum la ferești, colindătorii
Se-aud, cântând, în prag de noapte...

Cânt veacul nou al împăcării,
Cânt Betleemul și Iubirea!
Salvat din mlaștina pierzării,
Cânt darul sfânt al Îndurării,
Cânt Nașterea și Mântuirea!

Căci simt și-n inima-mi cuprinsă
De vraja-aducerii aminte,
O, simt cum licăre, aprinsă,
Aceiași stea, mereu nestinsă,
Ca ieri, de-asupra ieslei sfinte...

Și simt și văd cum azi, în mine,
Te naști pe-aceleași ude paie —
Și-aștept, Isuse, în suspine,
Să-mbraci în slăvi de har, depline,
Un suflet cald ca o văpaie!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vrem Isus ai Tăi

NE VREM ISUS AI TĂI

Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moștenim pământul
Când va fi întreg un rai

Cât de scumpă ți-e Ființa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credința
Și-ți simțim prezența jos

Și ce adânc se împlinește
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăvește
Și îți sunt Doamne supus

În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai așezat
Să trăim toți mai deplin
Și cum Tu ne-ai învățat

Doamne Tu ne ești menirea
Când pe palma Ta ne ții
Și ne scalzi doar în iubirea
De-ați sluji în veșnicii

În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zidești
Tu ne ești izvor și cale
Căci pe brațe ne primești

Tu ne ești de aici destinul
Lege Viață călăuză
Căci noi îți iubim Cuvântul
Dragostea-ți să ne pătrunză

Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
n-avem în lume loc
Ci în har și-n îndurare

Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Tao vedem
Despărțiți de toți cei răi
Pe Tine să te urmăm

Din lume dar dinafară
Viața nouă s-o trăim
Adevărul — piatră rară
Să-l trăim să te cinstim


O Isus Hristos Mesia
Tu ești soarele iubirii
Ce ne oferi azi veșnicia
Hainele neprihănirii

Fie-ți glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinți și în neprihănire
Ființa lor să-ți dăruiască

Tu un soare să ne fii
Și aici și-n veșnicie
Să-ți cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec și-n fața Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreț mă cercetează,
Și calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, știi bine,
Tăria mea ești Tu, puterea ce mă ține.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ți mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine ești victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi și-n veci de veci,
Din viața mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de (26 septembrie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrem Isus să te slujim

Mesia — Isus Hristos
Eu te laud și îți cânt
Ce-ai făcut Doamne frumos
Viața — pe pământ aicea jos
Și chiar Noul Legământ

Îți aduc Isus onoare
Și te laud te slăvesc
Căci Doamne de la pierzare
Ne-ai adus Isus salvare
Și-n veci vreau să te iubesc

Mă închin Isuse Ție
Fii în veci glorificat
Căci mi-ai dat Lumina vie
Să îți cânt în veșnicie
Să am sufletul curat

Mâna Ta Isus întinsă
Lasă-o azi peste noi
Dă-ne dragostea aprinsă
Și Lumina Ta nestinsă
Să trăim ca oameni noi

Cu privirea Ta de foc
Schimbă-ne chiar astăzi mersul
În lume să n-avem loc
Ci pe drumu-ți la mijloc
ne-ntindem Doamne pasul


Vrem Isus să te slujim
Evanghelia Ta vie
Cu sete s-o împlinim
Frații Tăi Isus să fim
Doamne pentru veșnicie

Fă-ne dar noi să-ți cântăm
Și-ndurarea și iubirea
În veci Mire să te avem
Pe Tine să te urmăm
Căci Doamne ești fericirea
17 -01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.

... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi mușcând.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simți victorioasă
În osul meu, și-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viața veșnică!

Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.

În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine –
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.

Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Doamne, iartă-i și ne iartă...

Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu

nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd

îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut

văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic

spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit

Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem să îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum mă văd azi ochii Tăi

Ce aș face eu Isuse
La mine dac-ai veni
Floarea lacrimilor scurse
Eu o Doamne te-aș primi

Te-aș primi Isus în casă
Însumi să te găzduiesc
Și te-aș așeza la masă
Cu drag eu — să te servesc

Cum o Doamne m-aș purta
O Isuse dar cu Tine
Din ce am — oare ți-aș da
Privind spre ziua ce vine

Sunt modest la teorie
Dar la practic㠗 cum sânt
Eu trăiesc viața vie
Împlinind al Tău Cuvânt

Fă-mă Isus să-ți slujesc
Ascultând Doamne de Tine
Și cum vrei — eu să trăiesc
Să fac numai ce e bine

Căci mă vreau să-ți fiu plăcut
Să te bucuri azi de mine
Prunc în iesle — ce te-ai născut
Să-mi dai viața care vine

Cum sunt azi "naintea Ta
Doamne scump Mântuitor
Pot viaț-a căpăta
Căci mă vreau ascultător

Mă mai prinzi Isus de mână
La izvoare să mă duci
Să-mi dai dragostea stăpână
Și-n lumină să mă urci

Cum mă văd azi ochii Tăi
Sunt așa cum Tu voiești
Azi din lumea celor răi
O Isuse — mă primești

Fă-mă dar ca voia Ta
S-o trăiesc Doamne oriunde
Cununa spre-a căpăta
Prin a vieții sfinte unde


Glorie Isuse Ție
Slavă Tatălui Cel Sfânt
Căci ne vrem în veșnicie
Luați de pe acest pământ

Alt pământ să folosim
Pentru mers și închinare
Numele să ți-l cinstim
Fie-ți Doamne-n veci onoare
20-12-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscriși în ochi scânteietori
Din bănci de lemn și din altare
În cercul lor de cuci închiși
Și dup’a stelelor schimbare
Pe toți ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub pași
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineții văd linia de pornire
Și-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralții
Și văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minții lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima bătălie

Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna

însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată

oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim

poezie de (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE

Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,

Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul

Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,

Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă către Maică

Nu plânge, mamă, când lovit
Și-nsângerat îmi este trupul,
Nu doare locul biciuit
Cum doare ura și cuvântul.

Bătut, scuipat, batjocorit,
Eu port povara lor în spate
Și-n crucea grea duc istovit
Noianul lumii de păcate.

Nu sunt de cuie azi rănit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plâng doar păcatul săvârșit
De ei, ducându-mă la moarte.

Nu plânge, mamă, știu că-n gând
Te-ai răstignit și tu cu mine
Te simt în toate îndurând
Chiar dacă jale curge-n tine.

Eu i-am iertat căci am venit
Cu dragoste întru zidire
Precum a fost proorocit
Să fiu jertfit spre mântuire.

poezie de (6 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

* * *

Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Na-ș vrea să stau nepăsător

Na-ș vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâția oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.

Ei se complac in acest fel
Și nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.

Și fac în viața tot ce vor
Sunt prinși în păcatele lor
Nu cred c-o șansa li sa dat
Să fie iertați de-a lor păcat.

Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Și scapa-i Doamne de păcat.

Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezește de pe acest pământ
Să nu ajungă așa-n mormânt.

Să fie Doamne dezbrăcați
Cei cu păcate îmbrăcați
Să-i poți ierta prin mila Ta
Să vadă și ei Slava Ta.

Și să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă după mormânt
Este viață-n cerul Sfant.
AMIN

poezie de (2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde crește ghimbirul? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!