Nebunilor
Nebunii au avut izbândă
Proscriși în ochi scânteietori
Din bănci de lemn și din altare
În cercul lor de cuci închiși
Și dupa stelelor schimbare
Pe toți ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub pași
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineții văd linia de pornire
Și-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-ntralții
Și văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minții lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre înot
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre ocean
- poezii despre negru
- poezii despre logică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.