Tic-tac

Dac-aş prinde timpul la o cotitură,
I-aş da două palme şi un pumn în gură,
I-aş da o bătaie să mă ţină minte,
Să-l pot da în urmă, când e înainte,

Să-şi îndrepte pasul când şade pe loc,
Să îmi fie ceasul vieţii cu noroc,
Să nu treacă nicio clipă fără sens,
Fericirea toată s-o trăiesc intens...

Dar nu bat eu timpul, ci mă bate el,
Tic-tac, ziua toată, şi noaptea la fel.

poezie de Marius Robu (22 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepreţuit

Aş pune preţ pe gândurile tale,
Iar pe cuvinte şi mai mare preţ,
Şi fiecărui sunet, osanale
I-aş închina, un imn solemn, măreţ...

Să afli cât îţi valorează glasul
Cu fiecare tril pe care-l scoţi
Să-l dăruieşti degeaba, la tot pasul,
Absurdelor priviri de surzi netoţi...

M-aş vinde tot, să cumpăr vocea ta,
Şi rob i-aş fi, păstrând un singur dor:
S-o pot până la moarte asculta,
De nu, de ce să fiu nemuritor?

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (9 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de o îmbrăţişare care să oprească timpul, cuvintele, mintea, respiraţia, dar să lase fericirea să ne ţină ea în viaţă, ca dovadă că iubirea dintre noi face să avem un singur suflet... împărţit în două trupuri, despărţit în două vieţi.

aforism de Marius Robu (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea

Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minţi,
Cu uitare de părinţi.

Şi mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.

Îmi tulburi simţirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.

Minte eşti trebuincioasă,
Ochiul minţii când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor şi cu noroc.

Altfel eşti o tulburare
Şi mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.

Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoaţă rea,
Ai gonit iubirea mea.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul de aur şi îndeplinirea unei dorinţe

Peştişorul fermecat,
Mult dorit, de toţi visat,
Dacă, cu noroc, l-aş prinde,
I-aş da drumul, nu l-aş vinde;
Dar i-aş cere de îndată
Să mai fiu copil o dată.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu timpul

Nu ştiu ce vreau în ast moment
Dar simt cum timpul trece lent,
Simt eu cum merge înainte
Lăsându-mă fără cuvinte.

Aş vrea să pot să-l pot opri,
Să stea în loc cât aş clipi
Dar eu clipesc... el merge lent
Lăsându-mă să-l simt... atent

- Tu, timpule, unde te duci?
- De ce nu stai? De ce mereu fugi?
Rămâi te rog puţin pe loc
Să simt şi eu că am noroc...

Zadarnic... el nu m'a ascultat
Şi calea lui el şi-a urmat
Lăsându-mă să-mbătrânesc
Alături de tot ce iubesc.

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Ţi-aş săruta picioarele toată ziua
Lăsându-le să se odihnească toată noaptea
De câţi paşi au făcut pe buzele mele
Neobosite!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te văd, priveşti la ceasul vechi agăţat pe perete,
scorojit de însingurare şi doruri ascunse...
Ai vrea să opreşti timpul
la o secunda perfectă...
în care să ţi se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieţii ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiţă năstruşnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranţa că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfăşoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respiraţii furate lumii...
Dar e la fel... seacă şi şubrezită de timp şi de oameni grăbiţi...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca aşteptând viaţa viitoare...
Aş vrea să împart cu tine una din acele secunde... şi-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli şi legi...
Nu vreau să aştept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închişi
şi mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Şi mă voi aşeza la poalele munţilor care plângeau între apus şi răsărit... împărţindu-ne...
Şi te voi aştepta,
Te voi aştepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Şi vei veni... ştiu...
În acea secundă perfectă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Privesc firul de praf scurgându-se,
E conform cu legea gravitaţiei.
Alături un ceas numără şi el secundele,
Dar sacadat, rotindu-se.

Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau să privesc timpul...
Îmi vine în minte un plan îndrăzneţ
Întorc ceasul cu susul în jos.
Crezând că pot să intorc... timpul.

Nu mai vreau să măsor nimic
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Şi o teamă permanentă.

Privesc secundele cum trec,
Le grupez pe minute cu gândul să plec,
Ore întregi devin nostalgice amintiri
Şi curg într-un singur sens...

Privesc clepsidra pe jumate golită
Şi mă grăbesc s-o întorc cu susul in jos,

Credeam că pot să întorc... timpul...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facilitatea lecturii a devenit o regulă în literatură de când cu domnia grabei generale şi a gazetelor care provoacă şi excită această dispoziţie. Toată lumea tinde astăzi să citească numai ceea ce toată lumea ar fi putut scrie. Şi pentru că literatura vrea să-şi delecteze omul sau să-l facă să-şi treacă timpul, nu-i cereţi vreo sforţare, nu invocaţi voinţa. Aici va triumfa părerea, poate naivă, că plăcerea şi osteneala se exclud.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce i-aş spune...

Îmi geme-ntr-una-n ziuă inimioara,
Iar vocea ta trăieşte-n mintea mea.
Un dor iar mă cuprinde când se lasă seara
Şi când mă sărută raze reci de stea.

Aştept tu ca un înger să cobori în noapte,
Să nu mai pleci lăsându-mi un amar...
Dar inima mai tare şi îmi bate,
Căci în zadar aştept când nu apari.

Privirea ta poate doar se joacă,
Nici nu gândeşti că-mi place stilul tău...
Dar ce i-aş spune inimii să tacă
Fiindcă geme zilnic şi mi-e greu???

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă singură este insuficientă pentru a-ncăpea în ea toată fericirea lumii. Pentru asta-s necesare două inimi la un loc.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea are cearcăne roz

Dimineţile mele sunt desculţe
şi aleargă cu părul desfăcut
în întâmpinarea soarelui;
Poartă rouă pe gene
şi zâmbete în zborul fluturilor.
Eu îi port în suflet
şi le simt tremurul
în buricele degetelor.
Ştiai că fericirea are cearcăne roz?
Şi paşii discreţi?
Se strecoară prin timpul meu,
- dimineaţă de duminică -
învăluită în mister
şi flori de liliac.
Nici nu o aud când vine!,
dar mai ales n-o aud când pleacă...
Îi privesc picioarele goale
şi-i simt nostalgia
urcându-mi în sânge...
Are palme de aer
şi atingeri de gând sugubăţ...
când îmi prinde sufletul,
tot timpul, dar tot timpul,
simt cum îmi cresc aripi
şi atunci ştiu că pot atinge raiul.
Uneori mă trezeşte cu mirosul cafelei...
o găsesc în bucătărie
cu umerii goi şi sânii plini
şi mi se face foame.
Foame de viaţă!
Da, fericirea are cearcăne roz!
Şi poartă numele tău.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu

a făcut depresie şi înfulecă
timpul sfios ca un chec
cu banane bine călcate în picioare
consideră că pot să mă descurc
fără el în următoarele două decenii
l-am dus la un medic psihiatru
care deţine un creier trecut
prin blendere în timpul şedinţelor
şi are sprâncenele ridicate
ca şi cum se pregătea să fie uluit
ceasul convalescent lipăia
în cabinet şi nu credea în blasfemie
am fost sfătuit să cumpăr trei
feluri de îngheţată pentru că nu
m-am putut hotărî între caramel sărat
ciocolată şi cafea mai mult
pentru mine şi plăcerea de a mânca
ceasul meu îmi mănâncă timpul
dar nu face vergeturi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, da!

Să-ntoarcem timpul? Doamne cât aş vrea!
Nu la şotron, la prima-mbrăţişare
Din parcu-acela plin de tei în floare,
Când ne-a surprins, nervoasă, mama ta.

Eram timid şi chiar prostuţ, se pare,
Că n-am mai îndrăznit a te vedea
Şi-am suferit întreagă viaţa mea,
Căci te-am iubit al dracului de tare!

Să-ntoarcem timpul? Doamne ce i-aş face
Acelei mame rele ca o toacă,
De-ar îndrăzni să nu ne lase-n pace!

Te-aş ţine lângă mine strâns şi dacă
Ar încerca-n vreun fel să mă atace,
I-aş spune-n faţă, pur şi simplu: pleacă!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare

l-aş împărţi
l-aş înmulţi
aş face cumva să-l împart
poate l-aş răstigni şi eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumeşti
l-aş zidi în temelia vieţii
i-aş cere minuni
în prime time
cu martori i-aş cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aş face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierţi
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
şi nu ştiu de ce simt că ai ochii plini

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba

Flori roşii de iubire
Îmi răsăreau în plete,
Când alergam bezmetici
Prin lanul de lumină...
Mă-mpiedicam cu roua
Ce-mi strălucea pe ghete
Şi nu voiam decât
Noaptea să vină!

Tu îmi sorbeai din palme,
Linia vieţii toată.
Şi linia iubirii
O ancorai de-o stea...
Încălecam cu gândul
Pe norii albi de ceaţă
Şi nu voiam decât
Noaptea să stea!

Timpul s-a scurs de-atunci
Şi-a dus cu el, departe,
Potecile întinse
Spre lumea de poveşti...
Îmi cresc doar tălpi în umăr.
Şi e noapte.
Te caut, dar degeaba,
Nu mai eşti!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Cine fuge, nu stă-n loc
Şi nu-l poţi prinde deloc?
N-are formă, doar măsură,
N-are mâini, n-are nici gură.

Doar ceasul prins în perete
Nu prea pare să-l regerete.
De la noi ar vrea să plece,
Mult prea repede el trece!

Acum ştiţi! Doar Timpul este
Cel ce fuge fără veste,
De aceea-i preţios,
Să nu-l pierdeţi de prisos!

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor

Tu nici nu ştii ce să mă-ntrebi
Când îţi doreşti ca să te mint
Şi tare-aş vrea să te alint
Dar am şi ai prea multe trebi.

Nu vezi că suntem ocupaţi
Cu fel şi fel de boroboaţe
Şi că secundele-astea hoaţe
Ne ţin aşa de mult legaţi?

Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârşit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.

Sunt altruist de ziua şaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi şi noaptea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!