Vămile sufletului

La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neştiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.

Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creştet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vamile sufletului

La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.

Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decat in vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducându-ţi aminte

Mereu ne găsim pe o punte
unde cineva ne-aclamă întrarea.
În grabă mă-nveţi să haşurăm în noi
teritoriul servituţilor lunecoase.

Doar străinul venit mai arborează jena
ca pe un steag, amintindu-mi obsesiv
de acel timp în care ademeniţi
ne-ncurcam naivi în cuvinte.

E-n noi tot mai viu, ceasul acela împărţit
din care fiicele uitării au alergat desculţ
prin lungile ploi ale toamnei.

Azi, aleg nevrutul, neuitarea
când fructul crud
loveşte adânc în tâmpla oglinzii,
iar cântecul flaşnetarului
pedalează alene
prin anotimpuri de purpură.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai încolo, eu cu tine, împărţind, totuşi, veşnicia

doar luna cu ochiul ei plin ne privea absentă,
pe când noi rătăceam pe străduţele orăşelului
îmbrăţişaţi de-a curmezişul clipei...
ah, sufletul nostru se resfirase ca un lotus
răstignit peste stropii de tăcere.
Un dor ca o veşnicie mă urmăreşte,
în timp ce tu, păşeşti inocent ca prin copilărie,
peste noi, cădea timpul ca praful de puşcă,
secerându-ne inimile şi risipind vara.
duminica ne trezeau bătăile clopotelor,
în timp ce liniştea se revărsa
într-o mie de răuri în inima mea.
lângă tine pictez cuvinte în nuanţe sângerii,
în timp ce tu-ţi târăşti propria deşertăciune
prin negrele oglinzi ale eternităţii.
mai încolo, eu cu tine, împărţind, totuşi, veşnicia.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.

Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.

Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniştea
uitată-n cadrane
şi-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.

În ritm neştiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.

Neînţeles îmi pare gestul de tandreţe
peste punţile fosforescente ale nopţii
când în mine ochiul tristeţii
rămâne cu încăpăţânare întredeschis
refuzând somnul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Mă-nrobeşti cu veşmânt înşelător
şi răbdătoare-mi coşi peste trup
panglicele umilinţei.
Mă-nveţi tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...

Ca şi cum noi n-am fi fost
niciodată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte

În fie care noapte mă porţi
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului baţi la porţi
Zbori între vis şi realitate

Eşti sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoţea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea

Şoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Şi lumina Lunei cu căldură sa

Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară

Suflete se topesc în stele
Ploaie caldă cu meteoriti
Noi ne-numărăm prin ele
Să iubim suntem sortiţi

Ne-ntâlnim în noaptea ideală
Sori ce strălucesc în beznă
Praf de stele curge în beteală
Liniştea geană peste geană

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul de iubire

Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ţi mai aminteşti
aprinsa nebunie a culorii?

Într-un cer subţire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici şi pânze de păianjen.

Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopţii. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-

Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinşi coboară nechemaţi
într-un timp al durerii.

Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopţii
îngânându-ţi numele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noi înşine

De teama realităţii
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranţei
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Şi îngeri din noi înşine
Peste timpuri şi zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înşine.

poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de suflet

La margini de suflet aştept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aştept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Doreşte să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul îşi urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ prin lumină

Tăceri interogative,
arc întins peste sonatele disperării.
Azi, îmi asum gongul compromisului
şi-aceste însingurări fără tine.
Priveşte ochiul ce se dilată aievea
în carnea din zid.
Târziu, m-ademeneşte într-un somn
sub o singură pleoapă.
Desculţ prin lumină, mă-ncred
că absenţa ta e o rătăcire
necesară, îngăduită
pentru o fericire provizorie,
din care nimeni nu se-nfruptă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeiuri

când îmbrăţişezi infinitul,
îl răstigneşti pe o coloană brâncuşiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
şi pleacă să plimbi ielele până-n asfinţit,
când iubeşti o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoşti, mergi, chiar fără să ştii,
prin templul cunoaşterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăceşti, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te şi întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viaţă
şi pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieţii,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poţi rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viaţa la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înţelesurile şi temeiurile ei.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Suntem florile, frunzele cerului
în noi, bucuroase îşi fac cuib mierlele
iar ploaia-şi ascunde trupul diform.

Prin grădini străvezii, ne trăim nepăsarea
pe creştet, pe tâmple ne mângâie un înger
fermecător, iarba împarte cu noi
clipa solemnă.

Trup mincinos, te-ncântă tot mai des
ameţitoare depărtări
şi-n tine, poate chiar azi
cuvântă o roză a vânturilor.

Suntem florile, frunzele cerului
oprite-n întâmplarea
de-a putea iubi...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor de tine-n atâtea veşnicii

libertatea mea nu e altceva, iubite
decât dor de tine-n atâtea veşnicii
eu te iubesc în toate toamnele vieţii
şi în cele cu lanţuri pe copacii ruginii
mi-ai trimis scrisori cu asfinţituri de soare
şi mi-a crescut golul din inimă mare
tu te plimbi prin oraşe imaginare
şi te simt prin bruma sângelui meu
tinereţea mea îi pune frână morţii
şi mă împiedic de ea în zboruri-chemare
îmi mişcă nopţile reci prin cameră mereu
mă porţi prin frăgezimi de stea uşor
te rătăcesc prin dansurile străvezii ale coapselor
prin alte lumi mai triste fără noi tu treci
prin şiruri de oglinzi concave, prin nunţi de ploi
ne tac cuvintele născându-ne în zorii reci
miroase a sânge amintirea femeii cu îngeri
şi-n ochiul argintiu, sub pleoapă, tu sângeri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undev-Cândva

Undeva,
prin mine,
filele trasează linii,
coperta inimii
îşi caută echilibrul,
de tine,
prin mine,
creând cuvinte,
de mult,
de toate,
spălate cu lacrimi
de dor
prin tine,
presimţite,
bărbat
de mintea mea creat,
niciodată
nu vei şti
că viaţa mi-ai schimbat,
că te iubesc decât mă iubeşti,
iubesc
în mine
să trăieşti,
peste tot,
de iubiţi.

poezie de Maria Dumitrache DMP
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost doar poveste!

Cirezi de nuci goneau desculţe-n păr
Şi umbra lor nu ne făcuse cruci
Din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
Nici ierbii calde nu-i eram năluci.

Cu cleşti de raci ne apucam de zori
Genunchii ne strângeau prin iarba udă
Şi timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori
Gustând amorul de pe carnea crudă.

Zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni
Iubirea noastră se-mbrăca în floare
Pe buze ne scriam cu dor de cremeni
Topind zăpada din scrisori de soare.

Tu ai plecat, târziu, când osul vieţii
Ţi-a pus năframa peste viul grai,
Uscând în mine, peste tot, nămeţii
Rămaşi în tolba cu-nfloriri de mai.

Cioplesc şi azi în lemn de nuc
Prin plete umbre-mi dau de veste
Că-s singur Doamne, şi mă duc
Să prind cu aripi, o poveste.

poezie de Doina Bezea (25 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpului neştiut

Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi şi ultima.

Splendori ascunse îţi vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veşnic aprinşi.

Nu uita,
cu alb veşmânt împodobeşte-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.

Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaştere.

Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
uită cât te-am iubit...

Pe sub apa ferestrelor
închipuie-mă tot mai des
sufletul de veghe,
înlăuntrul pietrei.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie echinocţială 77

Trec anii prin viaţă şi viaţa prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-aşez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uşi redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.

Şi caut răspunsuri prin anii pierduţi
în reci neuitări ce mă ţin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuţi
cu luntrea pe ţărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau duşmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare! –
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credinţele surde călcate-n picioare!...

Aud, când privesc detaşat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viaţă,
cu vagi amăgiri dintr-un zvon neştiut
venind peste vântul ce-mi bate din faţă.
Pe toate le-ascult, când vin deodată,
cu voci retuşate în zeci de jargoane,
pe-o scară de timp, de-a latul gradată,
cu semne anume, de pus în pripoane.

Şi-alerg deîndată cu gându-napoi,
ajung obosit într-o lume trădată
în care prieteni mai vechi sau mai noi
la bârfe străbune cu toţii fac roată.
Prieteni de ieri, sau prieteni de azi,
şi rude de sânge, cu zâmbete sparte,
vă simt peste vreme ca simpli nomazi
ajunşi în amurgul cu roade deşarte.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Târziu, închipui dantela paşilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simţit-o mereu
muşcata
îngenuncheată-n fereastră.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!