Mai încolo, eu cu tine, împărţind, totuşi, veşnicia

doar luna cu ochiul ei plin ne privea absentă,
pe când noi rătăceam pe străduţele orăşelului
îmbrăţişaţi de-a curmezişul clipei...
ah, sufletul nostru se resfirase ca un lotus
răstignit peste stropii de tăcere.
Un dor ca o veşnicie mă urmăreşte,
în timp ce tu, păşeşti inocent ca prin copilărie,
peste noi, cădea timpul ca praful de puşcă,
secerându-ne inimile şi risipind vara.
duminica ne trezeau bătăile clopotelor,
în timp ce liniştea se revărsa
într-o mie de răuri în inima mea.
lângă tine pictez cuvinte în nuanţe sângerii,
în timp ce tu-ţi târăşti propria deşertăciune
prin negrele oglinzi ale eternităţii.
mai încolo, eu cu tine, împărţind, totuşi, veşnicia.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vămile sufletului

La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neştiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.

Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creştet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vamile sufletului

La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.

Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decat in vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Reînoind demersul blând
De-a fi doar vesel, nu în gând
Ci în amestecul de vreme
Pierdute sunt vorbe prin semne.
Cu tine stropii nu mai plouă
Cu tine-i tot, e totu-n două
Cu tine viaţa se dezleagă
Cu tine-I tot şi nu e şagă.
Revin la timpul fără timp
Când nu e loc pentru răstimp
Revin la spaţiul fără de zare
Când totul totului mă doare.
Cobor în susul făr' de timp
Şi urc în timp făr' de-anotimp
Sunt amalgam de Univers
Dar sunt el gând fără de ghers.
Cu tine timpul e secundă
Iar spaţiul e tot mai gol
Cu tine totul se incumbă
Iar armonia-i unison.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologia sentimentului

nu-ţi simt sângele tânăr
de bărbat în floare
alergând prin propria-mi copilărie
trecând prin anotimpurile timidităţii
ca un înger pe chindie,
nu-ţi simt inima mângâind candoarea,
doar labe flămânde de lup
şi amintirea unei copile cu păr saturnian
cu umbra liliachie lipită de trup,
nu-ţi simt plânsul din timpul- dor
învolburat ca albia unui izvor,
doar copita şi mugetul de cerb în rut
şi ploaia albind sufletul tău
şi inima ta chemând un alt ecou
prin ploi mărunte lovea lumina prin vitralii
şi nici primul poem nu l-ai scris pentru mine
cu degete de îndemânatic scrib
locuiai in mijlocul durerii mele
doar buzele arse de dor
povestea sărutului şi-o strig
şi coapsele-nflorite în primăveri
şi odiseea sânilor-un film vualat mut-
şi părul ca o metaforă vie crescând
doar trupul cu toate-armele în pârg
îţi colora privirea flămândă şi viaţa de cuc
copila timidă se tot privea femeie
în faţa oglinzii-dumnezee
îşi despletea în valuri părul, cădea rochia-şuie
se tot gândea la tine în nopţi cu lună mlădioasă
când dorul îi tot zidea câte o coastă
şi nopţile foşneau ca o mireasmă
prin sânii ei pulsa şi primăvara-n muguri
la tine valsa doar vara, incandescente ţeste
povestea noastră azi n- o mai poţi scrie
loveşte ploaia rece prin ferestre.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Landoul roşu

Prin păduri de porumb
Landoul roşu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.

Norii, câţi au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.

Dar roşul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul-demon timp

aripa vremii s-a oprit in loc peste noi
incremenita-n vazduhul de lapte
dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant,
timpul s-a frant in clipe si soapte
pravalit pe Pamant.

ce lumina alba-i acum peste noi
pare ca ploua cu boabe de ceata
sau poate ca ni s-au matuit noua pupilele
si lumea vazuta prin ochiul opac
pare o sfera de lac
in palma Ingerului-Demon Timp

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Adina Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Timp
aş fura din clopotul vieţii,
clipe ce dăngăne
a viaţă ce fuge,
limbi ce se bat de sufletul din noi
când fuga prin viaţă
ne risipeste prin destine
ca la final să rămânem..... goi!
Aş fura clipe vieţii
să mă bucur
de mine, de tine, de noi...
clopotele să sune a chemare,
dăngănit într-un inegalabil sincron
care să ne ofere
nepreţuitul
timp!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Timpul trece straşnic de repede
peste dealuri, umbre şi suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanţe albastre, de cristal..

Păsări negre străpung bolta
ca nişte stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...

Trec secundele deşarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec şi se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu sub neuitare

Mi-e dor de ce ai fost odată
Demult, prin anii noştri de liceu,
De zâmbet fain, priviri de fată
Că-n gându-ţi rătăceam doar eu.

Mi-e dor să mai dansăm prin ploi
Iar tălpile să urce-n lung cărarea,
Mi-e dor mereu, mi-e dor de noi
Pe luncă să ne prindă înserarea.

Mă tot rebesc aducerile-aminte
Prin iernile când lângă mine stai
Şi-ţi înşiram, din dragoste, Cuvinte
Pe cea albastră sanie cu cai...

Departe-mi eşti de mine şi de sat,
Tot mai departe-i ziua revederii,
De noi, mereu, ne-am tot îndepărtat...
Scrisorile-au sporit culmea durerii.

Mi-e dor de tine, de anii de liceu
De zilele când de la ore mai fugeam
Şi nu ne speriam de dam de greu;
Ce tineri, Doamne şi ce fericiţi trăiam!

Mi-e dor să-ţi umplu pocalul de cuvinte
Ori de vin roşu ca-n fostele vacanţe,
Mi-e dor de tine ca de cele sfinte...
Prin neuitare ne cheamă circumstanţe!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de timp

Tu stai la un capăt al universului,
iar eu la altul.
Tu înţelept şi răbdător cât un mileniu,
eu, cât o oră.
Atâta timp şi spaţiu şi stele-ntre noi,
doar gândurile răzleţe ni se mai întâlnesc uneori.
Îţi simt respiraţia în nopţile când lupii tac
şi luna urlă,
iar vântul se joacă cu valurile mării.

Inimile noastre îşi dau întâlnire în fiecare zi
la margine de timp.
Dar întârzie de fiecare dată cu o bătaie.
Şi inima ta şi inima mea.

poezie de Eugenia C. Creţu (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia C. Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir şi otravă

Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.

Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.

Şi vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.

Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creşteau din vrăjit elixir.

Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir şi otravă

Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.

Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.

Şi vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.

Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creşteau din vrăjit elixir.

Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 1016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâşiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viaţa...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topeşte orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
şi te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
şoaptă peste şoaptă.
ruga lângă ruga..
Câţi paşi intre noi topindu-se...
cât freamat şi cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ŞI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârşită iubire...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Când mi-e frig, îmi pun o haină,
Când mi-e cald, nu ies afară
Insă când mi-e dor de tine,
Beau la vin, beau în neştire
Totuşi, gura mi-i uscată,
Te aştept, dar nu vii fată,
Pe cărarea dintre vii,
Sufletul să mi-l mângâi.
Mi se pare groaznic doru,'
Ţin în mână strâns ulcioru,'
Şi visez ca-n ceas de seară,
Noi, prin lanu' de secară
S-alergăm desculţi şi goi
Doar cu luna peste noi.
Lună blândă, lună caldă,
Sa-ţi dezmierde trupul, fată,
Trupu-ţi alb, şi mlădios
Să mă-mbete de frumos,
Să mă-mbete de plăcere,
Trupul meu întruna cere
Ale tale imbrăţişări,
Ale tale dezmierdări.
Stăm în lan, si luna trece,
Vine dimineaţa rece
Simt broboanele de mană,
Şi mi-e frig... şi-mi pun o haină.

poezie de Mihai Valentin (1 august 2014)
Adăugat de Mihai Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii liberi

e tristă clipa asta
tăcerile se scurg şi mor
pe reci pereţi, ai lumii seci
pe unde treci
timpul rămas e ars acum, e scrum
cuvântul e abis
ce lungă este depărtarea dintre noi
eu, păşesc pe ţărmuri ce dor
tu, în câmpii uscate de cer
mai trece un tren
uitat de toţi, de toate
prin noi, pe lângă noi
azi gara e absentă
doar şina ruptă
mai curge între noi
grei paşi se risipesc aleatoriu
prin anii trecuţi, petrecuţi
aiurea, haihui
tăcere abisală
rămasă într-o gară absentă
doar nişte şine perpendiculare pe nimic
tu mă aşteptai la geam
eu mai ciopleam un ram
să fac, să fac un nai
să cânt la nunta nostră
poveşti despre cai
cai liberi şi puri
aleargă, aleargă în pulberi de stele
să-şi poarte iubita prin ele
aşteaptă-mă femeie în poartă
să-ţi cânt a mea soartă
un cânt în doi, despre noi
noi, cai liberi în lume
purtăm marama durerii pe strune

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire fără sfârşit

povestea noastră de iubire se va scrie de la sine
şi va intra prin ferestrele celor ce s-au iubit,
unii se vor închide-n ea ca într-un labirint,
alţii vor arunca în noi cu inimile noastre
spiritele, în schimb, vor zbura liniştite tocmai la zenit
nu ca nişte păsări cu aripile ciuntite, lovite
noi am fost singurii îndrăgostiţi plecaţi să caute luna
când armatele văzduhului nu mai visau
decât un soare roşu sângerat de lupi la asfinţit
doar noi, frumoşii nebuni, mai visam aiurea
în forme geometrice viaţa şi spaţiul şi timpul
în versuri înaripate primeneam anotimpul iubirii
dincolo de sicriul lumii, noi eram morţii frumoşi
care-şi schimbau în îngeri zglobii înfăţişarea
trăiam totdeauna în intersecţia dintre real şi ireal,
între fantezie şi oboseala lucrurilor mărunte,
aici ne mişcam copleşiţi de aceste întretăieri scurte,
ca ale inimii, secunde de prezent, de trecut, de viitor,
dincolo de această intersecţie, era nebănuitul,
acea ameţeală a unui timp rigid, îngheţat,
un timp static, ori măcar bănuit sau uitat.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN TIMP NOI TRECEM FĂRĂ A NE MAI ÎNTOARCE
Prin timp noi trecem fără a ne mai întoarce,
Şi găsim în drumul nostru mulţime de soroace
Ce ne provoacă griji şi grele lamentaţii,
În timp ce vremea nemişcată veşnic tace.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onomastică

Mai plâng o secundă, ce vieţii mi-e luată
Şi-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristeţea din clipe de dor.

Mai am şi puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranţa. Ea veşnic se vrea
Stăpână pe lume. Şi totuşi se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.

Şi pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veşnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viaţă, spre viaţa de-apoi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

lumea dormea
aşteptam ca să plâng
pe ruguri de gând
cădeau stele în noapte
piereau cuvinte printre triste şoapte
se scurgeau întrebări păşind printre scări
scările durerii în lacrima tăcerii
băteam în uşile lumii, cădea un blestem
paşii obosiţi pe scânduri de lemn
gonit de idei, rătăceam într-un pat
dormeam între noi
adormeam între uşi fără chei
se izbea de geamuri
raza crudă de lună
ploua peste timp
căutam un timp, mă loveam în răstimp
şi în noaptea aceea
am venit acasă, călcând peste toţi
în poartă fluturi
se jucau în privire
în casă, un pat şi o masă
a rămas între noi
ţigara ardea pe o masă
şi în noaptea asta am înţeles
tu eşti femeia mea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!