Primăvara
mai degrabă ar părea că această primăvară
ar veni din direcția naivilor curenți
ce-și au geneza în genele tale sfădite
cu dâra rimelului extaziat.
pe nimeni n-ar surprinde
cum gânduri mi-aș descompune
în palma ta ce-mi mângâie treptele frunții
și că zigzagul se dezamorțește în ordinea răvășitului
sorbind fluturi pentru lecția de zbor.
nimic nu ne va opri să ne crăpăm zâmbete iar
și să ne întețim fuga printre copacii
acei cunoscuți și de nepăsările întregi
până ce ne legăm vise de crengi.
noi stabili și toleranți vom fi cu fiecare amănunt
în minus sau excedent păsărilor ce strigă
de pe arcușuri de vioară
cu posibilități de-a monopoliza sondajele naturii
și construi romanțe de dor ce dau din aripi.
vom vedea soarele ricoșând din zid în zid
căutând Ane
precum și situații normale de livezi
ce ne vor da măr în mușcare
să reușim reconstituirea
celui dintâi păcat răsfirat în cuantica lume.
ce frumos e să dăm cu piciorul în nevoi acum
când acest anotimp tânguie după alt contur
și ce miraj în lungă desfătare
să adulăm universalitatea mieilor zglobii
pe coama dealului de lângă soare
sau cât de senzorial e să mirosim iubitei călcâi
abia salvat din retorica iarbă întâi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre primăvară
- poezii despre Soare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre toleranță
- poezii despre salvare
- poezii despre păsări
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu veni, încă, primăvară
NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până trece,
Jalea din lume și țară,
Moartea cu fioru-i rece.
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până când,
Vom putea ieși afară,
Firul ierbii căutând.
Să simțim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrățisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.
Nu veni, încă, Primăvară,
Ține doliu ca și noi,
Și plângi și tu seară de seară,
Când ne listăm morții, pe foi.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viața ne este amară,
Și respirăm printr-un tifon.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Și drepturile noastre, toate,
În Ordonanțe sunt cuprinse!
poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre parcuri, poezii despre dorințe sau poezii despre doliu
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre planete sau poezii despre noapte
Brațele noastre
ce poate fi iubirea
dacă nu această așteptare pe partea mai lăsată
al unui gând atât de chipeș
încât fiecare din noi am putea atinge
un cer c-o măruntă insistență?
ar fi fost nevoie de imaginile tale
cum despică iluzii dragi în prelung,
cum pe deasupra-mi și peste dezechilibre
ele vor face un tur de prezență, ideal.
unul lângă celălalt, frumoși între nimeni.
negândit vom simți sever îndemn
spre amintiri ce de realități tot descresc
și vom azvârli romburi de priviri uitate
în farmecul clipei de atunci;
și proaspeți din lumea înălțimilor reîntorși
vom afla că suntem perechea ce se ține de mâni
așa fel, că dăm în gesturi aplecate pe infinite
și pe pata lichidă a oilor spre stâni.
uite, că acum stăm spre primăvara asta...
și-n lenea ei de venire trupurile ni le suportăm,
de dincolo de priviri.
pe când lumea în plânsul ei rozător
crede fără odihnă, că acest anotimp
ar fi o duioasă lunecare din brațele noastre
cele melodioase și-n vrere de ere;
curioase de începuturi
și colecționare de clinchete de sfere.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre realitate, poezii despre oi, poezii despre odihnă, poezii despre lene sau poezii despre iubire
Această ascultare
Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea serilor de mai
Și tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.
În tropotele mânjilor bălai
Rotea câte o umbră de cocor,
De mama și acum îi este dor
Cum stăruie în prispa dinspre Rai.
Vom pune după sobă asfințit
Și-n urma lui, albinele-nfoiate
Se vor agoniza la nesfârșit,
Până ce vom opri din neoprit,
Pe lângă trei pahare-ndoliate,
Această ascultare ce-am hrănit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre rai, poezii despre păr blond, poezii despre pâine, poezii despre muzică, poezii despre mamă sau poezii despre dor
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre somn
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre inventatori sau poezii despre inimă
Idilă de primăvară
îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.
peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.
efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.
în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.
iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.
acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
că restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre înfrângere sau poezii despre poezie
Anotimpuri arse
când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ți vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăți cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanțele se vor topi
și vom tăia din cerul prea mare
porția noastră de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre zile, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre zile, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre timp, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre suflet, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre noapte sau citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre Soare
Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins
Vino devreme sau nu veni deloc.
Pe la cinci ani am început să am coșmaruri dese
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Întunericul le spunea celor morți povești,
Cu lampa stinsă-n casă, se-ațineau umbre la ferești.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când din groaza-mi mută țipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns
Vino devreme sau nu veni deloc.
M-am ridicat pe cer soarele cu ochi de gheață
Privea cum mă petrec singur singurel prin viață.
Vino devreme sau nu veni deloc.
NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtășind poezii cu tentă înfricoșătoare. Iar poezia de mai sus are legătură și cu faptul că Louis MacNeice și-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre întuneric, poezii despre vârstă sau poezii despre verde
Profeție
Va veni o zi în care, într-adevăr,
Vom scoate cuțitele pe masă.
Noi nu vom discuta nimic atunci.
Din tăișuri se vor ridica miresmele ucise.
Din cenușă se vor ridica lăstarii care nu au apucat să își vadă rodul.
Trilurile alungate din cuiburi
Ne vor izbi tâmplele.
Va veni o zi în care vom privi unul prin celălalt
Vâzând toate mecanismele ego-ului
Toate tocătoarele de frumos...
Rușinați, vom plânge apoi cu țăndări, cu bucăți din noi.
Neîndoielnic, va veni o zi!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre frumusețe sau poezii despre cenușă
Flămând în zori
Vom împărți în două cornul lunii,
Cu stelele o să jucăm barbut,
Iubirea o vom dezlega din funii
Ca Eva și Adam la început.
Vom pune nume stelelor sihastre,
Și-om șterge de pe hartă lumi întregi,
Vom construi pe malul nopții castre
Descorsetați de temeri și de legi.
Vom da de-a dura soarele pe boltă
Stârnind lăcuste în livezi cu meri,
Nocturn, vom strânge-a viselor recoltă
Fiindu-i zilei aspri temniceri.
Cu pescărușii vom zbura alături,
Cu umbrele ne vom plimba-n calești,
Țesând din fir de dor abastre pături
Ai să devii prințesa din povești
Iar eu te voi purta pe mâini trudite
Culcându-te-n al pieptului iatac,
În șoapte și atingeri înflorite
Am să te legăn, ca într-un hamac
Și când în somn ai să zâmbești suavă
Ai să-mi aprinzi în trup fierbinți fiori...
Privindu-te, cireașa mea pârgavă,
Flămând de tine am să fiu în zori...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă
Umbrarul de lângă pod
(șiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă așa...)
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe mușchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfășura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăț cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereți groși
din el nimeni nu te aude,
poți să țipi, să bați cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ți se înfășoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre trandafiri, poezii despre râuri sau poezii despre picioare
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre negru
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte,
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre munți sau poezii despre hărți
Lacrimă de stea...
Dacă-n cer se va mai naște un Iisus, oare l-am vrea,
Vom ști oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Și vom înțelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce și mormânt.
Vor mai fi în cartea vieții prinse într-un legământ
Și iubire și tristețe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.
Va mai trebui o moarte să îndure pentru toți
Să-nțelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai ști să mai aprindem felinare pe la porți
Să mai punem lumânări pentru vii și pentru morți.
Vom ști să avem iubire cât în viață va mai fi
Și iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.
Mi-aș dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai știm că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet și lumină să-nvățăm să ne iubim.
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe sau poezii despre plată
Rugăciune
Dimineața când soarele-n zare se ridică,
Spun, Doamne Sfinte, o rugăciune mică,
O, ține privirea ta, caldă din cale-afară,
Pe orice creatură născută ca să moară!
Iar seara, când soarele apune în oranj,
Binecuvântează, rogu-te, acest oraș;
De vom mai vedea sau nu lumina dimineții
Nu știm, întotdeauna-i incertă soarta vieții.
Nu suntem cu totul, în numele Prea Sfântului,
Buni sau răi sau, noi, cei de sub Lemnul Laptelui,
Dar Tu mereu ai văzut, vezi și vei vedea
Partea noastră bună, nu partea noastră rea.
Lasă-ne, te rugăm, să ne mai bucurăm de-o zi!
Binecuvântează-ne iar în noaptea asta și
Noi mâine soarelui ne vom închina la fel de-ardent,
Și-i vom spune la revedere dar pentru un moment!
* Extras din "Sub Lemnul Laptelui Rev. Eli Jenkins".
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre viitor
Povestea iubirii
Dintr-o joacă de iubire
Noi vom face fericire:
Eu un Înger, Tu un Domn!
Scump e numele de Om!
Dintr-o lună, printr-un soare
Ne vom face val de mare,
De i-om pune căpătâi
Sfintei dragoste de-ntâi!
Din ce-a fost și din ce este,
Vom renaște cea poveste:
Tu stăpânul vieții mele,
Eu regina vieții tale!
Din ce suntem și vom naște,
Vom simți spre a cunoaște:
Ce-i o viață pentru noi
Și-o iubire pentru doi?!
Iar din drag și dor de tine
Semăna-vom cea lumină,
De la Domnul ce iubește
Și un Înger ce păzește.
Și... ce-a fost, și ce mai este,
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinți această lume
Cu ce suntem și rămânem!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre monarhie
Prin pomii din livezi
Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.
Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!
Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!
Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...
Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre înot, poezii despre vorbire, poezii despre sărbători sau poezii despre promisiuni
Un zbor din iubire
Fluturi o floare
Pământ roditor
O adiere de vară
Un soare orbitor
Un gând satanic
Vise destamate
Un ceas nemernic
Te-a luat departe
Vreau să fiu fluture
Să zbor în neant
Un zbor din iubire
Din drum nu te abat
Fluture nevinovat
Aripi transparente
Te veghez pe însetat
C-un sărut pe frunte
Când zorii vor veni
Voi fi cine stie unde
Rătăcită printre ierni
Dorul mă ascunde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre sărut, poezii despre nevinovăție sau poezii despre iarnă
Din rodul vremii
Din rodul vremii ce am strâns a vieții roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeți decât nevoi.
Din vise și îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.
De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
și-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit și-n tină ne vom întoarce la... apus!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre noroc sau poezii despre mântuire