Primăvara

mai degrabă ar părea că această primăvară
ar veni din direcţia naivilor curenţi
ce-şi au geneza în genele tale sfădite
cu dâra rimelului extaziat.
pe nimeni n-ar surprinde
cum gânduri mi-aş descompune
în palma ta ce-mi mângâie treptele frunţii
şi că zigzagul se dezamorţeşte în ordinea răvăşitului
sorbind fluturi pentru lecţia de zbor.

nimic nu ne va opri să ne crăpăm zâmbete iar
şi să ne înteţim fuga printre copacii
acei cunoscuţi şi de nepăsările întregi
până ce ne legăm vise de crengi.
noi stabili şi toleranţi vom fi cu fiecare amănunt
în minus sau excedent păsărilor ce strigă
de pe arcuşuri de vioară
cu posibilităţi de-a monopoliza sondajele naturii
şi construi romanţe de dor ce dau din aripi.

vom vedea soarele ricoşând din zid în zid
căutând Ane
precum şi situaţii normale de livezi
ce ne vor da măr în muşcare
să reuşim reconstituirea
celui dintâi păcat răsfirat în cuantica lume.

ce frumos e să dăm cu piciorul în nevoi acum
când acest anotimp tânguie după alt contur
şi ce miraj în lungă desfătare
să adulăm universalitatea mieilor zglobii
pe coama dealului de lângă soare
sau cât de senzorial e să mirosim iubitei călcâi
abia salvat din retorica iarbă întâi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!