Dillard Sissman
Ulii se rotesc încetișor
În cercuri largi, pe cerul
Puțin încețoșat, plin parcă de praful drumului.
Vântul mătură pășunea pe care stau întins
Aplecând iarba în lungi valuri.
Șoimul meu planează deasupra vântului
Și din când în când se leagănă
Ca un om care-și clatină umerii;
Uneori coada imprimă direcția zborului,
Apoi rămâne nemișcată.
Iar ulii se rotesc și se tot rotesc,
Măturând zenitul în cercuri mari
Deasupra șoimului meu. Și dealurile dorm.
Și casa unui fermier, albă ca neaua,
Se ițește dintre copaci verzi în depărtare.
Și eu îmi urmăresc șoimul,
Iar secera lunii subțiri va continua să se aprindă multă vreme,
Apoi va oscila ca brațul unui pendul
În coada șoimului meu.
O limbă de foc sau coada unui dragon
Îmi orbește ochii
Tremur ca o flamură.
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre ulii
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre foc
- poezii despre copaci
Citate similare
Aripi glisante
Sunt prinsă de gheara șoimului
Ce mă ține pe rogojina lui
Își împreunează aripile glisante deasupra mea
când trebuie să mă apere de dragoni
E chioșc cuibul lui în care diminețile își pierd penele
și se învârt în jurul ciocului său cu aripile strânse
planează șoimul cutezător în resemnarea lui
și mă caută în acvariul cu pești
întinde gheara de care sunt prinsă fără să mă vadă
și descrie cercuri concentrice
mici vârtejuri în inimă
Mi-e mâna obosită
și gheara lui tremură
emoție, tristețe, nesigurață
să îmi dea drumul? lăsată să alerg printre culorile dragonilor de cretă colorată
îmi las părul să îmi fluture în curentul născut din bătaia aripilor șoimului
îmi dau seama că ochii șoimului privesc în ochii dragonilor de pe ceainic
se studiază reciproc și pornesc bătălia din priviri
în oglinđirea ceainicului ce dă în clocot pe măsuța lui de bronz
înclinat pe o parte nu ia parte la luptă
privește și fierbe
și stropește penele zburlite ale șoimului și dragonii sprijiniți pe ceainic
cu picături luate din acvariu
eu înot printre aripile glisante ale șoimului
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pești
- poezii despre aripi
- poezii despre culori
- poezii despre înot
- poezii despre tristețe
- poezii despre război
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre păr
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jonathan Houghton
Se-aude croncănitul ciorii
Și trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Și vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemișcată
În aerul încremenit al verii;
Și de-a lungul drumului chicotește o căruță
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Și un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Și o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Și un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Și urmărește plutirea norilor pe cer,
Și-i este dor, și-i este dor, și-i este dor
De ceva, dar nu știe de ce anume:
De bărbăție, de viață, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viață, înapoi
Și livada nu mai era acolo,
Și pădurea dispăruse,
Și casa era alta,
Și drumul era plin de praful ridicat de automobile
Și lui îi este dor de un locșor pe Deal!
Edgar Lee Masters, epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020
*** E vorba de dealul unde se afla cimitirul din Spoon River.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bătrânețe, poezii despre ciori, poezii despre țărani, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre vară sau poezii despre trecut
Alai cernit
Eu am rămas la coada vieții
Ca un țăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereții
Lângă părinții mei, săracii.
Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abține
La coada vieții să rămân.
Când o să mă vedeți în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre sat, poezii despre mândrie sau poezii despre modestie
Charles Webster
Pădurea de pini de pe deal
Și clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu pășeai pe drum
Și peste pășunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfințit între titirezii uriași
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creștere
A alungat norii și a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Și frunzișurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul țărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieșeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă și strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,
Până când într-un târziu te-ai oprit, numai lacrimi,
Și, privind spre cer, ai văzut pe Jupiter
Balansându-se pe piramida celui mai înalt pin.
Apoi, coborând privirea, ai văzut pe pridvorul pustiu
Scaunul meu gol legănat de vânt
Fii curajoasă, Iubito!
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre înălțime, poezii despre sunet, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre păuni sau poezii despre păsări
Extaz
Ard.
Suflă, suflă-mi și tu puțin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunți mai pure, din viitor.
Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meșterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene și de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre întuneric, poezii despre viitor, citate de Marin Sorescu despre viitor, citate de Marin Sorescu despre suflet, poezii despre sprâncene, poezii despre meșteri, poezii despre industrie sau citate de Marin Sorescu despre foc
Coada
Dacă-i pui coada pe foc
Toporul n-are habar
Pentru că de cozi în loc
A fost pregătit... un car.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre foc sau citate de Gheorghe Ionescu despre foc
Scrisoarea unei jumătăți de înger
În acea zi pe o plaja în Bora Bora
căutam, dezgolită de mine însămi, o jumătate de înger
pe care o pierdusem în amurgul unei lacrimi
pe una din autostrăzile timpului selenar...
Apoi a răsărit o stea pe cerul iernii,
prin întuneric alearga un cabriolet galben,
o pisica neagră și cetățeanul turmentat...
boom-boom, paf, accident!
femeia era pierdută în tăcerea unei povești,
bărbatul striga -
mai trăiești, mai visezi, te-ai trezit?
Azi e zenitul unui fulg de nea
și e vineri treișpe, ora 13:13,
dragul meu, drag, eu plec...
scrisoarea de la mine e pe frigider
sub magnetul meu roz, citește-o!
Off, dragul meu, mi-am pus în valiza cu vieți -
cele zece clipe, clavecinul vocii tale,
aroma vântului și-a metaforei
care-mi vor ține de cald în anotimpurile geroase din mine,
iar pe tine te dăruiesc dragul meu, drag...
mării, fado-ului și poeziei
care-ți vor mângaia sarea din degetele cu amurguri...
îmbracă-ți cămașa albă a iubirii și din când în când, te rog,
șterge praful iluziei de pe fereastra lunii
cu aripi oranj de vers și fii pribeagul genial al lumii...
adio, îngere!
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mărturia de credință a unui marinar
Cât voi mai naviga pe marea care-n valuri mari zvâcnește
Credința mea nu se va micșora, o, Doamne, ci va crește;
Cât deasupra capului se rotesc stelele, cerești rubine,
Oștiri strălucitoare, eu îmi voi aminti mereu de Tine.
Am văzut o zi oameni vii, cu inimă generoasă și suflet mare,
Și-a doua zi s-au dus, fără împărtășanie sau binecuvântare,
În locul nevăzut, unde vom merge toți când clipa-aceea vine
Iar, Doamne, bunătatea și toate darurile tale le știu bine...
Necredincios par celor care nu mă știu, nu-mi cunosc miezul,
Ei nu văd cum în fiecare seară eu spun Crezul
În vâltoarea mareei care se avântă galopând spre zare,
Spre vestul nesfârșit unde seara soarele se prăbușește-n mare;
Mă gândesc în orele de veghe, în carturile lungi de noapte,
La acele lucruri care nu pot fi vândute, nici cumpărate,
Lucruri neprețuite, rare; nu iau în deșert sus pe catarg
Atotputernicia Ta, când valurile pe punte violent se sparg:
Rugăciunea și credința marinarilor nu scad, ci mereu cresc,
Doamne, Dumnezeul meu, atât cât navele pe mări plutesc.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre marină, poezii despre creștere, poezii despre violență, poezii despre religie sau poezii despre ore
Liniștea furtunii
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre aur
Unui amic care stă prea mult la cozi
Nervos la coada dumnealui
Nu mai rețin la coada cui
Strigă c-o logică firească:
Ce bine știu s-o amețească.
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie sau epigrame despre logică
Dorul meu e fără vină...
Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniștea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.
Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.
Se trezește dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre nevinovăție, poezii despre dor sau poezii despre Pământ
Sub aripă de vânt
De când mă știu
eu am iubit Vântul,
de-aceea am pornit drumeț
să-i aflu adăpostul,
acolo unde...
cerul se unește cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
și am rugat
Vântul de Miază-Noapte
să m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
și de acolo m-am întors
schimbată...
Puțin dintr-o boreală auroră
s-a lipit de sufletul meu,
și toate Vânturile...
m-au adoptat!
Acum, mamă îmi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatăl meu!
Vântul știe că-s de-a lui,
iar eu... sunt Vânt!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre schimbare, poezii despre mamă sau poezii despre drumeție
Coada
În trecut era povară
Coada... la alimentară,
Astăzi însă, domnilor
Este: coada de... topor!
epigramă de Viorica Panaitescu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre trecut sau epigrame despre prezent
Umbrele se îmbrățișează firesc
amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vin, poezii despre superlative sau poezii despre sfârșit
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Îmi trăiesc viața în inele ce cresc
Îmi trăiesc viața în inele ce cresc,
ce peste lucruri se întind.
Ultimul cerc nu îl mai împlinesc,
dar vreau să îl sporesc.
Rotesc în jurul lui Dumnezeu, în jurul vechiului turn,
rotesc de milenii, îmi pare;
și nu știu încă: Sunt o furtună, sunt un șoim
sau doar un cântec mare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre viață, citate de Rainer Maria Rilke despre religie, poezii despre muzică, citate de Rainer Maria Rilke despre muzică, citate de Rainer Maria Rilke despre creștere, poezii despre Dumnezeu sau citate de Rainer Maria Rilke despre Dumnezeu
După furtună
Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă așa a fost întotdeauna
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad și sunt unice așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.
Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.
Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre prietenie
Detest mâncarea pentru care trebuie să stau la coadă, începând cu coada tigăii și terminând cu coada de la bufetul cu autoservire.
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre mâncare
Rebecca Wasson
Primăvară și Vară, Toamnă și Iarnă și iarăși Primăvară,
Urmându-și una alteia, trecând pe lângă fereastra mea!
Și-au fost atâția ani în care le-am vegheat și numărat curgerea,
Ani în care de multe ori groaza mi-a umplut inima
Împreună cu sentimentul că devenisem eternă; am trăit
Parcă cel puțin o sută de ani! Și încă mai stau
Ascultând ti-tac-ul ceasornicului și răsuflarea vitelor, molcomă
Și țipetele gaiței în zbor printre frunzele care cad!
Singură zile și zile la rând, nesfârșite,
În casa unei femei afectate de vârstă, căruntă.
Iar în timpul nopții sau la lumina zilei privind afară pe fereastră,
Gândurile mele înotau înapoi, parcă prin apele unui timp infinit,
Spre Carolina de Nord din zilele tinereților mele,
Spre John, John al meu de departe, în războiul cu englezii,
Spre toți copii, și toți morții, și toate amărăciunile,
Scrutând pânza anilor întinsă ca o prerie din Illinois
Prin care s-au perindat marii eroi pe cai în spume,
Washington, Jefferson, Jackson, Webster, Clay.
O, tânără și frumoasă republică, ție, John al meu și cu mine,
Ți-am dăruit toată puterea și iubirea noastră!
Iar tu, o, John al meu!
De ce, în vreme ce zăceam neajutorată la pat, ani și ani,
Rugându-mă să te întorci, sosirea ta întâzia mereu?
Am tot revăzut, cu țipăt și lacrimi de extaz,
Cum m-ai găsit după război în bătrâna Virginie
Și-am plâns ca atunci când te-am îmbrățișat acolo lângă pat,
În vreme ce soarele, la chindie, devenea din ce în ce mic și pal
În lumina feței tale!
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre vârstă