Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

Umbrele se îmbrățișează firesc

amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Nu atracția gravitațională e de vină

pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele

știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera găsesc logică iubirii
ori poate nimic din anatomia sufletului
pe care îmi cresc inimi
cum niște mere care privesc spre cer
și zboară către pământ
desăvârșind păcatul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Oricât m-aș strădui să despart cerul de pământ

lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe
dar crește de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânță de gând

într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
și eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi așeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi privești buzele cum tresaltă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Prin viața asta mă simt un surd în căutarea muzicii

din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniștri
totul aici se rotește în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada și falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viață
își adăpostește visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat și arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuși doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge așa

cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaștri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogați decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viață nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare
prin atingere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu semnez niciodată condicile de absență

plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pol position pe un scurt-circiut

precum o bataie de aripi plăpânde
poate de libelulă poate de zână
sau pur și simplu de boeing 777
cine să mai știe frumosul etern
cules din greșeală
dintr-o idioată întoarcere în sine

altfel într-o duminică luminoasă
tot felul de piloți profesioniști
mai stelari mai super-luminici
sau pur și simplu tonți
întorc circuitele pe dos
ca pe niște obiceiuri demult uitate

iar eu privesc ca la televizor
fără am alternativa telecomenzii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mi-e frică

ție nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă fiu fericit
strig iubirea în piață
ori să dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp și creștetul în cer
îmi e așa frică încât nu mai pot face nimic
stau și privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărțit între două temeri
nepregătit să-mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume
pe Dumnezeu
în loc să privesc în sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Asfaltul îmi tot ceartă tălpile

ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
numai mirați așa
visele încă au rămas împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pun de o afacere cu licurici

asta în loc scutur cerul de stele
îmi trag țărâna sub tâmplă și privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat când din lacrimi de înger când din fluturi nenăscuți
deschid inima ca pe o pleoapă și-mi întind timpanele între două lumi
ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
cântarea păsării de foc din cenușa amară a trupului meu
apoi ca și când nu m-a durut niciodată m-aș mai naște de o mie de ori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

* * *

tata nu știa că nucul
a învățat fumeze
nici că veverițele
au iarba fiarelor și mereu desfac
ușa de la pivniță
de aceea au buzele roșii
iar butoiul din ce în ce sună
a ecou
.
tata știa că învăț
pentru ca să dau la facultate

săpa un petic de deal
și iar săpa
țărâna-i părea că ascunde viitorul meu
.
de mulți ani am îngropat sapa aceea
să nu afle tata c-a murit

și că dealul
nici nu mai este
.
la școli
niciodată nu a fost de ajuns să știi
să desenezi un nuc și o ușa de pivniță din care
butoiul se rostogolește
sau doar ecoul
surghiun inițiatic
.
și toate acestea tata
tata nici acum
nu le știe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Cristina Ștefănescu

Cadou de ziua iubitei (pe vreme de izolare)

(Ea:) Știi că mâine-i ziua mea,
Sper că n-ai uitat de ea...
Nu umbla tot gură cască;
Mie să îmi vii cu mască!

(El:) Te iubesc și te doresc,
Dar eu, mască... nu găsesc!

(Ea:) Cred că tu știi cel mai bine
Și nu-ți bați iar joc de mine...
Ia să vezi cum te omor
Dacă nu îmi vii cu clor!

(El:) Iubi, știi că te ador,
Însă, nu mai au nici... clor!

(Ea:) Vezi, eu, de-astea, nu-nțeleg,
Iar, de pat, o să te leg!
Și nu îți deschid nici ușa,
Până nu-mi arăți... mănușa!

(El:) Nici mănuși nu au deloc,
Cică, nu mai sunt pe stoc!

Dar, să nu luăm Corona,
Nu vin singur, ci... cu Mona!
Și să nu îmi ceri iar cheia,
Mona - spirtul, nu... femeia!

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
și vreau ca noi ne simțim bine,
vreau vii în gândul meu
ne împăcăm mereu.
De multe ori mă privești
și ți se pare că spun povești,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să știi că vreau -ți spun iartă-.
Vreau să-mi dai și tu dragostea,
că eu îți voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau ușor,
eu cu tine vrea zbor.
Tu ești perechea sufletului meu
și am nevoie de tine mereu,
să știi că viața e plină de suferință,
la cei ce au bună credință
și aș vrea trecem peste toate ușor,
ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânul marinar

Am trecut pentru ultima oară de far, prieteni,
Voiajul meu cel lung s-a terminat;
Acum odihnesc aici și, liniștit,
Privesc lumina soarelui la scăpătat,

Un fel de surâs vesel deasupra
Imensității reflectând azurul, liberă și-adâncă.
Voiajul meu cel lung s-a terminat, prieteni,
Dar, o, această inimă a mea e încă

Acolo unde orizontul întâlnește marea!
Voiajul meu cel lung s-a terminat...
Dar cât mai pot rămâne liniștit aici, prieteni,
Privind lumina soarelui la scăpătat?

Ce-înseamnă-o viață trăită-n liniște, prieteni,
Când fiecare briză zburdă-n libertate,
Când fiecare furtună care se abate
Îmi aduce mesaje de departe?

Cum poate cerul fi oare luminos,
Pentru că totul de soare-i luminat,
Pentru cel care iubește marea, prieteni,
Și știe că voiajul lui s-a terminat?

Cum s-ar putea compara, prieteni,
Un an pe pământ cu o zi – pe mare?
Ah, cântecul fiecărei adieri de vânt
Răscolește câte- o amintire care doare!

Am trecut pentru ultima oară de far, prieteni,
Voiajul meu cel lung a devenit trecut –
Și trebuie să privesc soarele la scăpătat,
Tot mai galben și mai palid cu fiece minut.

Pașii mei nu mai sunt ușori, prieteni,
Cum erau odinioară, nici trupul drept;
Și uneori, răpus de oboseală,
Capul îmi cade greu pe piept –

Dar, deși-s bătrân și uzat de vreme,
Valurile dansând libere pe-întinsa mare
Nu contenesc să-mi bată-n suflețel, prieteni,
Să cânte și inima să-mi înfioare!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.

Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune rămân.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

* * *

oamenii ăștia de nea au un tupeu nemărginit
am știut dintotdeauna că sunt aroganți
poate de la cum stau cu nasul pe sus
sau cum privesc lumea cu detașare
nici nu clipesc
se cred zei
se cred nemuritori
dar asta doar până la primăvară
când florile de cais
or cheme fluturii
iar copilul din mine va râde în acord cu primăvara
pe când oamenii de zăpadă vor învață modestia
topindu-se

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca un joc de copii

Un fel de allegro îmi încetinește vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Și cum le legi ca să-ți dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez ajung la maturitate completă

Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâșii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?

Nu simt nicio diferență între zborul trecut
Și cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi și visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivități ca și acum un an
Ca și acum 5 ani, ca și acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi și noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoțește acum?

Am străbat curajos și noua vârstă dată
Cu același joc copilăresc de-a ghicitul
Care cifră îmi va fi perechea ideală în viață?
4 sau 5? Cinci sau patru? Jumătatea lui cinci sau Jumătatea din 4?
Cu care să pot cuceri lumea
Rostogolind universuri paralele

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Tot înainte, visul meu drag

nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric

tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aș vrea...

Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.

Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aș vrea te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
îmi spui c-o să fie bine,
strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.

Aș vrea la pieptul tău stau,
mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aș vrea sa duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.

Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, vad și marea.
Aș vrea văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.

Cât vrea, cât mi-aș dori
Timpul... îl pot opri
Sau, măcar, vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu viața e nedreaptă

poate felul meu de a o trăi e înfiorător
vinovatele renunțări
sau lașitățile
ori timiditatea excesivă
alături de izbucnirile de răzvrătit
poate faptul că am doar o inimă
în care să vă înghesui pe toți
și unde Dumnezeu se amestecă cu toate dorințele
cu visele cu trădările
cu micile dar și cu marile orgolii
încât întreb
cum de simt acut
durerea de a nu mă împărți egal
acel ceva minuscul ghem
în care adun ce contează
perla cu sentimente
pe care o rup
o macin
o pisez între cuvinte
ca pe un afrodisiac

cu siguranță nu viața e nedreaptă
ci doar felul meu de a nu știi
cum să o consum economic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi ce fac acum?...

știi ce fac acum?... gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc

îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani

îndeamnă te caut. să mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată topesc

îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales

știi ce fac acum?... gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook