Sonetul 61

Aşa voieşti, ca amintirea ta
Să-mi ţină noaptea pleoapa desfăcută?
Şi vrei ca somnul să nu-l pot gusta,
Iar umbra ta sa râdă nevăzută?
E al tău spirit cel care-a venit
Să-şi bage nasu-n treburile mele
Pentru-a vedea dacă m-am lenevit,
Dacă-s gelos sau am păcate grele?
Nu cred, tu nu iubeşti atât de mult,
Iubirea mea îmi ţine ochiul veget
Iubirea pură, pe care-o ascult
Şi de-al tău drag veghez fără să preget:

Eu treaz aici, tu treaz în altă parte
Cu alţii-n jur, de mine prea departe.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 36

Noi doi, mărturisesc, suntem două fiinţe
Chiar dacă în iubire formăm un singur tot,
Dar o să-ndur doar eu acele umilinţe
Făr' ajutorul tău, atât cât o să pot.
Iar ale noastre două iubiri au şi un rost,
Însă în viaţă ura pe noi ne-a dezbinat
Şi chiar dacă nu şterge iubirea care-a fost
Ea fură din dulceaţa amorului curat.
Şi n-o să-ţi pot permite mereu aşa ceva
Căci m-am căit de vină şi nu mai vreau scandal,
Iar tu nu eşti capabil să mă cinsteşti cumva
Că nu vrei să-ţi ştirbeşti prestigiul tău moral.

Dar eu atât de mult te îndrăgesc pe tine
Că simt că faima ta mă-nalţă şi pe mine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refuzul tău...

ţi-am cerut mâna să o păstrez,
să prindă ale mele palme,
pe ea să-ţi pun un mic inel,
să-mi fii soţie peste toamne

dar nu ai vrut şi ai plecat,
lăsându-mă pe altă lume,
mă încolţeşti cu un păcat
nesăvârşit, neştiindu-i nume

mă chinuiesc să ştiu de ce?
răspunsul îmi aşterne noaptea
şi o veghez şi mă veghez,
crăpându-mi ochii dimineaţa

ţi-am cerut mâna să o păstrez,
refuzul tău a rupt din mine
dorinţele şi al meu crez,
să fiu cu tine, doar cu tine

de astăzi nu mai cred nimic,
ai şters trecutul cu o vorbă,
din ce am fost sunt un pitic
doar umbra mea îţi caută umbra

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ei

Raza ta, ce cald fior,
Se strecoară, mă inundă,
Mă cuprinde, mă-nconjoară,
Firavă şi ce uşoară.

Gându-ncearcă, el se zbate,
Simt iubirea ta aproape.
Ştiu, clipa se apropie
Şi în faţă îmi apari.

Ştiu că simţi şi tu ca mine
Şi-mpreună vrei să fim,
Hai, aşează-te nălucă, pe genunchii mei te ţin,
Împreună, împreună hai să fim.

Oh, ce mult aş vrea să-mi dai un semn,
Ca visul să se spargă,
Să simt din nou cu adevărat,
Că nu trăiesc doar un blestem.

Mă copleşeşti cu amintirea ta,
Cu chipul tău, cu zâmbetul,
Cu felul tău, cu firea ta,
Cu însuţi propriul existent al tau.

Mă pedepseşti, cu împletitele-mi păcate,
Ce nu pot fi trecute, nu pot fi uitate,
Mă pedepseşti cu fulgere de fericire,
Ce perfid, mă ocolesc.

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 149

Cum poţi să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ţi iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaş crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunţi vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea şi gem firesc.
Ce har am eu atât de drag şi pur
Şi mult prea mândru pentru a-ţi servi
Când ce-am mai bun iubeşte-al tău cusur
Şi-l mişti cum vrei cu ochii tăi cei vii?

Urăşte-mă, iubito, c-am simţit,
Iubeşti pe cei ce văd, eu sunt orbit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag

Cu mult îmi eşti mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ţi ochiim
Şi atunci când îi revăd, privrea mea va şti
Subtil să-şi ţină paşi, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi eşti mai dragă, atunci când îmi vorbeşti,
Atunci când îţi exprimi cuvintele trupeşti,
Atunci când îmi şopteşti, la urechi, mă iubeşti,
Cu atât imi eşti mai dragă, atunci când mă doreşti.

Cu mult îmi eşti mai dragă, cu mult îţi sunt mai drag,
Şi-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o ţin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce tu?

De ce nu mă ţin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci şi jocul tău cât ţine?

Ce mi-ai făcut şi nu îmi spui,
De nu pot nopţii să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?

De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ţine?
De ce chiar lipsa ta mă doare?

De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu ştiu,
Cum să te uit, sau cât pot ţine?

De eşti tu şi cine-mi eşti?
Cum ai venit aşa deodată?
De ce eşti parte din poveşti
Ce nu credeam că scriu vreodată?

De ce mă faci să-mi pară rău
Că nu-s fecioară, să mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colţul meu de rai.

De ce tu şi de ce eu,
Am să mă-ntreb mereu... mereu?

poezie de Mihail Coandă (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Mi te cobori cu pasul tău uşor
pe treptele de amintiri lânoase
şi te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
şi străluceşti de dragoste în gând
precum zâmbeşte soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopţilor în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne şi din lut,
cât te iubesc acum şi totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
şi mă trezesc udat din al meu somn
şi te rostesc strigând întreaga noapte.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
şi râd şi plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
eşti tot aici, cu mine niciodată.

Şi visul ţine până-n zori de zi
şi ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu şi poezii
şi-ncep să uit şi vreau să zbor odată.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine decât în altă parte

Îţi scriu pentru că nu pot să-ţi vorbesc în faţă,
eşti dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistenţă
şi o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
şi mă simt chiar bine.

N-am alte veleităţi şi nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult şi nu mă plâng
aşa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
şi apoi se desparte repede,
nu există susţinere fără propriul efort,
nu poţi trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristeţea şi bucuria nu şi-ar da rând
cum vom izbuti.

Dacă vrei să te întorci, să nu-ţi fie ruşine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naştere o nepăsare individuală,
o tăcere durută
prin care înoată fiecare om.

Tu hotărăşti,
o să mă găseşti la fel de hotărât,
să-mi trăiesc viaţa în fiecare clipă
ca în tinereţe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 113

De când m-am dus, ochiul în minte crede
Şi el, ce mă-ndruma pe calea mea,
În parte-i orb şi doar în parte vede,
Dar, practic, să perceapă n-ar putea.
Că nicio formă-n inimă nu duce
De pasăre sau floare sau model;
Nimic nu poate mintea să apuce,
Iar ce-a privit nu zăboveşte-n el.
Căci tot ce vede, lucruri dulci, amare,
Făpturi plăcute sau hidoase rău,
Noapte şi zi şi munte, dar şi mare,
Corb, porumbel, le schimbă-n chipul tău.

Şi neputând mai mult, plină de tine,
Mintea îmi face ochiul de ruşine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea Sânzienelor

În noaptea de Sânziene
Fetele fac cu ochiul şi din gene,
Tu le vezi şi mergi cu ele
Pentru că ele sunt muzele.
Ai lasat pe-a ta soţie
Pentru că nu poartă ie
Ai gândul-n altă parte
Muza nu se dă la spate
Soţia e raza de lumină
Şi cu drag ea o să vină
Să fie muza gingaşă
Şi să mergi cu ea acasă.
Vrei în apă, te scufunzi
Ai uitat să te ascunzi,
Gândul ei e plin de şoapte
Ce te ţine treaz în noapte.
Vezi văpăile stelare
Şi laşi inima să zboare
Undeva lângă izvoare
Că ea da, are valoare.

poezie de Eugenia Calancea (23 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi respingi iubirea?

Un semn în treacăt dacă-mi laşi,
El sufletul mi-l leagă,
Să fiu la dorul tău părtaş
Viaţa mea întreagă,

De-aceea te aştept în prag,
Căci inima mi-o cere
Să te cuprind cu mare drag,
Să-ţi las o mângâiere.

Apoi să te întreb stingher,
De ce-mi refuzi iubirea
Şi zbori ca stelele pe cer
Oriunde şi… aiurea?

Este cinstit s-o faci acum,
Chiar dacă o să doară,
Să-mi caut calea şi alt drum
Sau poate-o ulicioară.
Mă voi retrage-ndurerat,
Cât inima-mi va bate,
In cuibul meu mai singurat
Şi… fără de păcate,

Iar tu iubita mea rămâi,
Cât paşii te vor duce,
Cu amintirea cea dintâi
In sânu-ţi... cu-a mea cruce.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 122

Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puţin atât cât e posibil
Ca inimă şi minte să existe;
Şi până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ţi înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap şi piept păstrez azi amintirea.

Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ţi-aş consemna valoarea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 112

Iubirea ta şi mila îmi astupă
Stigmatul bârfei ce pe frunte-i pus;
Ce crede lumea nu mă preocupă
Tu mă-nverzeşti, ce ar mai fi de spus?
Eşti lumea mea şi mă silesc întruna
Să-mi ştiu valoarea din cuvântul tău;
N-ascult de nimeni, tu îmi eşti cununa
Şi numai tu îmi spui ce-i bun sau rău.
Într-un abis adânc arunc păsarea,
Ca şarpele urechile-mi închid
Să n-aud bârfa, dar nici adularea;
Pe toţi indiferent eu îi desfid.

Dar tu în mine te-ai întipărit,
Că cei din jur îmi par că au murit.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos spune: "Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Rădăcina ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt Slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt Prietenul tău şi Mădular al trupului tău şi Capul tău şi Fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel Care te iubeşte atât de mult?

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise promise

De vei veni, în somnul tău, la mine,
să-mi tulburi visele şi somnul meu,
te voi primi şi voi dansa cu tine,
vom fi: tu - flacără, eu - Prometeu.

Te voi purta, în braţe, printre ceruri
şi îţi voi stinge focul pe vreo stea,
cu sărutări, dorite giuvaeruri,
te voi acoperi, iubita mea.

Iar de va fi ca visul tău să plece,
îl voi urma, în visul meu de zi
sau voi trimite gândul să se-aplece
asupra ta, şi doar al tău va fi.

În gândurile mele şi în vise,
te-aştept, iubirea mea, te-aştept să vii,
şi-atunci, îmbrăţişările promise
vor fi cum doar în vis, acum, le ştii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pază

Tu eşti lângă mine, fiinţă nevăzută,
Înger drag şi falnic, trimis de departe,
Preadivina-ţi limbă ţi-o aud tăcută
Când în focul luptei binelui faci parte.
Cântece de slavă mi le-aduci în viaţă
Şi le simt în mine cum le torni în taină;
În adâncul firii-mi semeni o povaţî,
Frigurilor mele tu le ţeşi o haină.

Eu te port în suflet o comoară sfântă
Şi-mi zbori iute-afară când îmi vezi păcatul,
Îmi suspini alături, fiinţa-ţi se frământă,
Ochii ţi-i acoperi şi-mi însemni păcatul.
Dar de-mi vin în fire, reapari îndată
Alungând intrusul care-ţi luase locul:
El e-un înger negru, fiinţă necurată,
Şi îţi face-n ciudă când se schimbă jocul.

Tu să-mi stai în preajmă, căci ţi-aud mustrarea,
Glasul tău de frate caut să-ţi ascult,
Ca reprimenirea să-mi domine zarea,
Tu prefă-mi în pace orişice tumult.
De mă rog la Domnul, tu te rogi cu mine
Într-o-mbrăţişare care-o simt deplin.
Când va fi ca firul viu să se termine,
Să zburăm alături către-al tău senin...

poezie de Cristian Petru Bălan din Nestinsa Lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!