Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Li Bo

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea – și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez – umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Umbra soarelui

Luna, Soare, tot ce prinde
Prinde lumea si se lasa
Lasa zilele in urma
Urma prinde peste ape
Ape trec peste o turma
Turma vine peste toate
Toate prind de-a lumii umbre
Umbra are toate cele
Cele ce-s de-a tale nume
Nume-n fata ti se spala
Spala gandul fara glume
Glume stii si tu si noi
Noi ce suntem de sub Luna
Luna este umbra lui
Umbra lui, a Soarelui.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Uneori, îmi ascund umbra

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Ușor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup -l daruiască, fie a mea ofrandă.

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-și buze, pleoape...

Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
convertesc în aripi, zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?

Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni n-o găsească,
Și-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morții nu-l vinde!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge- pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți mori
Și să mă ivești din zori.

Lună plină, lună nouă,
plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Luna la Mamaia

în ziua aia
când cu eclipsa
s-a arătat la țărmul bulgar
la balcic
unde înotam cu ceafa în zadar
între munte și mare
chiar ea: luna, luna la mamaia!
și avea
fața dată cu roșu de sânge subțire
și stătea
lipită de cer ca un plasture-amăgire
și credea
că n-o vede nimeni cum tremură-n umbra
pământului
cândva românesc
de aproape
și de
bolnav din iubire
-n iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Umbra

Sunt doar o umbră pe pămînt
Sunt adierea caldă de la mare
Îmi plimbă umbra pe pămînt
Ce așteaptă luna pe înserare

Frunză verde cândva am fost
Si umbră eu făceam la umbră
Căci toate-n viață au un cost
Azi ferice mâine poate sumbră

Ieri mi-a fost dor de tine suflet, da
Azi, ziua-n care te doresc doar eu
Mine o să-mi fie dor de umbra ta
De umbra pașilor călcând mereu

Spun înălțimii cerului si sufletului
Pe umbră acum nu o mai doare
Este puternică, rezistă vântului
Ea poate să privească si la soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra mea ...

Umbra mea, o născocire
Sau o țesătură fină,
Mă petrece-n strălucire
Doar în zilele senine.
Este fiica zămislită
Din iubirea pentru soare.
Izvorâtă din ursită,
E cu mine călătoare.
De ani mulți mi se agață
Când de trup când de veșminte.
De se tine într-o ață,
Stă în urma mea cuminte.
Fac un pas, nedespărțită,
De cu zori până în seară,
Mă urmează-nsuflețită-
Pasul ei înfioară.
E o șubredă făptură
Ce prin timpuri petrece,
Iar de am o-ncurcătură,
Nu rămâne nicicând rece.
Dacă eu zbat, se zbate
Cuprinsă de-aceleași spasme
Din drumul meu nu se-abate-
Nălucire e din basme.
Dacă veselă mi-e fața
Și de bucurie râde,
Umbra mea, ca și paiața,
Mă imită și surâde.
Eu mă-nvârt, ea se învârte
Ne rotim ca într-o horă,
Dintr-o parte-n altă parte
Umbra mea cu mine soră.
Speriat ca un lunatec
De ciudata companie,
Eu alerg ca un zănatec-
Poate-o scutur de sclavie...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La umbra harului

La umbra harului găsim
Substanța dulce a iertării
Ființa mult o întărim
Cu starea binecuvântării.

La umbra harului gustăm
Ce poate Cerul trimită
Ne bucurăm să ascultăm
Povața Lui neprihănită.

La umbra harului primim
Și viziuni și încântare
Atât de mult îl prețuim
Pentru a Lui manifestare.

La umbra-i deasă intonăm
Sublimul cânt al izbăvirii
Și-apoi cu drag încununăm
Avântul dulce al sjujirii.

La umbra harului vestim
Ce toți ar trebui să știe:
Că doar prin jertfă împlinim
A noastră sfântă datorie.

Ne răcorim la umbra Ta
O, har ce-aduci înviorare
Și niciodată n-om uita
Că doar prin Tine-avem salvare.

poezie de (13 februarie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Inimi în umbră

Veneau la întâlnire două umbre,
alunecând pe-aleea de sub tei,
cu deformări ciudate în penumbre
ce le-nsoțeau ca triste melopei.

Lumina soarelui părea că are
efecte tremurânde-asupra ei,
a celei de femeie, iubitoare
doar de nenaturalul din condei.

Iar umbra lui... părea că se târăște
și-ar vrea ocolească un parfum
al teilor, sub care se iubește
când vara e la început de drum.

Sunt două umbre care, altădată,
pe banca de sub tei s-au întâlnit
și, în lumina bolții înstelată,
în doar o umbră s-au înlănțuit.

Acum se întâlnesc, la multă vreme
de când iubirea lor s-a destrămat,
strivită între temeri și dileme
în fața cărora n-a rezistat.

Se recunosc ușor căci, împreună,
formează umbra unui singur trup,
sub luna ce încearcă să le spună
că umbrele au inimi... și se rup.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Poligonul de echilibru

Eu trec
Și umbra după mine!
Singură tăcerea
Mă jefuiește de cuvinte...
Viorile inimii
Cad din amiezi
În poligonul de echilibru:
Dacă n-ar fi luna
Umbra m-ar înghiți
Cu soare cu tot...

poezie de din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Insomnii

E noapte.
E târziu, și somnul tot nu vine.
Așa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopții.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternității.

Și noaptea,
Tot mai mult se-așterne
Apare luna în tăcere.
De mult aștept,
Să-i spun a mea durere.

În noapte,
Îmi caut și simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea și plină de suspine.

poezie de din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela GumannSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilun㠖
se plimbă neobosit,
ferind steluțele cu trup plăpând,
de vârful său ascuțit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobește cerul nopții
cu minunea puțină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopții, eliberată,
îmbracă
fâșii de lumină nocturnă.
Pe cer domnește iar Luna plină.

poezie de din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescuind luna

Într-o noapte cu lună plină au venit la malul apei,
unii cu furci, unii cu greble,
alții cu site,
iar unul cu o cupă de argint.

Și au pescuit până când un călător, în trecere, le-a spus,
" Nebunilor,
pentru a prinde luna trebuie ca femeile voastre
să-și despletească părul și să-l desfășoare-n ap㠖
luna cea vicleană va sări prindă
plasa aceea de fire lucioase,
gâfâind și scuturându-și solzii până rămâne,
neagră și nemișcată, la picioarele voastre. "

Iar ei au pescuit cu pletele femeilor
până când un călător, în trecere, le-a spus
"Nebunilor,
chiar credeți că luna poate fi prinsă atât de lesne,
cu paiete și cu betele de mătase?
Trebuie vă smulgeți din piept inimile
și să folosiți ca momeală-n cârlige-acele animale întunecate;
ce contează niște inimi pierdute când dai fir întins viselor?"

Și ei au pescuit cu inimile lor, încordate și fierbinți,
până când un călător, în trecere, le-a spus:
"Nebunilor,
la ce folosește luna unui om fără inimă?
Puneți-vă inimile la locul lor, îngenunchiați
și beți cum nu ați mai băut niciodată,
până când gâtlejurile voastre vor fi poleite cu argint,
iar vocile va vor fi asemeni clopoțeilor."

Și ei au pescuit cu buzele și cu limbile lor
până când apa a dispărut,
iar luna a alunecat departe
în mâlul moale, fără fund.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna plină și micuța Frieda

Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor și cu scârțâitul fântânii –
Și tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină și nemișcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.

Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufișurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, niște bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"

Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.
Letiția Iubu

Luna în zori –
murmur de izvor
și umbra unui corb

haiku de din Pași pe nisip
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu știam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de șarpe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu ai curajul

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea

Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

Si de-ai avea curajul
Sa pleci odata cu ea
Ai uita tot blindajul
Ai sti ca e viata mea
Ai vrea sa te pierzi in ea
Alaturi de persoana mea

Priveste peisajul
Dincolo de stea
Incepe vernisajul
Te urneste catre ea
Priveste catre stea

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Shangyin

Zeiței Luna

Acum când umbra lumânării cade pe paravanul din marmură filigranată
Și Calea Lactee se stinge, iar lucefărul de dimineață se sprijină pe zare,
Nu-ți pare rău că ai furat licoarea care te-a așezat
Deasupra mărilor de purpură și-a cerurilor albastre ca un oftat în nopțile lungi?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna ti-a spus...

Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind că el e tot ce am mai sfânt.

Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând -ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.

Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând să îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Luna știe ce demoni străbat
și ce singurătate în zori m-a sufocat
și ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă știe numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a așezat cununa
iar șoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
și-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic și negru nebular
și mă salvează iarăși un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârșit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârșit
îl simt în sângeriul aprins la asfințit
iar tu rămâi departe, închis și neclintit

poezie de (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!