Spre balconul muntelui

Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuţe lamentându-şi tristeţile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.

Pretutindeni cad frunze
foşnind, foşnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:

Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli şi de suferinţe.

Munca grea şi regretele amare
mi-au îngheţat ş albit fruntea –
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunţat la vinul meu.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben foşnind

aştept totuşi toamna
să mă ajungă din urmă
în negura gândurilor
în care zac
să mă bată pe umbră
pe umăr
cu o mână de frunze
de paie

să mă atingă cu depărtarea
cu vârtejul acela
de chihlimbar
galben
foşnind

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţe

De la o vreme
ne pricepem cel mai bine
la reverenţă.

Curtenitor,
ni se aruncă-n spate
păpuşi de cârpă
clipocind în albia alintului.

Dragilor, e vânătoarea ineditului!

Azi, păşim în noi
peste băltoacele rămase
după ploaie
(viclene ochiuri de cer,
ce ne cer).

Într-un triaj imens
bliţuri flămânzite
scânteiază
când ni se deschid
în faţă
sertare reci, cu săruturi.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ieri am auzit că şi el ne-a părăsit;
Azi dimineaţă mi-au spus că a murit cutare.
Mai mult de trei sferturi dintre prieteni şi cunoştinţe
Au suferit o schimbare, trecând în Ţinutul Duhurilor.

Pe cei care-au plecat nu-i voi mai revedea niciodată;
Ei, din păcate, sunt descompuşi pentru totdeauna şi pierduţi.
Cei rămaşi – unde-s acum?
Împrăştiaţi – o mie de mile între ei.

Cei pe care i-am cunoscut şi iubit în viaţa mea,
Pe degetele unei mâini – câţi mai pot număra?
Doar pe guvernatorii provinciilor T'ung, Kuo, Li şi Fēng,
Doar patru.

Tânjind unul după altul, am albit cu toţii.
Ne-am rostogolit prin lumea trecătoare ca un val de maree.
Ce păcat că festinurile şi glumele zilelor de demult
Au dispărut, devenind amintiri,
Iar noi am ajuns ceea ce suntem acum!

Când ne vom întâlni iarăşi şi vom bea un pocal de vin
Şi, râzând, ne vom privi ochi în ochi?

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile

Sunt nenorociri, belele,
Suferinţe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeţi, dureri,

Care, spun cu fermitate,
Toate vin şi nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,

Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri

Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.

poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traversând un timp amar şi o distanţă amară

Neştiută de tine, păşesc pe ţărmul înnegurat şi rece.
Palele de vânt tăioase, volbura saramurii muşcătoare
Ar putea-îngheţa, opri sau priponi valurile războinice,
Dar tu nu poţi şti, o, inima mea mereu neştiutoare,
Că eu căutam, reflectate-n albastrul profunzimilor marine
Al acestei mări, câteva irizări din acei ochi dragi mie;
Credeam că valurile-mi vor cânta, vesel, despre tine,
Dar iată tot ce privirea mea flămândă poate-acum descrie:

I

Departe, pe mare,-o velă se-aţine
În bătaia unui proaspăt vânt,
Înclinându-se-n faţa furtunii care vine
Şi care la orizont îşi ia acum avânt,

II

Planând ca o pasăre-împinsă de rafale
Spre valurile saline cu spumă spulberată,
Cu creastă-naltă, zveltă şi învoaltă.
Bruma şi chiciura atârnă reci cristale

III

Pe pânze, pe vergă şi pe catarg,
Până când sclipind ca o nestemată
Nava se pierde dincolo de far, în larg,
Scăpătând sub geana zării, înclinată.

IV

Pierdută privirii mele gânditoare,
Nu-mi mai rămâne nimic mie,
În afară de nopţile care vin, amare,
Şi marea-învolburată şi pustie.

poezie de Emily Pauline Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea toamne

atâtea toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
nopţile ca un buhai
trec prin nevăzute site

şi ne lăsm ades furaţi
de torente şi cascade
plânsul apelor la vad, e
o aventură să-l străbaţi

veşnic rugul adâncit
în scoica inimii suspină
regretele ca o felină
iar pelerinul a albit...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deşi nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!

Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foşnet, tremurând
Şi cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...

Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbeşte de senin, de nor
Şi cum îşi poartă zborul înspre luncă
Şi rând pe rând, tristeţile-şi aruncă.

Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufişuri, apa, hohotind,
Iar printre firişoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleenuri (4)

De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Şi în iubirea voluptoasă care doare.

Indiferenţă. Nici gând de escapadă
Cum să doreşti la infinituri plus?
Aştept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.

Se odihneşte, alb de inocenţă, Cerul,
O lene sepulcrală domneşte-aici în Rai,
Şi veşnicia-i garantată. Ştiu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

Mi-e frică.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poţi să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?

Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Şi cum calcă pe pământ foşnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...

De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvaţă,
A ierta - doar de la zăpezi,
Şi statornicia de la viaţă.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcaţi sus, în Turnul Yonyang

Ne-am căţărat deasupra Turnului Yonyang
şi întreaga privelişte s-a deschis pe negândite
ochilor noştri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
şi intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu ţipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreţia lui de cerul însuşi. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor – ne simţeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
Că părinţii-s cenuşă şi-i visez tot mereu,
Şi la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinereţea de ieri,
Cer simbrie pe riduri şi pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriţ să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând paşii mărunţi pe-al meu lung bulevard.

E furtună la ţărmul unde vreau s-ancorez,
Mă las dusă de valuri şi prin ele visez,
Însetată de viaţă îmi doresc să degust
Vinul dulce rămas din pocalul vetust.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Nu toată iarna asta, venită în grabă,
a intrat în inima mea,
doar cea desculţă, scuturată de gheaţă,
cu graţia începutului de aşternut alb
şi cu o lumină albastră strecurată prin geam.

Cea lenevind ca întoarsă-n vis,
clipocind lumini şi clinchet de aştri,
cu porniri tinereşti sub frunţi îngheţate
şi mult prea frumoasă în liniştea ei netrezită.

Căderile în alb vor fi o consolare,
singurătatea, o stare fără chin
ca un copil venit din întuneric,
văzând atâta alb să vreau să-l mai respir.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac

în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la ţară
stau înghesuiţi un pic mă gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc şi le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriaşă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceştia lasă în urmă
pământ şi păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două ţigări în plus
mai deschide un geam şi pentru păsările rătăcite
adună pământul şi-l duce acasă pentru flori

apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot să îşi lase copiii cu mine
sunt foarte ocupaţi şi nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept că îşi mai uită câte un copil
acum am câţiva copăcei care mă şoptesc foşnind,, tată"
şi eu le dau apă le mai schimb pământul

încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunţat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei mă udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
şi o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând vin (#2)

Calea a fost lăsată-n paragină o mie de ani.
Oamenii şi-au depozitat inimile departe:

foarte preocupaţi să găsească o poziţie convenabilă,
ei nu ating deloc vinul.

Dar ceea ce face traiul preţios
se întâmplă numai în această viaţă, iar această

viaţă nu ţine mult niciodată. E o provocare
imediată, asemeni fulgerului. Aceşti o sută

de ani sunt un corn al abundenţei: profită de ei!
Ce altceva mai bun ai putea face cu tine?

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXXV

Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul
acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri
ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

că de la faptă la voroavă
neştiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieţii o enclavă

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!