Urcați sus, în Turnul Yonyang
Ne-am cățărat deasupra Turnului Yonyang
și întreaga priveliște s-a deschis pe negândite
ochilor noștri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
și intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu țipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreția lui de cerul însuși. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor ne simțeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre fluvii
Citate similare
La poalele muntelui
În vreme ce coboram aseară Muntele de Smarald,
Luna ne-a fost în permanență tovarășă de drum.
Apoi, s-a aprins vârful muntelui din toate mai înalt,
Și-o lumină palidă cădea prin norișori de fum.
Când am ajuns la cabană încetase vântul;
Un omuleț a tras zăvorul de la poartă;
Intrând, fragede corzi verzi ne atingeau veșmântul,
Ardeau felinare-n bambuși și focu-n vatră.
Am strigat, " Aici noi vom sta și ne vom face plinul!"
Vesel, am băut din vinul bun și am cântat sub stele
" Vântul prin pini", bucuros că trupul de sete-alinu-l,
Până-n zori când aștrii-au coborât în rouă, să se spele.
Fericit erai, prietene, iar eu beat oleacă,
Bucuroși lăsând întreaga lume pe lângă noi să treacă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bucurie, poezii despre înălțime, poezii despre vin, poezii despre verde, poezii despre rouă sau poezii despre prietenie
Acum spun la revedere ( extras din Profetul )
Acum spun la revedere, ție și tinereții petrecute cu tine,
Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis.
Eram singur și tu mi-ai cântat,
iar eu din dorurile mele ți-am înălțat un turn spre cer;
dar acum somnul nostru s-a sfârșit și visul s-a destrămat,
duși sunt zorii, pentru totdeauna.
Mareele amiezii sunt deasupra noastră, diminețile noastre
au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărțim.
Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată,
vom sta de vorbă iarăși, iar tu îmi vei
cânta un mai adânc, un mai intens cântec.
Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească,
noi vom înălța încă un turn spre cer.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Crăciun pe mare
Velele, brice de gheață, tăiau în carne-acolo,-între Capul Sud și Capul Nord,
Puntea era patinoar de la prova la pupa, de la babord și până la tribord;
Vântul bătea dinspre nord-est, împingând turme de berbeci albi pe mare;
Adăpost? Doar lângă recifurile-ascuțite și stâncile albite de vânturi și de sare.
Mateloții, la resac, auzeau valurile în dimineața zilei friguroase;
În lumina vineție-a zorilor ne zăream fețele vineții, cețoase;
O zbugheam toți pe punte la țipătul sălbatic al înfriguratului nostrom
Tot ridicând, tot coborând, prin rafalele de vânt vela artimon.
Toată ziua-am luptat cu talazurile între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul dușmănos și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă-, n dureri amarnice și groază, în gura de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii în ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord se-aținea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
De-a lungul coastei, zăpada de pe-acoperișuri era albă, spumă-a mării;
Ardeau focuri vii în fiecare sobă din toate locuințele-așezării;
Sclipeau ferestrele-n gerul aspru, iar fumul din hornuri se înalța în slavă;
Aș fi putut jura că mirosul de mâncare caldă-ajungea până la noi pe navă.
Clopotele bisericii din sat răsunau pline ochi de voioșie;
Toate erau așa cum oamenii-și doreau și cum trebuiau să fie-n
Dimineață de Crăciun, doar pentru noi, cei din furtună, de temut;
Chiar lângă clădirea pazei de coastă se-afla casa-n care m-am născut.
Oh, well, am văzut odaia primitoare, fețele de-acolo, atâta de plăcute,
Ochelarii mamei cu rame de-argint, părul tatei sur, paharele de vin știute;
Și, well, am văzut focul din cămin și scânteile, niște spiriduși
Dansând deasupra blidarelor cu farfurii de China, îmbujorați și jucăuși!
Și, well, știam și ce vorbesc părinții, vorbeau de mine, de absența mea,
De umbra care sunt plutind prin curte, de fiul care-acasă nu se întorcea;
Și, o, fiul păcătos care păream a fi, în nici un fel în ceasul oportun,
Era acum aici, trăgând de frânghiile-înghețate bocnă,-n ziua de Crăciun!
Au aprins lumina farului și negurile înghițite-au fost parcă de ocean;
" Toți marinarii sus, pe arboret," l-am auzit strigând pe căpitan.
" In numele Domnului, nava nu va rezista", secundul Jackson a țipat,
..." E singura șansă, domnule Jackson, sau marea ne va așterne pat!"
A tremurat velatura din încheieturi, dar velele erau noi și bune,
Iar corabia a întors cu bine-n vânt, ajutată poate și de-o rugăciune.
Ziua de iarnă se prelingea-n amurg, iar noi cu steaua polară pe catarg
Ne-am îndepărtat de țărm, de stâncile rânjind, luând curs spre larg.
Au răsuflat toți ușurați, iar eu am început să cânt sub cerul vesperal,
Văzând cum prova-înaltă înaintează mândră, tăind val după val;
Apoi, tot ce-am mai putut gândi în noaptea aceea, cățea rea,
A fost că eu plecam pe mare și că familia-mi acasă îmbătrânea.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre religie
- poezii despre ochelari
- poezii despre marină
- poezii despre lumină
- poezii despre ger
- poezii despre foc
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când am ieșit afară, nu mai era nici urmă de lac sau de pădure de brazi. În fața ochilor noștri se întindea o minunată vale muntoasă, liniștită și tăcută, cu un aer atât de pur, de parcă ar fi fost înghețat. Vedeam în depărtare stânci cafenii cu vârfurile ușor luminate de soare, vedeam arbori nemișcați, vedeam râul care clipocea vesel, scânteind printre ferigile umede. Și totuși inima mea era goală.
Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre tăcere, citate despre stânci, citate despre râuri, citate despre păduri, citate despre ochi, citate despre munți, citate despre lumină sau citate despre inimă
Noapte de iunie
Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea tremura cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,
se rătăcea prin teii încărcați de flori.
Creștea în zare luna tremurândă,
iar noi priveam uimiți, sub cerul de oțel,
cum umbrele, pornite să se-ascundă,
pluteau în spatele cetății, sub crenel.
Măceșii peste zid dădeau în floare,
se agățau în gard cu spinii de uluci,
privind mirați, văzând cum mă seduci,
la pieptul tău strângându-mă mai tare.
Abia atunci, uitându-mă mai bine,
păgâne năluciri vedeam în ochii tăi,
mă-ndepărtam, să mă desprind de tine,
dar mă trăgeai să vin în brațe, înapoi.
Și m-a cuprins o vrajă, dintr-odată,
pluteam în lumi de vis, departe-n infinit,
nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit,
căci se rupea deasupra bolta înstelată.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tei, poezii despre seducție, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre sprâncene, poezii despre noroc, poezii despre mâini sau poezii despre degete
Ce drum!
Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne'nțeles pribeag!
să mergi cu ochii catre stele,
privind cum una dintre ele
ti-arata calea spre Cel Drag!...
sa simti ca zbori printre planete
deasupra vailor pustii,
deasupra lumilor deserte
spre ingerestile concerte,
spre vesnicele simfonii!
sa vezi o stea sub bolti senine
venita din nemarginiri
ca sa te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
in tara vesnicei iubiri!
si-apoi sa te-nfiori deodata,
privind c-un simtamant suprem
cum steaua s-a oprit si, iata,
acum lumina ei ti-arata
un Prunc divin din Betleem!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre planete, poezii despre iubire, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Spre balconul muntelui
Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuțe lamentându-și tristețile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.
Pretutindeni cad frunze
foșnind, foșnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:
Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli și de suferințe.
Munca grea și regretele amare
mi-au înghețat ș albit fruntea
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunțat la vinul meu.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre suferință
Dor de primăvară
Vreau s-aud cum crește iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăși treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheață lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viață.
Pământul se încălzește.
Și-într-o bună dimineață
Natura se primenește.
poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre primăvară, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre iarnă sau poezii despre dor
Rebecca Wasson
Primăvară și Vară, Toamnă și Iarnă și iarăși Primăvară,
Urmându-și una alteia, trecând pe lângă fereastra mea!
Și-au fost atâția ani în care le-am vegheat și numărat curgerea,
Ani în care de multe ori groaza mi-a umplut inima
Împreună cu sentimentul că devenisem eternă; am trăit
Parcă cel puțin o sută de ani! Și încă mai stau
Ascultând ti-tac-ul ceasornicului și răsuflarea vitelor, molcomă
Și țipetele gaiței în zbor printre frunzele care cad!
Singură zile și zile la rând, nesfârșite,
În casa unei femei afectate de vârstă, căruntă.
Iar în timpul nopții sau la lumina zilei privind afară pe fereastră,
Gândurile mele înotau înapoi, parcă prin apele unui timp infinit,
Spre Carolina de Nord din zilele tinereților mele,
Spre John, John al meu de departe, în războiul cu englezii,
Spre toți copii, și toți morții, și toate amărăciunile,
Scrutând pânza anilor întinsă ca o prerie din Illinois
Prin care s-au perindat marii eroi pe cai în spume,
Washington, Jefferson, Jackson, Webster, Clay.
O, tânără și frumoasă republică, ție, John al meu și cu mine,
Ți-am dăruit toată puterea și iubirea noastră!
Iar tu, o, John al meu!
De ce, în vreme ce zăceam neajutorată la pat, ani și ani,
Rugându-mă să te întorci, sosirea ta întâzia mereu?
Am tot revăzut, cu țipăt și lacrimi de extaz,
Cum m-ai găsit după război în bătrâna Virginie
Și-am plâns ca atunci când te-am îmbrățișat acolo lângă pat,
În vreme ce soarele, la chindie, devenea din ce în ce mic și pal
În lumina feței tale!
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război sau poezii despre vârstă
Iezerul
În pâlnia muntelui iezerul netulburat
ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis.
Oglindește un zbor prea înalt și ceasul
curat ce i-a fost odată promis.
Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste,
și mulcom apoi spre vânătul cer.
Visează-n amiazi despre rodii de aur,
care se coc, senine, în ger.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre curățenie, poezii despre ceas sau poezii despre aur
Puncte cardinale
Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.
Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,
Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.
Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre stânci, poezii despre stele căzătoare, poezii despre plajă, poezii despre perle sau poezii despre ocean
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Și parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vagabondaj, poezii despre tăcere, poezii despre turism, poezii despre polițiști sau poezii despre ploaie
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre ninsoare
Urc în tăcere scările Turnului de la Apus
Urc în tăcere scările Turnului de la Apus,
Luna atârnă pe cer ca o secere.
Rece, limpezimea toamnei e captivă-n adâncimea curții.
Acolo stă de veghe-un arțar singuratic.
Despărțirea dureroasă a tăiat,
Dar n-a putut întrerupe legăturile dintre noi.
Mintea-mi este încă vie.
Despărțirea are un anumit gust,
Pe care inima mea nu-l mai cunoscuse.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Furtuna primăverii
Precum aduce-n sârg cu sine
Spre țara de unde-a fost gonit
Un rege-n furie-oștiri străine,
Așa vedeam un vânt grăbit
Cu norii după el cum vine.
Urlând le cârmuia cărarea
Purtându-i în năvală orbi,
Părea că varsă-ndepărtarea
Și mii de lupi și mii de corbi
De-a valma să-nspăimânte zarea.
Silit-au codri mari să mugă
Și-n turn, de unde-i supăra
Al clopotelor cânt de rugă,
Trăsniră, și-un potop era
Urgia ce-au făcut-o în fugă.
Cu ei o noapte-nfricoșată
Ca iadul peste văi trecu:
Dar însăși parcă înspăimântată
De-atâta spaimă ce făcu,
De-abia veni, pierind deodată.
S-a dus cum a venit. Departe
Spre-adâncul orizont s-a dus
Și spaime-acum pe-acolo împarte.
Și iar s-a luminat pe sus
Și râde soarele lui marte!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre râs, poezii despre țări, poezii despre văi sau poezii despre supărare
El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre poduri sau poezii despre inocență
Cine s-a rezemat odată de un copac, cine s-a gândit vreodată cu melancolie la singurătatea lui, nu poate să nu întâmpine moartea cu sentimentul de a fi, orice s-ar întâmpla, deasupra ei, puțin deasupra ei, zâmbindu-i cu îngăduință, cu amiciție, cu o ușoară emoție de revedere, cu o ușoară înfiorare senzuală.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toleranță, citate despre singurătate, citate despre senzualitate, citate despre prietenie, citate despre moarte, citate despre melancolie sau citate despre copaci
Strălucitoare-
chiar deasupra turnului
o lună plină.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre lună plină sau citate despre Lună
Constelațiile circumpolare le veți găsi la orice epocă a anului, căci ele sunt mereu deasupra orizontului, învârtindu-se în jurul stelei Polare. În august, pe la 9-10 seara, de pildă, privind spre steaua Polară, vedem că Ursa Mare se află spre apus, Casiopeia spre răsărit. Deasupra Casiopeei găsiți pe Cefeu, iar mai sus, la zenit, e capul Dragonului al cărui trup se îndreptează spre Cefeu, apoi trece printre cele două Urse. Roatele Carului Mic (Ursa Mică) sunt ridicate în sus, spre apus însă, dar spre miezul nopții se lasă spre orizont. Sub Ursa Mică și între Casiopeia și Ursa Mare se află Girafa și jos de tot, la Orizont, Linxul. La începutul primăverii, constelațiile acestea, au o pozițiune cu totul opusă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre început, citate despre seară, citate despre primăvară, citate despre noapte, citate despre miezul nopții, citate despre girafe sau citate despre constelații