Taci!
Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deși nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!
Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foșnet, tremurând
Și cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...
Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbește de senin, de nor
Și cum își poartă zborul înspre luncă
Și rând pe rând, tristețile-și aruncă.
Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufișuri, apa, hohotind,
Iar printre firișoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre frunze
- poezii despre alb
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Taci și ascultă!
Taci și ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci și ascultă glasul pământului,
Cum doinește frunza în foșnetul gândului.
Taci și ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci și ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.
Taci și ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci și ascultă pașii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.
Taci și ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră șuvoaie,
Taci și ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.
Taci și ascultă furtuna din icoane,
Cum se cutremură pământul în piroane,
Taci și ascultă cuvântul din canoane,
Cum vibrează sufletul în strane.
poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre cuvinte, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Taci
Taci!
Nu vreau niciun cuvânt
De ce s-arunci în vânt
Cu vorbe.
Taci!
Iar veșnicu-ți fior
De-o da vreun semn de dor
Eu am să-l prind din zbor.
Taci!
Și noaptea de povești
Nicicând să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Și lasă-ți ochii grei
Să-noate-n ochii mei
Și-am să-nțeleg ce vrei.
Taci!
Că-n lume n-am văzut
Nicicând un vis născut
Din vorbe.
Taci!
Cuvintele de spus
Mai mult de două nu-s
De ce vorbești în plus?
Taci!
Și noaptea de povești
Nicicând să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Iar de mă porți în gând
Și dorul ți-e flămând
Vreau să mi-o spui tăcând.
cântec interpretat de Doina Limbășanu, muzica de Vasile Veselovski, versuri de Doina Limbășanu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Gândul mi-i bolnav de tine
De ce taci, de ce nu taci,
Suflet răsfirat prin stele
Și prin gândurile mele
Cum zoreaua-i pe araci?
Floare ești, orice vei spune
Cu blândețe de povești,
Urci în valuri îngerești
Să strecori vorbele bune,
La limanuri de durere
Unde bătrânețea-i goală,
Golul tău e-un fel de boală,
Boala de multă plăcere...
De ce taci sau nu auzi
Cum trec stelele în fum,
Tu ești clipa mea din drum
Ce de dragoste-o acuzi?
Gândul mi-i bolnav de tine
Și-n izvorul lui te las
Unde-i cald, și unde-i treaz,
Să te-nece cu iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre stele, poezii despre medicină, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri sau poezii despre plăcere
Taci și ascultă...
Taci și ascultă marea
Nu-i tulbura chemarea,
Multe iubiri nebănuite
Adâncurile-i le-nghite.
Taci și ascultă vântul
Urletu-ți freamătă gândul,
Prin plete-ți flutură cu nesaț
Te cuprinde cu-al său braț.
Taci și ascultă ploaia
Ce-ți biciuiește odaia
Sufletului ostenit de dor
Pe meleagul sorții călător.
Taci și ascultă pământul
Din care ne facem veșmântul
Când drumeția se va termina
Și spre alte lumi vom naviga.
Taci, nu murdări cu cuvinte
Secrete ferecate-n morminte,
Trăiește curat într-o lume murdară,
Grăiește dulce deși viața-i amară!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre secrete, poezii despre ploaie sau poezii despre murdărie
* * *
sărutul nostru pare o rugăciune
în el ne auzim inocența
și tăcem fără scuze
câtă cruzime
liniștea
se sprijină
pe un înger
și zboară
strângem
bezna
sub un
deal de lumină
auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre porumbei, poezii despre lumină sau poezii despre inocență
Cât putem fi de orbi și de surzi cateodată unii dintre noi, prin faptul că nu vedem și nu auzim cum trece viața pe lângă noi. Doar la bătrânețe realizăm asta, când chiar nu mai vedem și nu mai auzim.
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre bătrânețe
* * *
Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.
sub gerul ăsta, ce poți ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.
copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.
în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre copaci, poezii despre vrăbii, poezii despre somn sau poezii despre muzică
Uneori tăcerile ne înspăimântă pentru că în ele auzim cuvinte pe care nu am vrea să le auzim.
citat clasic din Cesare Pavese
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre spaimă sau citate despre cuvinte
Familia
Părăsind pădurea, umbre-întunecate
Ies afară din peșteri
Flexându-și mușchii.
Scrutează cu privirile livada,
Mestecând în marea de iarbă
Din jurul camerelor galbene,
Abia dacă-aruncă-o ocheadă-înăuntrul lor
Pentru-a vedea ce facem
Și dacă mai suntem cum ne țin minte.
Îi auzim sau credem că-i auzim;
Lumina lunii cernindu-se tăcut,
Dinții într-un măr.
Mai pune-un buștean în foc,
Din nou Mozart la patefon
Și, totuși, un fel de de tristețe
Se strecoară-n camera noastră.
Ne-amintim peștera.
În visele noastre ne întoarcem acolo
Sau ei vin în vizită la noi.
Și lor le place muzica.
Mâncăm frunze-împreună.
Ei sunt frații noștri.
Sunt familia
De care-am fugit.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre tristețe sau poezii despre mâncare
Azi toate au gust de început
mâna ta
de pildă
tremură căutând un sens
nesomnului
neliniștii
sângele-ți fierbe
să taci
să nu taci
ia ziua în piept
cum se cuvine
spune-ți că nu vrei să rămâi
pur și simplu o poveste de-o clipă
învață-ți inima să ceară
tot ce-i al ei
sunt atâtea păduri ce vor crește între noi
atâția oameni ce ne vor ocupa
dar azi
toate au gust de început dulce
mâna ta
de pildă
se strecoară ușor printre adevăruri
fii bărbat și cere-mă
iar eu voi picta
cu sângele tău un drum
pe care vor îndrăzni să calce
toți acei ce au învățat să iubească târziu
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre pictură sau poezii despre mâini
Uite cum... (O altă ea.)
Uite cum privirea-i hoață
Din brațe mi te înhață...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, și că mă pierzi.
Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neștiind cât rău îmi faci.
Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ți să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simți,
Că dai aurul pe-arginți.
Uite cum șoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ți rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.
Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoști! Și tu pe-al ei...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre aur
Gândule, taci!
Gândule, taci!
Nu mă trimite
să mângâi zarea
ce-mi pierde cărarea!
Gândule taci!
Nu-mi sufla-n van,
vrerea-n ocean
ci lasă-mă râu,
pe lângă grâu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre ocean sau poezii despre cereale
Nevasta
Dacă zici, nu este bine,
Dacă taci, iar nu-i convine.
Cum o faci și cum o dai,
Dreptate tu n-ai să ai.
epigramă de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tăcere, epigrame despre soție, epigrame despre dreptate sau epigrame despre căsătorie
Rondel de ciocolată
Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Și-n priviri o sete vinovată
Te-aș gusta dar parcă n-am avânt
Să te-ating cum n-am atins vreodată
Să-ți șoptesc (când nu m-abțin) răzând
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Iu al meu ce lună minunată
Închid ochii și încep să-ți cânt
"Dintre toate câte-au fost și sunt
Tu rămâi iubirea preferată"
(Doar când taci și nu spui un cuvânt)
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre ciocolată
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zaruri sau poezii despre voce
Heraclit lângă lac
Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!
Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărânii.
Spini azvârl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre durere sau poezii despre cenușă
Heraclit lângă lac
Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!
Orice ridicare a mânii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărânii.
Spini azvârl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe
Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...
Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre înfrângere, poezii despre viitor sau poezii despre victorie
Taci!
Aștept din sfere-nalte s-apară o minune
Și-ntreb pământul-cuib: - Cu rănile ce faci?!
Aud cum din adâncuri el strigă: - Uniune!
Însă o forță neagră degrabă-i spune: -Taci!
Dar gândul fără hamuri începe să alerge
La strămoșești morminte, acolo unde-s daci,
El vrea enigma sorții cumva să o dezlege,
Că tu, române, stai cu fruntea-n jos și... taci.
Cuvântul cel de taină țâșnește-n rugă mută,
Pentru că brazda-i dată pe-o mână de pitaci,
Oare nu-i nimeni treaz și câinele s-asmută,
Când ești furat, române, însă de teamă, taci?!
Suflarea mea lezată se-agită-n neputință,
Văzând pădurea, lunca, mâncate de gândaci
Și munții cei din veacuri jelind a umilință,
Iar Dunărea-ntrebând: Cât timp o să mai taci?!
Atuncea strig spre zări, Iisus cel Bun ne-ajută
Și va călca-n picioare cohorte-ntregi de draci,
Iar țara aceasta sfântă nicicând n-o fi pierdută,
Căci Dumnezeu va spune la multe lifte: Taci!
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre picioare sau poezii despre negru
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
14.07.2018
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre poezie