Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când eram copilă, mama îmi asculta visul.

în Universul Iubirii (19 octombrie 2009)
Adăugat de Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dormi copilă...

Dormi copilă, printre florile din livezi,
curată ca visul născut din zăpezi.

distih de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

aforism de din poezia Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Adăugat de Maria ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Universul meu a început de la floarea căreia îi port numele; mi-l dăduse mama la naștere, și de atunci s-a prins de mine visul.

în literaturapentruminteinimasisuflet.wordpress.comPovestiri cu tâlc de copil
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.

Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.

M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.

De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.

Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui mă arde...

Doamne!
Ce dor mi-e de viață...

Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus că Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.

Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău să-l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut că părinții sunt devorați și după moarte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai frumoasă muzică pe care sufletul o poate asculta este plânsul noului născut.

citat din
Adăugat de Ilaria D'AngeloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi dăte păpușa veche de cârpă care, de câte ori o țineam în poală, mă prindea cu mânuțele ei albe de deget și mă strângea, întrebându-mă cu voce scăzută: Ce faci, copilă mare? Se vede cale de o poștă că vrei să te strecori în timpurile apuse ale bunicii...

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!
Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură. autoare
camelia oprița

în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decalogul educă toată lumea și limpezește furtuna din inimile noastre.
camelia oprița

în Cicluri de viață
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu visul...

Cu visul care spre ziuă dispare,
Speranța rămâne într-o noua visare.
Și veșnic departe și aproape mereu,
Rămâi una cu sufletul meu.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria este o aripă a vântului – moneda convertibilă a oricărui vis.
Camelia Oprița

în Cerșetori de existență
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portret

Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram țânc. De-o șchioapă eram,
vântul și ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad crește sub hainele mele,
și mama îmi spune acum
că tot n-am înțeles tainele vremii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama - pâinea împăturită într-o rugăciune cu iz de eternitate.

în Universul Iubirii (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce îmi vei spune când te voi întreba despre inima ta?

în În castelul regelui (22 februarie 2007)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini și soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.

camelia oprița / 19 / octombrie / 2019

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi

(lui Constantin Brâncuși)

Pasărea timpului

se desface în cântecul dălții,

se rotește în lumina stelelor de piatră,

lepădându-și încremenirea:

Uitați-vă la cer, cerul trăiește!

Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

Camelia Oprița

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La facerea celor Șapte Ceruri, Dumnezeu a creat și al optulea cer: mama, ca un omagiu adus vieții.

în Universul Iubirii
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ți-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl șoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă privești și mă descânți ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai știu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viața ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău și încolțesc în tine ramuri.

camelia oprița

poezie de din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Motănel

Deși amărât și mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuș,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuțele de pluș.
camelia oprița

poezie de (iunie 2016)
Adăugat de Maria ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt și oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ți se clatină pământul de sub picioare.

camelia oprița

în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care nu-și respectă țara nu-și va respecta nici mama.

citat din
Adăugat de Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook