Portret
Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram țânc. De-o șchioapă eram,
vântul și ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad crește sub hainele mele,
și mama îmi spune acum
că tot n-am înțeles tainele vremii.
poezie de Laurențiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vânt
- poezii despre portrete
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre lactate
- poezii despre jocuri
- poezii despre creștere
- poezii despre brazi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.