Toamna se înteți și seticăloși cu totul. Cerul se învineți, se înnegri, se apropie depământ și-l înecă sub șuvoiul ploilor. Orașul mărunt se dărăpănă și se afundă și mai mult într-un orcan de bălți, de smârcuri și de noroaie. Copacii își plânseră cele din urmă frunze, se întristară și se despuiară, începură să tremure și își arătară, ca niște milogi de bâlci, trupurile acoperite descoarță plesnită și buboasă și ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre toamnă
- citate de Zaharia Stancu despre toamnă
- citate despre ploaie
- citate de Zaharia Stancu despre ploaie
- citate despre oraș
- citate de Zaharia Stancu despre oraș
- citate despre negru
- citate de Zaharia Stancu despre negru
- citate despre frunze
- citate de Zaharia Stancu despre frunze
- citate despre crengi
- citate de Zaharia Stancu despre crengi
- citate despre copaci
- citate de Zaharia Stancu despre copaci
Citate similare
Toamna se înteți și se ticăloși cu totul. Cerul se învineți, se înnegri, se apropie de pământ și-l înecă sub șuvoiul ploilor. Orașul mărunt se dărăpănă și se afundă și mai mult într-un orcan de bălți, de smârcuri și de noroaie. Copacii își plânseră cele din urmă frunze, se întristară și se despuiară, începură să tremure și își arătară, ca niște milogi de bâlci, trupurile acoperite de scoarță plesnită și buboasă și ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.
Zaharia Stancu în Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre primăvară
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Era frumos, bineînțeles; nu puteam să neg asta. Totul era verde: copacii, trunchiurile lor acoperite cu mușchi, ramurile adunate ca un baldachin, pământul acoperit cu ferigi. Chiar și aerul se filtra verde printre frunze. Era prea verde - o planetă a extratereștrilor.
citat din romanul Amurg de Stephenie Meyer (5 octombrie 2005)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre verde, citate despre planete, citate despre frumusețe, citate despre extratereștri, citate despre aer sau citate despre Pământ
Pisica își acoperă scârnăvia cu cenușă. Oamenii de lume își acoperă ticăloșiile și minciunile, cu... "onoarea".
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre pisici, citate despre onoare, citate despre minciună, citate despre cenușă sau citate de Zaharia Stancu despre cenușă
Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...
poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre revoltă, poezii despre religie, poezii despre negru, poezii despre durere, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre Dumnezeu
Domestice relații
O pisicuță mică, neagră cu pieptarul alb și cu ghetuțe albe
Se-ncântă pentru prima dată-n viață în gerul așternut manta afară
Și-și scutură din piciorușe, iar boticul alb își afundă să și-l scalde
În puf care-i răcește alb-guleraș... cu papion de mire în blănița bizară.
Și scoate-un mic crâmpei de miorlăit cu mârâit firav, subțire, de uimire,
Se avântând apoi în salturi strâmbe după care pică într-un alunecuș.
Se-oprește să-ți întoarcă un căpuț cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei, urechiușele-și ciuțind din blănița un luciu, toată pluș.
Neri, o strig, hai vino... și căpuț întoarce doar de o clipită, scurt
Își reia periplul, gheruțe-și ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Când în salturi mari și Bobiță apare, uriașul câine, cu un os din furt,
Ce-l așează blând pe zăpada caldă invitând colega în scheunaturi scurte...
Oare noi cei mari om învăța o zi de la ființe mult, cu mult mai mărunte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre alb, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre pisici, poezii despre picioare sau poezii despre nuntă
Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre greieri sau poezii despre Soare
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Toamna copacilor...
toamna copacii nu mor...
tristețile tale
sau poate tăcerea
îi doare...
în taină
își merg somnoroși
înflorirea acasă
cu fruntea
lipită
pe clipe de frunze
adorm
și visează frumos...
până la tine...
apoi
târziu sau devreme
e iar primăvară...
poezie de Ioana Matei
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre moarte
Tributul
Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...
Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...
Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plată, poezii despre perfecțiune, poezii despre notorietate sau poezii despre aur
Așteptare
(...)
Se surpă schelării și cad
Aiurea, cu trosnet surd de brad.
Zidurile rămase departe
Își răvășesc în mine ferestrele sparte.
Liniile se despletesc și curg
În cenușa risipită în amurg
Și vântul rece, vântul oarecare
Monezi de aer zvârle pe trotuare.
Copacii te-au pierdut din ramurile goale
Frunză hohotită, pe șanțuri, canale
Privirea ruptă de pleoape către ei
Ca niște funigei plutește, vineți funigei...
Tăceri stridente, trotuarele înghețate, rebele
Își amintesc pașii din ele...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre cenușă, poezii despre brazi sau poezii despre aer
Crepuscul
Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toți,
se contura apusul
însângerat la porți.
Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiți albastrul
și trupurile ude,
din noi o să rămână
privirea ta firească
să caute prin noapte
această umbră ștearsă.
poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre noapte sau poezii despre albastru
Frunze decadente
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.
Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.
Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea să vă mai vadă!
Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trepte sociale, poezii despre senzualitate, poezii despre politică, poezii despre peisaje, poezii despre oraș sau poezii despre istorie
Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia țăranului în care mocnește revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simț ascuțit și realist în existența socială a satului.
George Călinescu în Opinii despre romanul Desculț (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre revoltă, citate despre țărani, citate despre literatură, citate de George Călinescu despre literatură, citate despre existență, citate despre artă sau citate de George Călinescu despre artă
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre tinerețe sau poezii despre timp
Prima ninsoare
Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.
Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.
Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.
Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre promisiuni, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre natură, poezii despre dorințe sau poezii despre copilărie
Un soldat obișnuit își va putea construi un imperiu, dar în cele din urmă își va întâlni soarta...
citat clasic din Nostradamus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre armată
Uneori toamna venea dinspre mare adusă de înalte și înspumate valuri. Alteori dinspre miazănoapte pogora uturme de negri nori. Atunci, peste pământul straniu și străvechi se năpusteau vijelii cumplite și cădeau ploi năprasnice. Aurul Dobrogei își pierdea întreaga strălucire și se schimba peste noapte în aramă veche, coclită...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre schimbare, citate despre nori, citate despre noapte sau citate despre aur
Tainele rămân
Tainele rămân,
urmez același ciclu
al sezonului de însămânțare
și-al soarelui, și-al ploilor;
Demetra în iarbă,
multiplic,
înnoiesc și-l binecuvântez
pe Bacchus în vița de vie;
țin aproape de lege,
păstrez tainele întru totul,
pe cele dintâi
pentru a da nume celor vii și celor moarte;
sunt vinul și pâinea.
Păstrez legea,
țin tainele adevărate,
sunt vița de vie,
ramurile, tu
și tu.
poezie de Hilda Doolittle, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre viticultură, poezii despre vin, poezii despre pâine, poezii despre ploaie sau poezii despre adevăr
Timpul va lucra. Timpul stinge, în trecerea lui lină, peste lume, multe. Stinge și viețile oamenilor. Le subțiază încet-încet și pe urmă suflă în ele ca în niște lumânări sleite și le stinge.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Zaharia Stancu despre viață, citate despre timp, citate de Zaharia Stancu despre timp sau citate despre lumânări