Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Toamna se înteți și se ticăloși cu totul. Cerul se învineți, se înnegri, se apropie de pământ și-l înecă sub șuvoiul ploilor. Orașul mărunt se dărăpănă și se afundă și mai mult într-un orcan de bălți, de smârcuri și de noroaie. Copacii își plânseră cele din urmă frunze, se întristară și se despuiară, începură să tremure și își arătară, ca niște milogi de bâlci, trupurile acoperite de scoarță plesnită și buboasă și ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.

în Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV, Capitolul XIV
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Citate similare

Toamna se înteți și seticăloși cu totul. Cerul se învineți, se înnegri, se apropie depământ și-l înecă sub șuvoiul ploilor. Orașul mărunt se dărăpănă și se afundă și mai mult într-un orcan de bălți, de smârcuri și de noroaie. Copacii își plânseră cele din urmă frunze, se întristară și se despuiară, începură să tremure și își arătară, ca niște milogi de bâlci, trupurile acoperite descoarță plesnită și buboasă și ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era frumos, bineînțeles; nu puteam neg asta. Totul era verde: copacii, trunchiurile lor acoperite cu mușchi, ramurile adunate ca un baldachin, pământul acoperit cu ferigi. Chiar și aerul se filtra verde printre frunze. Era prea verde - o planetă a extratereștrilor.

citat din romanul Amurg de (5 octombrie 2005)
Adăugat de CezaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.

Pisica își acoperă scârnăvia cu cenușă. Oamenii de lume își acoperă ticăloșiile și minciunile, cu... "onoarea".

în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugene Ionesco

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
-ș sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...

poezie clasică de din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.00- 37.05 lei.

Domestice relații

O pisicuță mică, neagră cu pieptarul alb și cu ghetuțe albe
Se-ncântă pentru prima dată-n viață în gerul așternut manta afară
Și-și scutură din piciorușe, iar boticul alb își afundă să și-l scalde
În puf care-i răcește alb-guleraș... cu papion de mire în blănița bizară.

Și scoate-un mic crâmpei de miorlăit cu mârâit firav, subțire, de uimire,
Se avântând apoi în salturi strâmbe după care pică într-un alunecuș.
Se-oprește -ți întoarcă un căpuț cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei, urechiușele-și ciuțind din blănița un luciu, toată pluș.

Neri, o strig, hai vino... și căpuț întoarce doar de o clipită, scurt
Își reia periplul, gheruțe-și ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Când în salturi mari și Bobiță apare, uriașul câine, cu un os din furt,
Ce-l așează blând pe zăpada caldă invitând colega în scheunaturi scurte...

Oare noi cei mari om învăța o zi de la ființe mult, cu mult mai mărunte?

poezie de (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!

poezie de (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Amurguri prăfuite

Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.

Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.

Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna copacilor...

toamna copacii nu mor...
tristețile tale
sau poate tăcerea
îi doare...
în taină
își merg somnoroși
înflorirea acasă
cu fruntea
lipită
pe clipe de frunze
adorm
și visează frumos...
până la tine...
apoi
târziu sau devreme
e iar primăvară...

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate se fac una cu pământul. Toate se fac, până la urmă, pământ. Poate... Poate ar fi fost mai bine nu ne fi născut. Dar așa... ne naștem... creștem... murim... devenim pământ.

în Șatra
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tributul

Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...

Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...

Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...

poezie de (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crepuscul

Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toți,
se contura apusul
însângerat la porți.

Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiți albastrul
și trupurile ude,
din noi o rămână
privirea ta firească
caute prin noapte
această umbră ștearsă.

poezie de (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze decadente

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.

Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.

Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea mai vadă!

Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Copacul frunzelor călătoare

Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.

E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.

Îți lași privirile curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.

Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Călinescu

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia țăranului în care mocnește revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simț ascuțit și realist în existența socială a satului.

în Opinii despre romanul Desculț (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -31.50- 23.99 lei.

Prima ninsoare

Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.

Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.

Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.

Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.

poezie de (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nostradamus

Un soldat obișnuit își va putea construi un imperiu, dar în cele din urmă își va întâlni soarta...

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori toamna venea dinspre mare adusă de înalte și înspumate valuri. Alteori dinspre miazănoapte pogora uturme de negri nori. Atunci, peste pământul straniu și străvechi se năpusteau vijelii cumplite și cădeau ploi năprasnice. Aurul Dobrogei își pierdea întreaga strălucire și se schimba peste noapte în aramă veche, coclită...

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tainele rămân

Tainele rămân,
urmez același ciclu
al sezonului de însămânțare
și-al soarelui, și-al ploilor;

Demetra în iarbă,
multiplic,
înnoiesc și-l binecuvântez
pe Bacchus în vița de vie;
țin aproape de lege,
păstrez tainele întru totul,
pe cele dintâi
pentru a da nume celor vii și celor moarte;
sunt vinul și pâinea.

Păstrez legea,
țin tainele adevărate,
sunt vița de vie,
ramurile, tu
și tu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tribute to Freud Paperback" de Hilda Doolittle este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.

Orbite

ovaluri, ferestre fără ochi
se cască în orice loc
nu-mi înalț privirea
s-ar izbi în adîncul de tunel orb
aud doar cerul zăngănindu-și șuvoiul
de oase
și înfigîndu-se în orbitele goale ale orașului
în una din ele te-ai oprit
îți flutură privirea peste oglinzi concave
ca niște fîșii decupate
de pulsul tăios al razelor

curgerea dimineții
plouînd rouă din cerul ca o duminică
a devenit puls sunînd strident
bătaia unei inimi metalice.
odată se filtra prin oglinzi deschise spre cer.
oglinzile s-au curbat în mine
lumina năvălește țipătoare
încît se face gheață spartă în cioburi...

cerul își urnește cu greu oglinzile crăpate
cărăbănindu-și bolovanul numit dimineață
dincolo de oraș
ochii noștri
mult prea cusuți cu litere
își trec privirile prin texte ca printr-o răzătoare
fluturîndu-le apoi oarbe
fîșii de ziar

poezie de
Adăugat de Anca Diana VasluianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook