Toate vor fi-n regulă
Cum aș putea să nu fiu fericit când contemplu
cum se limpezește cerul dincolo de fereastră, departe,
iar mareea la reflux se reflectă pe tavan?
Va exista mereu cineva care moare, va exista moarte,
dar nu-i nevoie să discutăm despre asta acum.
Poeziile zboară din noi fără-a fi convinse sau îndemnate
și sursa lor este inima care stă pururi de veghe.
Soarele răsare-n pofida oricăror orizonturi întunecate,
iar orașele de departe sunt frumoase și strălucitoare.
Lenevesc în desfrâul razelor de soare fermecător,
Urmărind cum vin zorii, cum plutesc norii-n brize ușoare.
Toate vor fi-n regulă, la locul lor.
poezie de Derek Mahon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre lene
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre naștere sau poezii despre autoportrete
Totusi iubirea peste blestem
Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.
O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.
Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.
Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.
Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.
N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.
Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Adrian Păunescu despre iubire
- citate de Adrian Păunescu despre poezie
- citate de Adrian Păunescu despre zbor
- poezii despre versuri
- citate de Adrian Păunescu despre versuri
- citate de Adrian Păunescu despre moarte
- poezii despre existență
- citate de Adrian Păunescu despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cum poate cineva...?
Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:
Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creștem oameni care vor face bine de dragul bunătății,
nu de teamă că vor fi pedepsiți pentru faptele lor rele.
Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, și are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ține scorul,
care privește în jos și-l aprobă dând din cap?
poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre inventatori, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre curățenie, poezii despre creștere sau poezii despre bunătate
Din lunga petrecere tristă
Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineață
și cum dimineața se duce.
Cineva spunea
cum se oprește vântul și cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuiește.
A fost o noapte lungă
și cineva a spus ceva despre cum își revarsă luna lumina
albă
pe șesurile reci, cum nu era nimic în față,
în afară de-aceleași lucruri.
Cineva a menționat
un oraș în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
Începem să credem
că noaptea nu se va sfârși.
Cineva a spus că muzica încetase, dar că nimeni
nu a observat.
Apoi cineva a spus ceva despre planete, despre
stele,
cât de mici erau, cât de departe.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre somn sau poezii despre război
Fiului meu drag...
Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că știu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Și uneori nopțile nu dorm
Că mă gândesc cum aș putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai ușor,
Să-l strâng în brațe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu știu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum și-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greșeșc, sau de fac bine,
Tu-i porți în suflet mereu la tine.
poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre realitate
De aceea spun că rolul unui maestru nu e de a-ți pune în cârcă noi bagaje, de data asta despre Advaita Vedanta: "Vai, am auzit că eu sunt Viața veșnică, sunt Acela care îngrop moartea în inima Vieții veșnice." Nu, nu este despre asta. Este de a scăpa de orice fel de bagaj, dă totul jos din spinare, pentru că așa este, cum am mai spus, nu ești cum e Sisif. Ești ca și cum duci în spate întregul munte Himalaya. Frumos e TOTUL; ce Prezență, nu e frumoasă?! Are ea nevoie de constructe psihologice? Toate constructele psihologice pe care le-ai acumulat de la vârsta de un an - când ai început să ai acest sentiment al separării, că până atunci el nu exista - și până în acest moment, când auzi aceste cuvinte, toate pot să fie date jos chiar Acum, chiar Aici. Nu te poți adresa minții într-un Satsang, eu vorbesc direct Conștiinței/Sinelui, de aceea tot ceea ce rămâne este Prezența sacră, TĂCEREA.
Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor și găzduiește în EL toate veșniciile, Partea 3
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre frumusețe, citate despre început, citate despre vârstă, citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre psihologie, citate despre munți sau citate despre moarte
Indiferenta...
Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...
Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...
Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate
Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ochi, poezii despre iertare, poezii despre foc sau poezii despre declarații de dragoste
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Zorii din apus
De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aș putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aș ruga:
Nu știe ce e plânsul, își vede calea sa.
Îl știu, îl simt și-l înțeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace
Cum aș putea, când Soarele apune,
Din roua dimineții, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu ești prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?
Cum aș putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu știu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre rouă, poezii despre plâns sau poezii despre jocuri
Sonetul LXI Cum nimic nu-i de făcut...
Cum nimic nu-i de făcut, să ne sărutăm pășind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăși.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărțire,
Când atât de simplu și de liniștit pot liber să fiu iarăși.
Să ne dăm mâna și să ștergem jurământul cel solemn
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.
Acum când Iubirea-și dă ultima suflare, pe înserate,
Când Pasiunea zace fără-a scoate vorbă, cu puls slab,
Când Fidelitatea-îngenunchează lângă patul cel de moarte,
Iar Inocența-și închide sfioasă ochiul ei suav,
Dacă-ai dori, deși ea-i ajunsă la capătul de drum,
Din moarte tu mai poți la viață s-o aduci. Acum.
sonet de Michael Drayton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre seară, poezii despre puls, poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini
Viața stă mereu sub semnul primăverii
Viața este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conștienți de asta.
Suntem atât de adânc adormiți
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumusețea.
Este viața cea mai apropiată de perfecțiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătățită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiți
Și de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca și cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Și păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Și tu ești adormit.
Nu ai cum să simți razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Și imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum să vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum să zărești dansul
Copacilor și al vântului.
Nu ai cum să știi nici măcar că ești într-o grădină!
Nu ai cum avea vreo conexiune cu primăvară.
Rămâi închis în tine însuți.
Poți avea un coșmar
Și poți suferi în coșmarul tău.
Poți să strigi, să jelesti și să plângi.
Acest lucru nu are însă vreo legătură cu realitatea
Din jurul tău.
Exact la fel este situația omului.
Viața stă mereu sub semnul primăverii
Dar omul trebuie să fie treaz
Pentru a ști asta, a simți asta, a iubi asta.
Și, de îndată ce ai gustat bucuria
Care te înconjoară, ești religios
Din cauza mulțumirii care se înalță în tine
Și a recunostiintei și rugăciunii înălțate în tine.
poezie celebră de Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre primăvară, poezii despre flori, poezii despre dans sau poezii despre coșmaruri
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sunet, poezii despre spiritualitate, poezii despre smerenie, poezii despre simțuri, poezii despre râs sau poezii despre păduri
Oceanul iubirii
Lângă ocean ea stă cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Privind la pescărușii care în zbor plutesc
Privind la doi iubiți cum mâinile-și unesc.
Privind cum iahturi vin grăbite de pe drum
Și singură dorindu-și să nu mai fie acum
Pantofii ea și-i scoate, fără ciorapi pășește
Respiră adânc și luna cu ochii o privește.
Dar el este acolo și pe furiș o vede
Cum lucrurile-și strânge și-n noapte-apoi se pierde.
Acesta e bărbatul cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Pe care ea adesea și fără echivoc
L-a tot văzut în vise cum stă în acel loc.
Și lângă el se duce și mâinile își țin
Stând pe nisipul rece și albicios și fin.
"Știam că o să vii", "și eu știam de-acasă",
Apoi tăcuți așteaptă ca soarele să iasă.
Niciunul nu e singur și nici nu se mai teme
Căci în această noapte iubirea o să-i cheme.
Când vor să fie singuri, unii se duc pe plajă
Se plimbă, adună pietre sau scoici cuprinși de vrajă
Alții vor alinare, o mână să ofere
Precum aceștia doi, căci asta-nseamnă avere.
Deci dacă noaptea singur pe țărmul nisipos
Te plimbi și cauți chipul acela luminos
Fie ca cineva de mână să te-apuce
Și să te ducă-n pragul iubirii ce seduce.
poezie de Karen Gorringe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre ocean, poezii despre nisip sau poezii despre încălțăminte
Goetz: Da, Dumnezeule, ești nevinovăția insăși: cum ai putea concepe neantul, tu care ești plenitudinea? Privirea ta este lumina și schimbă totul în lumină: cum ai putea cunoaște penumbra din inima mea? Iar mintea ta atotcuprinzătoare cum ar putea pătrunde în tiparele minții mele fără a le sparge? Ură și slăbiciune, violență, moarte, supărare, astea vin numai de la om; acestea sunt împaratia mea, și sunt singur în ea: ce se petrece aici nu mi se poate imputa decât mie.
replici celebre din piesa de teatru Diavolul si bunul Dumnezeu, scenariu de Jean-Paul Sartre (7 iunie 1951)
Adăugat de Calotă Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre violență, citate despre supărare, citate despre schimbare, citate despre nevinovăție, citate despre inimă sau citate despre cunoaștere
Vacanță, ai plecat
E cald afară și cerul lucește
Natura întreagă, prin grai lumesc
O clipă stă și iar clipește
Și inimi calde o privesc.
Dimineață, când soarele apare
Și spune dulce despre ziuă
Cum luna gingașă dispare
Și cerul scaldă în lumină.
Moment frumos trecut prin viață
Moment pe care, tineri și copii
L-au așteptat ca pe-o vacanță
Privind cum vântul suflă-n codrii.
Momente de frumoase convorbiri
În care natura ne vorbește
Copacii dau zâmbet în priviri
Și Pasărea măiastră, ciripește.
Din păcate, toate trec în mers
Și apar momente noi.
Toate puse într-un vers:
"Vacanță-ntoarce-te-n apoi"
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre vacanță sau poezii despre tinerețe
Cel ce iubește mai mult
Mă uit în sus la stele cum cresc și-apoi cum scad
Și știu că nu le pasă dacă ajung în iad,
Dar pe pământ noi credem că asta e normal,
Căci mult mai mult ne temem de om și de-animal.
Și ce-am putea să facem de stelele-ar luci
Cu multă pasiune, iar noi nu am simți?
Deci dacă afecțiune egală nu găsesc
Voi fi acela care mai mult să te iubesc.
Și-așa cum mă consider un mare admirator
Al stelelor ce-n tihnă-și urmează drumul lor
Eu aș putea să spun că orișiunde aș fi
Îmi este dor de una în fiecare zi.
Iar dac-aceste stele vor dispărea într-o seară
Aș ști să privesc cerul precum odinioară,
Deși e beznă adâncă, sublimă și totală,
Chiar dacă asta cere un pic de osteneală.
poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre dor sau poezii despre admirație
Celule canceroase
"Celule canceroase-s acele celule care au uitat cum să moară" infirmieră, spitalul Royal Marsden
Ele-au uitat cum să moară
Și-astfel și-au extins viața lor ucigașă.
Eu și tumoarea mea ducem o luptă pasionată.
Să sperăm că nu va fi o moarte dublă.
Trebuie să-mi văd tumoarea moartă,
O tumoare care a uitat să moară,
Dar care,-n schimb, face planuri să mă omoare pe mine.
Dar eu îmi amintesc cum să mor,
Deși toți martorii mei sunt morți.
Însă-mi amintesc ce mi-au spus
despre tumori, despre ceea le face
tot atât de oarbe și de tâmpe cum au fost
Înainte de nașterea acestor afecțiuni
Care au introdus tumoarea-n scenă.
Celulele negre se vor usca și vor muri
Sau vor cânta vesel și-și vor face treaba.
Se înmulțesc atât de repede, zi și noapte,
Iar tu nu știi asta niciodată, și ele niciodată nu-ți spun.
poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre negru, poezii despre muzică sau poezii despre medicină
Îmi pare rău
Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu ești cum aș vrea eu
Așa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...
Nu pot să fiu eu altcumva
C-așa-mi cere vreun protocol
Dacă-i așa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...
Sunt altcumva decât vor mulți
Și asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculți...
Sunt cum doresc, și-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Și să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Orașele sunt așa cum le-am simțit și dincolo de adevărul lor există, poate, un adevăr al nostru, de care am avut nevoie în ele.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate de Octavian Paler despre adevăr, citate despre oraș, citate despre existență sau citate de Octavian Paler despre existență
Dimineața nebuloasă...
Lumina soarelui e acum departe de pământ
și am vrea să resuscităm soarele cu ajutorul laserului,
exact cum am resuscita iubirea,
cu multă vrăjeală ieftină, farmece sau cu ceva apetisant.
Pădurile, pajiștile sau luncile râurilor,
se ascund în ceață și când te uiți în vale,
vezi o nebuloasă densă ca un nor aburind,
iar tu clipești și te minunezi văzând asta de departe
și-ți spui că asta e dimineața iubirii.
Sper că ai o inimă suficient de mare pentru iubire,
că dacă nu, sunt destui spini și mărăcini peste pajiște,
sau cum ar fi să vadă lumea
și să facă o mulțime de fotografii,
atunci când vei țipa pentru că din greșeală te-ai înțepat în ele.
poezie de Eugenia Calancea (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre râuri, poezii despre laser sau poezii despre greșeli