Vacanţă, ai plecat

E cald afară şi cerul luceşte
Natura întreagă, prin grai lumesc
O clipă stă şi iar clipeşte
Şi inimi calde o privesc.

Dimineaţă, când soarele apare
Şi spune dulce despre ziuă
Cum luna gingaşă dispare
Şi cerul scaldă în lumină.

Moment frumos trecut prin viaţă
Moment pe care, tineri şi copii
L-au aşteptat ca pe-o vacanţă
Privind cum vântul suflă-n codrii.

Momente de frumoase convorbiri
În care natura ne vorbeşte
Copacii dau zâmbet în priviri
Şi Pasărea măiastră, ciripeşte.

Din păcate, toate trec în mers
Şi apar momente noi.
Toate puse într-un vers:
"Vacanţă-ntoarce-te-n apoi"

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutăţile, suferinţa, înfrângerea, pierderea şi a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi şi cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul şi puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învăţat lecţiile pe care viaţa i le-a dat şi nu a lăsat ca greutăţile să-i înnegrească mintea şi sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândeţe, înţelegerea existenţei în toate formele ei care-l face să privească viaţa cu compasiune şi cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoşi nu apar pur şi simplu... ei devin frumoşi pentru că permit vieţii să-i şlefuiască în diamante care reflectă Lumina.

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsite

Văzut-am suflete rătăcind prin locuri
De care nici nu ştiau în viaţa lor
Au fost de Tine Doamne părăsite,
Ştergându-le din minte, trecut şi viitor.

Natura pe care o batjocoreau,
Acum le este alături ca o mamă
Se tanguiesc amarnic, cerându-ţi ajutor,
Dar Tu sfătuieşti natura, de ele să se teamă.

Le ţii în întuneric, chiar dacă afară-i zi
Crescându-le mai mult, dorinţa de răzbunare,
Dacă prin locul acela, va trece cineva,
Nu va avea nicicând, vre-o şansă de scăpare.

Când va fi judecata, iertarea de păcate
Când soarele si luna, vor străluci în zare,
Cand tot poporul va fi, in faţa tronului,
Vor sta şi ele triste, privind din depărtare.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul toamnei

Mi-a şoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
"Mâine dorm, îţi dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare."

Şi a fost o zi de toamnă
Ca de vară – ce să zic? –
Păi, când vântul te îndeamnă,
Ştie el ce ştie, zic.

Mi-am luat în parc amicul
Şi am mers, am mers, am mers,
De simţeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.

O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum – ce-o fi o fi! –
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii

Şi cu-atât de colorate
Frunze, bone şi mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile... ghici!

Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Şi, în gând, cu-acelaşi vers:
"... Ce e scris şi pentru noi...".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori e mai frumos să asculţi o inimă cum bate decât o gură când vorbeşte.

Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amaraciune

Clipe, momente, iubiri,
Vieti, mihniri, despartiri,
Toate apar si dispar,
Nimic nu e sigur... nimic nu e clar...

Momente placute, momente de vis,
Clipe frumoase ca in Paradis,
Toate prind viata si mor,
Nimic nu-i etern, de ele ti-e dor!

Vieti zbuciumate, vieti necajite,
Mihniri, despartiri, de nimeni dorite
Toate distrug si dispar
Si tie iti lasa un gust amar...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Pictez în culori de toamnă,
Cerul şi natura-n simfonii,
Anotimpul cald ce stă să moară,
Predomină uşor culoarea gri.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (19 septembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-n dulce şoapte

Când luna e pe cer
Şi visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată

Tu îmi eşti poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.

Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Şi tu eşti una dintre ele.

Privesc sub ramuri de măslin
Şi te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Şi zâmbesc, căci nu mă pot abţine.

Chipul tău duios, de zână,
Îl visez în toi de noapte.
Şi privesc cum a ta mână,
Mă atinge-n dulce şoapte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere!

Trecut - au anii unul după altul,
Şi acum au venit cu toţii înapoi,
Să fie prezenţi unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...

Trecutul ne arată ce şi cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situaţii.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzaţii.

Spre viitor se îndreaptă mereu speranţa.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viaţa,
Să fie limpede şi uşor precum valea...

Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunşi în noaptea dintre ani!
Profitaţi din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULŢI ANI!!!

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fericire

Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.

Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.

Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.

Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet

Aş vrea să aduc zâmbetul
la cei care nu ştiu să zâmbească.
În viaţă cei mai buni oameni
sunt cei care îţi dau un zâmbet.
Am citit zâmbetul tipărit pe faţa ta,
apoi un foc brusc ţi-a invadat faţa,
colorând inima şi întunecând durerea.
Zâmbetul ăla ţi-a dat lumină inimii,
cu momente de viaţă frumoase
care reaapar deodată în memorie
şi cu cât împrăştii mai multă lumină,
cu atât mai multă frumuseţe găseşti în lucrurile mici...
Dar întotdeauna să-ţi aminteşti
să zâmbeşti aşa în fiecare zi.

poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna gândirii

Până şi iubirea rece-n vânt,
Într-o iarnă a gândirii,
Îşi alege veşnicul mormânt,
Loc de moarte-al nemuririi.

Căci şi timpul îmi dispare,
Când e frig şi e pustiu,
Prin lacrimi ruginite care,
Se adună-n timp ce scriu.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (14 decembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut mai bine de 12 ani de când mă străduiesc să îmi dezvolt personalitatea, pentru că pe măsură ce îmi dezvolt diverse trăsături, viaţa mea devine mai bogată şi orizontul mi se extinde. Ferestre şi uşi care nu ştiam că există mi se deschid acum larg şi nu e nici un secret că am ales acum mai bine de 10 ani să împărtăşesc cu toţi cei care vor să păşească alături de mine toate aceste experienţe şi învăţăminte prin blogul personalitate alfa. Uneori privesc detaşat şi cu zâmbet cum fiecare om trece prin propriul filtru ceea ce eu transmit. Unii cred că "alfa" este masculul dominant care îi bate pe restul. Apoi le explic că şi femeile sunt alfa, şi nu prin forţa fizică. Apoi vin alţii şi spun că alfa e despre cum să fii important, să fii şef, să ai succes şi să fii un lider. Eu le spun că poate fi şi asta. Dacă alegi însă în acelaşi timp să fii alfa poate însemna să alegi propria cale în viaţă pentru că ai învăţat să îţi asculţi vocea interioară. Asta e frumos în acest concept de personalitate alfa. E orice vrei tu să fie şi e orice ai tu nevoie să fie pentru tine la un moment dat. E o oază uriaşă de potenţial din care orice om poate să bea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Încerc o voioşie
pe-o rază de lumină
ca o mireasmă caldă
ce mă învăluie adânc
faţa se luminează
visul iar dispare
şi clipe frumoase
apar ca prin minune,
râzi la soare
râzi la lume
şi fii încrezătoare
totul va trece
fericirea divină apare
în tot ce ne-nconjoară.....

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate pier

motto:,, Nu spera şi nu ai teamă''
m. Eminescu

Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Aşa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.

Şi-un soare pal cu faţa somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimiţându-ţi,
Îţi va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.

De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniştit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?

Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?
Când totu-i o himeră ce dispare,
De ce să-ţi faci din viaţă un tartar?

Păşeşte-ncet căci cerul te-ocroteşte
Şi nu căta la asprele furtuni
Ce bat la poarta vieţii tale scurte,
Ci cată-n bucurii să le răzbuni!

Şi cum luceşte soarele l-amiază
Şi-aprinde-n iaz a stufului tulpină,
Se-aprinde-atunci în sufletu-ţi o sete
De viaţă, fericire şi lumină.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul toamnei

Era dimineaţă întreaga zi
Îmi imaginam ce spune poetul
Într-o limbă pe care mi-aş fi dorit s-o cunosc mult mai bine
Dar înaintea mea nu era mai nimic
Privind albul aşternut afară de pe geam

Cerul întunecat ne apăsa
Spre finalul frunzelor libere în adieri răcoroase
Acum prinse în gheaţă
Totul luneca spre alb, îngheţ şi întuneric
O dimineaţă ce aşteptam să se transforme în lumină
Dar rămâneam prinsă în starea de somnolenţă

O pătură albă şi rece
S-a întins peste acoperişurile zărite pe geam
Moment în care timpul îngheaţă
Şi trăirile mele pentru o vreme
Nu se mai aud decât ţipetele pescăruşilor
Şi ei au părăsit marea
La care nimeni acum nu mai visează

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Uneori
când venea vorba despre ea însăşi
mama spunea:
Viaţa mea e tristă şi liniştită,
eu întotdeauna am păşit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
şi bat din picior,
ceştile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe şifonier
şi mă fac să râd.

Când m-am născut, aşa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
şi s-a aşezat pe patul mamei,
dar în acelaşi moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.

Viaţa mea n-a fost chiar
aşa de liniştită ca a ei.
Dar când, cu mâhnire,
iau seama la ce se întâmplă-n zilele noastre,
privind prin nişte rame din care fotografia lipseşte,
şi tot ce văd e un zid prăfuit,
realizez că a fost, totuşi, minunată.

Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca strălucirea florilor
de toate culorile şi nuanţele,
seri pline de miresme,
asemeni strugurilor roşii
ascunşi în frunzele întunericului.

Am citit cu patimă poezii
şi am iubit muzica,
şi m-am aventurat, întotdeauna mirat,
dintr-o frumuseţe-n altă frumuseţe.
Iar când am văzut prima oară
fotografia unei femei goale
am început să cred în miracole.

Viaţa s-a desfăşurat repede.
A fost prea scurtă
pentru dorinţele mele
care erau fără limite.
Înainte să-mi fi dat seama,
sfârşitul vieţii mele era aproape.

Moarte-mi va bate curând la uşă
şi va intra.
Surprins şi îngrozit mi se va tăia respiraţia
şi voi uita să respir din nou.

Poate o să mai am fericirea
încă o dată să sărut mâinile
celei care cu răbdare şi-n pas cu mine
a mers şi-a mers şi-a mers,
şi care m-a iubit cel mai mult.

poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşte natura

Vin brize calde purtate de vânt
Şi apa intră în pământ,
Mă păcăleşti tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.

Ciripesc păsări în grădină
Stau şi ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Şi vor ieşi în premiere.

Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie şi flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Şi trec uşor printr-un ram.

Iese la iveală un suflet îngheţat,
E un ghiocel ce a renunţat
Şi cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.

Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaşti din nou natura,
Să vină din nou aventura.

poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia inimii

Doar cerul e martor,
Cu-al norilor dans,
Pe-al inimilor cor,
În ritmuri de vals,
Şi inima ce bate,
Cu note înalte,
Purtate, curtate.
De viaţă schimbate.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (11 iunie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!