Viața stă mereu sub semnul primăverii
Viața este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conștienți de asta.
Suntem atât de adânc adormiți
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumusețea.
Este viața cea mai apropiată de perfecțiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătățită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiți
Și de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca și cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Și păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Și tu ești adormit.
Nu ai cum să simți razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Și imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum să vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum să zărești dansul
Copacilor și al vântului.
Nu ai cum să știi nici măcar că ești într-o grădină!
Nu ai cum avea vreo conexiune cu primăvară.
Rămâi închis în tine însuți.
Poți avea un coșmar
Și poți suferi în coșmarul tău.
Poți să strigi, să jelesti și să plângi.
Acest lucru nu are însă vreo legătură cu realitatea
Din jurul tău.
Exact la fel este situația omului.
Viața stă mereu sub semnul primăverii
Dar omul trebuie să fie treaz
Pentru a ști asta, a simți asta, a iubi asta.
Și, de îndată ce ai gustat bucuria
Care te înconjoară, ești religios
Din cauza mulțumirii care se înalță în tine
Și a recunostiintei și rugăciunii înălțate în tine.
poezie celebră de Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copaci
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre flori
- poezii despre dans
- poezii despre coșmaruri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.