A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Și parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre întuneric
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre tăcere
- poezii despre turism
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre polițiști
- poezii despre ploaie
Citate similare
Pic, pic!
Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.
Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!
Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.
Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos să vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!
Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!
Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre jocuri
- poezii despre vânt
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre aer
Ecou de romanță
S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit -
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Și vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit -
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e răvășit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ști -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tei, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre iarnă sau poezii despre albastru
Furtuna
Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.
Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.
Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.
Vine frig dinspre coline
Și-apele se scurg șiroaie
Însă este cald și bine
În odaie.
poezie de Octavian Cocoș (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre furie, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre artilerie
Acuarelă
În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci și patru).
Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu fața-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpșunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie și aghiazmă,
Pruncului de abanos.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre teatru, poezii despre papagali sau poezii despre idealuri
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (2)
Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.
Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.
Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.
Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plătește, că nu-i prost.
Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" și... a plecat.
(Traduc: "- Ești no.2, păcat!")
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre traducere, poezii despre stânci, poezii despre spovedanie, poezii despre speologie, poezii despre soție, poezii despre prostie, poezii despre plată, poezii despre pelerinaj sau poezii despre lut
Fum de asfințit
Duhnim a înserare de toamnă și a fum,
Și ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin țoale ne pătrunde în sânge, nu știm cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.
Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Și mirosim a toamnă și-a fum de asfințit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre fum, poezii despre frunze sau poezii despre foc
E toamnă iar...
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos
Se țes la sol covoare maiestos
E toamnă iar peste întreaga țară...
Din ceruri se coboară mai frumos
Câte o rază caldă și ușoară
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos...
Ne doare iar că pentru-a câta oară
Pe dealuri viile-s fără folos
Rămân doar amintiri și-s de prisos
Când poama lor în cramă se coboară...
S-a stins căldura zilelor de vară!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre cramă sau poezii despre amintiri
Acum spun la revedere ( extras din Profetul )
Acum spun la revedere, ție și tinereții petrecute cu tine,
Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis.
Eram singur și tu mi-ai cântat,
iar eu din dorurile mele ți-am înălțat un turn spre cer;
dar acum somnul nostru s-a sfârșit și visul s-a destrămat,
duși sunt zorii, pentru totdeauna.
Mareele amiezii sunt deasupra noastră, diminețile noastre
au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărțim.
Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată,
vom sta de vorbă iarăși, iar tu îmi vei
cânta un mai adânc, un mai intens cântec.
Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească,
noi vom înălța încă un turn spre cer.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Muribundul
Soarele nu mai e sus,
Luna și ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.
Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.
Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E și o liniște nebună
Dar și o negură păgână.
Adio și m-am dus,
Mă așteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viața reală.
Și să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.
Soarele nu mai e sus,
Chiar și luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.
epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre promisiuni, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre dans sau poezii despre Soare
În realitate, Carul Mare s-a lăsat la orizont, s-a ridicat spre nord-est, a trecut pe de-asupra capetelor noastre și s-a reîntors iar pe locul unde l-am observat cu o seară mai înainte.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre seară, citate de Victor Anestin despre seară, citate despre realitate sau citate de Victor Anestin despre realitate
Aseară pe asfințit
Aseară, pe asfințit,
Mandră stea ne-a răsărit.
După care noi ne-am dus,
Să-l căutăm pe Iisus.
Pe fiuțul Mariei,
În pământul Galileii.
Zice-se că, Maria
Din casă-n casă umbla,
Să nască pe Mesia.
Și-ntr-o peșteră a intrat,
De nimeni nu s-a 'ntrebat.
Aici Domnul s-a născut,
Ce l-am așteptat demult.
Îngerii, cu flori în mână,
Împletesc mandră cunună.
Pe cunună-i scris frumos,
Astăzi s-a născut Hristos.
folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre naștere, poezii despre colinde, poezii despre Maria sau poezii despre prezent
Șuvoi de clipe distilate
Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit
E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat
Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale
Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte
Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie
Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți să le admiri
Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tramvaie sau poezii despre ochi
Pe sub pașii tăi pustii
frunzele din pomi iar cad
din copacii din pădure
și în sine toate ard
căci e vremea să le fure
tot veșmântu lor cel verde
care azi s-a transformat
pădurea o vai îl pierde
căci altfel e colorat
nu mai sunt frunzele verzi
ci roșcate-- ruginii
galbene-- ca să le pierzi
pe sub pașii tăi pustii
și ne cântă toamna-- frigul
iar la geam fără pereche
c-a sosit în palmă timpul
să ne prindă de ureche
a sosit răceala iar
chiar ți frigul uneori
să ne pună pe-un cântar
prin ai timpului fiori
toamnă toamnă iar și iar
frumusețea ți-o arăți
și ne pui în buzunar
din recolte bunătăți
totul este rânduit
și astăzi de Creator
vine frigul la cerșit
din palmele tuturor
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre recoltă
Gânduri de toamnă
Pășesc pe un covor de frunze ruginii
Și mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii și mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.
E liniște deplină, doar frunzele foșnesc
Sub pașii mei pierduți, ce nicăieri mă poartă
Căci nu am niciun scop, doar vreau să-mi amintesc
Ce fericiți am fost și ocrotiți de soartă.
Căci nu ne-a dat averi, ori viață-n mare stil,
Onoruri fel de fel sau falsă măreție,
Însă ne-a dăruit un minunat copil
Cu mult mai prețios decât o bogăție.
Iar când vom fi bătrâni, nu are importanță
De va pleca în lume și singuri o să fim,
Căci ca orice părinți, vom mai avea speranță
Să-l mai vedem o dată 'nainte să murim.
poezie de Octavian Cocoș (24 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Prăbușirea lui Icar
Întâi, nimeni n-a observat nimic...
Plugarul întorcea brazdele gândind la pâinea cea de toate zilele,
Micul cioban privea atent la cer, încercând să vadă stelele,
Bătrânul câine dormita; îl adormise pacea zilei, firește,
Iar pescarul aștepta cu undița-n apă;
Pescarul dorea numai pește.
Și doar marinarii de pe corabia care trecea prin strâmtoare,
Întorcându-se dintr-o lungă călătorie pe mare,
Doar ei, obișnuiți cu șoaptele undelor, numai lor parcă...
li s-a părut...
câteva pene învârtejite
Câteva cercuri pe fața apei, iute de valuri strivite,
Parcă cineva a strigat, parcă cerul sau marea
Și ziua... cum i s-a întunecat lumina plină, strălucitoare
Aici, în tabloul ăsta liniștit și curat e cineva care moare?
Nu se vorbește de moarte în culorile limpezi ce Bruegel pe pânză le-a-ntins.
............................................
A fulgerat însă zarea, a clipit și s-a stins.
poezie clasică de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre lumină, poezii despre apă, poezii despre țărani, poezii despre vorbire sau poezii despre stele
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre roșu sau poezii despre justiție
Nu știu cum s-a făcut
Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.
poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalidă
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai știu când din furtuni și semne
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!
Și stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătatorit de pașii mei stingheri,
Iar eu, eu am rămas cu amintirea
Și fericirea clipelor de ieri.
Cad frunze în dantele de lumină
În arabescul templului solar,
Iar tu veghezi tăcut iubirii noastre-
Un pact același dicton prenupțial.
Tu, draga mea, pe banca noastră-n parcul
Unde ne-am sărutat întâia oară,
Aștept să-ți fiu același sincer mire
Și-n act de adormire triumfală,
Pe lespezi vechi, cu lacrimi și speranțe,
Să-mi duc din nou mireasa la altar.
Pe brațele de crini și de lumină,
În veșnicie, iar... și iar... și iar...
Letopisețe încă se vor scrie
Și se vor naște sute de iubiri,
Dar fi-vă doar un act de tragedie,
Acela scris de vremuri în psaltiri.
Fi-vă de veacuri un sfârșit, același
Și-un glas de clopot grav, șuierător...
O ultimă secundă și... tăcere...
Un tremur... și o lacrimă de dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre tragedie, poezii despre sărut sau poezii despre sinceritate