Pe sub pașii tăi pustii
frunzele din pomi iar cad
din copacii din pădure
și în sine toate ard
căci e vremea să le fure
tot veșmântu lor cel verde
care azi s-a transformat
pădurea o vai îl pierde
căci altfel e colorat
nu mai sunt frunzele verzi
ci roșcate-- ruginii
galbene-- ca să le pierzi
pe sub pașii tăi pustii
și ne cântă toamna-- frigul
iar la geam fără pereche
c-a sosit în palmă timpul
să ne prindă de ureche
a sosit răceala iar
chiar ți frigul uneori
să ne pună pe-un cântar
prin ai timpului fiori
toamnă toamnă iar și iar
frumusețea ți-o arăți
și ne pui în buzunar
din recolte bunătăți
totul este rânduit
și astăzi de Creator
vine frigul la cerșit
din palmele tuturor
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre copaci
- poezii despre urechi
- poezii despre toamnă
- poezii despre recoltă
- poezii despre muzică
Citate similare
Printr-o frunză de lumină
Ne-a-nflorit iar pe afară
Ochii astăzi și privirea
Pe o punte legendară
Ne tot strigă amintirea
C-a venit toamna deplină
Și cu zâmbet și culori
Printr-o frunză de lumină
Ne strecoară-n noi fiori
Totu-i colorat afară
Chiar și zâmbetul și mersul
O privire lapidară
Ne despică înțelesul
Căci oriunde azi privești
În culori deosebite
Cu ochii tu poposești
Chiar sub frunze aurite
Toamna iat-a zugrăvit
Și cu sete-a colorat
Împrejur ce a găsit
Chiar și câmpul l-a uscat
Iarba nu mai este verde
Chipul tainic i-a schimbat
Și nimic nu se mai pierde
Căci iată e recoltat
Numai frunzele rămân
Și din pomi și din copaci
Cu privirea de străin
Pașii tăi să îi îmbraci 23-10-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre zâmbet, poezii despre culori sau poezii despre schimbare
Vreme de toamnă
iarăși toamna ne răsfață
cu frunzele în cădere
și ne arată altă față
a vieții de mistere
câți copaci sunt astăzi goi
fără frunze și priviri
căci e vremea pe la noi
de zbor și de-nchipuiri
astăzi ninge doar cu frunze
cu priviri încrucișate
mințile să ne pătrunze
judecățile curate
căci schimbarea s-a făcut
nu importă ce tu crezi
noul pas s-a început
îl primești ori iată-l pierzi
legile care sunt date
nimic nu le ocolește
cu dreptate-s arătate
îți priește nu-ți priește
căci exist-un Creator
care ține totu-n mână
și toate pe drumul lor
sunt create să rămână
chiar și timpul și umblarea
mersul stelele și norii
toate înfloresc cărarea
susținând toți muritorii
Creatorul le-a-mpletit
cu atâta gingășie
legi superbe-a dăruit
într-un salt spre veșnicie
chiar și moartea are-un rost
ca să vină o ființă nouă
să umble cu mai mult rost
printre vise prinse-n rouă
în om El a pus lumina
și a pus înțelpciune
să rămână-ntodeauna
și curat și-n lucruri bune
ca și frunzele ce cad
și omul o iată moare
însă-n inimă îi ard
veșnic iată în splendoare
faptele ce le-a făcut
și în care a trăit
a avut lumina scut
pe un drum neprihănit
vine vremea judecății
vine vremea răsplătirii
poți să stai în rând cu drepții
ai tu semnul izbăvirii
cad și frunzele din pom
vine al vieții aici sfârșit
ești tu azi același om
Creatorul ce-a voit
ce e scris azi în Scriptură
iată tot se împlinește
se stinge orice făptură
și viața se-noiește
primăvara la viață
totul iată cum revine
deci privirea ți-o înalță
ce va fi dar și cu tine
și tu dar vei învia
veșnic să fii răsplătit
ori pedeapsa ți s-a da
că s-asculți nu ai voit
poezie de Ioan Daniel Bălan (16 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre legi sau poezii despre curățenie
Azi frunzele mi-au curs în palmă
Azi frunzele mi-au curs în palmă
Și-au lăcrimat până târziu
Ai revenit sublimă toamnă
Cu vălul tău cel arămiu..
Mireasma ta de poame coapte
Mi-a amintit iar de pruncie
Cuvintele-au țesut în noapte
Povești pe trena-ți fumurie..
Povești cu inimi răscolite
Agonizând în amintiri..
Și cu iubiri-neîmpărtășite
Din toamne pline de-amăgiri..
Azi lacrimi mi s-au scurs în palmă
Și iar mi-e sufletul pustiu
Tot dragă-mi ești frumoasă toamnă
Cu tot cu ceru-ți plumburiu!
poezie de Oana Adriana Alexandrescu (2 septembrie 2018, Focșani)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
E miez de toamnă
E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Și din cer iar și iar
Cad stropi reci mărunți de ploaie.
E miez de toamnă în calendar.
Și vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.
E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Și crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.
E miez de toamnă în calendar
Și fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!
poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calendar, poezii despre vânt, poezii despre vin, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre mamă
Rondel de toamnă
Că toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății,
Se simte-n strugurii din vii
Ori în pălinca din cămară.
Se vede-n frunze ruginii
Ce au cărat un an povară,
Că toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății.
Și-n parcul verde-odinioară,
În care tâmple argintii
Așteaptă foștii lor copii
Să se întoarcă iar la vară,
Că toamna a sosit în țară.
rondel de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre parcuri, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre bogăție
Tablou de toamnă...
Am așteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Și am icnit: Se lasă gerul!
Și-a dispărut plăcutul Soare.
O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.
E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Și multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.
Mă udă stropii reci și mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Și corpul nu-l mai simt aici
Și gura strânge bolta palatină.
Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaț,
Iar frigul se coboară-n os
Și tot mă strânge ca un laț.
Acum, că toamna-i pe sfârșite
Și semne clare sunt de iarnă,
Poveștile merg înainte
Și cerul, fulgi, începe ca să cearnă...
poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre jocuri sau poezii despre iarnă
Toamnă 2014
După o vară destul de fierbinte,
Iată că a sosit o toamnă cuminte.
Anotimp blând pe alocuri ploios,
În care culgem recolta, ce-i de folos.
O toamnă cu alegeri prezidențiale,
Ce nu par a fi deloc senzaționale.
Aceeași mizerie în politica românească,
Nimic corect, doar banul să crească.
Mă uit pe geam și văd frunze pe pământ,
Copacii sunt dezbrăcați, de puternicul vânt.
Monotonia se așterne în fiecare seară,
E toamnă, și iarna cât de curând o să apară.
Anotimp romantic pentru cei îndrăgostiți,
Căci doar prin iubire oamenii sunt sfințiți.
E timpul să ne luăm rămas bun de la natură,
O să vină frigul și ne vom retrage la căldură.
poezie de Ovidiu Kerekes (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre romantism, poezii despre președinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O frunză-n al tău ram...
Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...
Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar
În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.
Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...
Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.
Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre rouă, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
E toamnă iar...
E toamnă iar și frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale și cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.
E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci, doar amintiri albastre.
E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejește trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tristețe
Glossa copacilor goi
Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.
Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.
Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.
S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.
E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...
Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!
În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.
De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...
De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre somn sau poezii despre plâns
Toamnă fără decor
E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți să te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei să fiu iarăși
Al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.
poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre Soare
Flori de vânt pe pereți nu-s
în orașul colorat
cu lumini și cu vitrine
toate străzile se bat
să te prindă azi pe tine
să te prindă în vizor
surâzând pe trotuar
și tu să fii un de-ai lor
cu zâmbetu-n buzunar
în balcoane de omăt
cu atâtea-nchipuiri
să pui drumului tău capăt
strălucind doar de opriri
căci crăciunul s-a mai dus
e aproape isprăvit
flori de vânt pe pereți nu-s
și nici pași în infinit
printre blocuri azi pe străzi
e liniște acum în jur
și pe nimeni nu mai vezi
în surâs de aer pur
cluju-ntreg e un cuvânt
din atâtea magazine
de azi noapte iată-i frânt
din colinda pentru tine
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre zăpadă, poezii despre oraș sau poezii despre infinit
Cântecul sărmanei mame
Și-am îmbătrânit copile pe la noi de când nu vii.
Și mai trece iar o toamnă și câmpiile-s pustii.
Urlă câinii-n bătătură, pe deal lupii le răspund.
Iarna vine cu alai si mere coapte îmbrăcată-n palton alb.
Frigul ne pătrunde-n casă și ulițele sunt pustii.
Doar în sobă arde focul, mămăliga îi gata, stii.
Avem loc și pentru tine lângă masa de stejar.
Eu aștept cu jind copile lângă geam, la calendar.
Pe obrajii de ger rumeni lacrimile îmi curg iar.
Și de dor mă duc prin lume să ascult o vorbă doar.
Să aud ceva de bine, să nu trăiesc în zadar.
C-a veni ziua de mâine și m-oi duce iar și iar.
Tristă-i casa și-a ta mamă te așteaptă măi fecior.
Dar te-ai dus și ai uitat înapoi să te întorni.
Mai aștept încă oleacă 'poi mă duc în veșnicii.
Iar de vei veni acasă vei găsi ogrăzi pustii.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stejari, poezii despre mămăligă, poezii despre mere sau poezii despre lupi
Toamnele lăsate în trecut
Stau nemișcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiș,
mai treci și tu pe-acolo câteodată
văd pașii tăi pe iarba din podiș.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.
Eu te aștept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foșnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.
Iși trece vântul mantia subțire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârșită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.
Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre uitare
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre sânge
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre ochi căprui sau poezii despre nuditate
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre fum sau poezii despre fier
Vânt de toamnă ...
De sub geam, de sub pervaz,
Nu știu cine, de necaz,
Mi-a luat frunzele din geam,
Când nostalgic le priveam.
Zi și noapte-am pus pândar,
Să mi-l prindă pe ștrengar.
Hoț de frunze ruginii,
Cine ești?! De unde vii?!
Nu ai milă, nici habar,
Vii și pleci ca un corsar.
De te prind iar în frunziș
Ca pe urs la urdiniș,
Să știi ca te fac afiș!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre piraterie sau poezii despre afișe
Minunea primăverii
O mulțime de cuvinte
Au dat și astăzi în floare
Peste-a ochilor veșminte
Unele din depărtare
A-nflorit acum uimirea
Albe flori iată se-arată
Surprinzând nemărginirea
Cu privirea ta curată
Peste tot sunt numai flori
În alb e-mbrăcată țara
Căci ai primăverii zori
Și-au depus ușor povoara
Frunzele au răsărit
Peste tot acum în jur
Și cu flori și-au întocmit
Un tablou atât de pur
A dat viața iar în toate
Peste munți și peste dealuri
Cântece nenumărate
Se îmbracă-n idealuri
Mierlele au început
Să își depene iar firul
Dintr-un aer nevăzut
Și-au axat pe strună trilul
Îmbrăcat în bucurie
Totul este transformat
Primăvara argintie
Pe degete ne-a luat
17-04-2018 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre alb, poezii despre țări, poezii despre început sau poezii despre ochi
O mare de stele e patria mea
Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ți-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Și orhideea prinsă în cui
Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâția ochi doar stele căutând
Patria mea-i o serie de izvoare
Din mii de stele stropi gingași
Să-ți prindă pașii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii același
Doar o oglindă e patria mea
Pe fața vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin mărgăritar
Să-ți pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei ușor mimând
Căci ziua doar vine să-ți prindă
Albastrul tainic inserat în gând
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre patrie sau poezii despre orhidee