Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cine la cine se-mparte?!

cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,
de la mine la tine atâta cale vin
cu aceeași asuprire tandră
din aceeași iubire fragilă
regizată de destin.

poezie de
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Îndemn la iubire

Plecat departe cu gândul și fapta,
Cu inima-n palme și sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numește destin.

Ceva mă atrage și trage cu totul,
Spre tine, iubito, – E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.

De mult mă visez în brațele tale,
Știam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în brațele mele,
Știu că, doar astfel, pot să fiu eu...

Ce bine-i acasă, ce bine că ești...
E tot ce se poate primi mai de preț!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Știind că există atâta dispreț...

Dar iată că noi nu ne-am permis,
Să fim precum restul... – Uite-ne-aici!
De mână, zâmbind mocirlei în față...
Neștiind ce-nseamnă "oamenii mici".

Neștiind ce-nseamnă hopuri în calea
A ceea ce face omul mai demn...
Știind doar că viața înseamnă iubire.
Doar la aceasta pot să te-ndemn...

poezie de din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Zidul plângerii interioare

Imaginează-ți sufletul tău trist din cauza anilor de detenție și singurătate, rugându-se în genunchi la zidul plângerii interioare. Rugându-se pentru tine. Toată viața i-ai oferit pe sub ușă porția zilnică de promisiuni, minciuni și iluzii. Tu l-ai ispitit uneori cu un pahar de vin, o țigară sau chiar un om de ocazie. Sufletul tău nu s-a hrănit cu nimic din toate acestea și a îmbătrânit. El nu a fost niciodată liber, nu a vizitat alți prieteni, alte iubiri și nu s-a întors niciodată acasă cu alt suflet de mână. Tot ce a făcut a fost să privească din când în când lumea printr-o fereastră cu gratii. Acum, când ți-e frică de necunoscut, îți întrebi sufletul dacă mai există salvare, dacă se mai poate schimba ceva, dacă măcar pe lumea cealaltă vei fi fericit. Dar sufletul tău tace și privește zidul mucegăit la care s-a rugat toată viața. Îi este greu să se despartă de el.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Constantin Anton

Frânturide iubire

Iubirea e deprinsă mereu
dintre flori de destin
și fiori de lumină

Iubirea e poemul în care
tăcerea se cristalizează
în lacrimile-rugă

Iubirea e mai mult ca suferința
după care sufletul veghează
stări de lumină

Iubirea e bucuria de A Fi
după frumuseți efemere
tristețe-amar-durere

Iubirea e partea de infinit
prin care visele ard
metafore de alt destin

poezie de din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Insomnii

scriu un poem la porțile nopții
poate fi și banal
numai descătușarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
și-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din același trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
și sentimente făcute mănunchi..
nici numai văd de atâta verde
și de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalț la porțile nopții
eu să-ți fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...

poezie de din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o Cleopatră de neclintit

Am fost proclamată fiica nimănui
ca o Cleopatră de neclintit
închisă cu forța în templu,
îmbrăcată în propriile spaime
eu, într-o durere deplină
împlinesc un destin al singurătății
și devin spectatorul propriei vieți
abia dacă mai pot să m-adun
scriu scrisori lungi unui bărbat care nu există
să pun tot ce trăiesc în măsura sufletului
cu orice așteptare mă restitui zilelor trăite trist
măcar timpul în minenu mai stea pe loc...
și-n aceeași mirare să-i cer toamnei zori de-mbrățișări

Fericit nu poți fi decât
dacă te adăpostești în sufletul cuiva
proaspăt ieșit din placenta singurătății
și nu ca dintr-o cămașă de forță
vrei să aparții unei lumi rămânând liber
Strigă că ai nevoie de-o inimă nouă,
de ochi, de alte atingeri, de alt por
și până-n zori ți se va aduce inima,
ochii, mângâierile
și filmul în care vrei să trăiești,
să-ți recunoști viața, trupul și ziua
Dar oprește-te în a fi
un om nefericit care râde...

poezie de (17 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar ploaia

între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
să-nvăț pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!

poezie de din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumea din care vin

Noaptea se varsă peste viață
cu același întuneric pervers,
nu mai văd nicio scăpare
chiar dacă răstorn ceasul timpului.
Sufletul plânge cu lacrimi de înger
și aripile s-au frânt,
lumea din care vin
nu are alte înțelesuri ascunse,

curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
și marea la rândul ei are aceeași soartă.
Inima e cea care moare pe trepte,
dar este din alt aluat.
Dacă o să plec noaptea
o să-ți spun cum să prețuiești lumina.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea înseamnă în primul rând să devii cea mai importantă persoană din viața ta. Nu căuta pe cineva pe care să-l "iubești" înainte să înveți cu adevărat ce înseamnă iubirea... pentru că atât cât te iubești pe tine, atâta iubire poți să oferi și altora.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Nu-ți renega iubirea

Nu mă îndurera,
în mine ca și-n tine
trăiește Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
așa mai mult să știm
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ți renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
nu mai poți iubi,
să spui, e nedreptate,
ești însăși tu iubirea,
acum și peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăiești căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiți,
de lacrimi și dureri înfrânți,
acolo unde iubire nu e
ci doar rațiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primește-o, împarte-o,
nu uita că și El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
iubire (vezi și dragoste)
Iubirea nu înseamnă să iubești un trup, ci să reușești să atingi sufletul celuilalt, trecând de toate protecțiile pe care le are și de toate fricile pe care le găzduiește în sufletul său.

definiție de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire în flori de nufăr

-odă spiritului eminescian-

De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.

De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.

Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.

Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.

Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de
Adăugat de FlorySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, așa este viața:
nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." - Seneca

Spectacolul este despre viața care nu ne aparține
despre cum trăim precum actorii,
care-și mimează rolurile,
care schimbă mai multe măști,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viața ta e un spectacol viu,
de trăit emoții, ratări, lumini cu umbre și bâlbâieli,
iubiri și dialoguri fel de fel(împărtășind o identitate comună!)
jucăm pe aceeași scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăți...

Viața rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operațiuni și de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viața din noi în veșmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pogorârea din singurătate....

Eu cred că pogorârea în singurătate
se face în cea mai profundă liniște,
nu știu cum se numește
când ți-e scris în destin
să simți vibrația cuvintelor
care tocmai pe tine te conțin...
când fiecare literă e un strigăt, o treaptă,
o vibrație, o litanie
o larmă de voci, o chemare
o spovedanie/poate
de aceea hrănesc pasări ca și cum...
mi-aș hrăni sufletul
(pentru câteva virtuți mângâietoare)
și pentru atât m-aș împărți pe din două...
așa m-aș rezidi azi: cu totul și pe deplin
ca și cum, visez să mai trăiesc (ceva)
ceva care să mă transforme... în rouă!

poezie de din poem de duminica, Amprente (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Să îmi scrii un poem

În praful vechi urmele proaspete,
Nu au nevoie de grai,
Spun ele singure, ce tu nu-mi spuneai.
Ce altă dovadă de minciună mai vrei,
Când una spui tu și alta văd ochii mei?

Eu n-am zis nimic și dacă te-aș fi întrebat,
Ai fi râs și-ai fi zis că-s copilă,
Și fără să clipești sau să fi oftat,
Mi-ai fi rostit, o altă dureroasă minciună.

Mă durea, durerea ce mi-ai trimis,
Un joc dureros de cuvinte, greu de înțeles.
Mă durea, durerea și atunci când ai spus:
O zbatere de aripi, nu vreau să te doară,
De nimic, nici măcar doar așa, într-o doară!

Mă durea, durerea la gândul tău schimbător,
Lipsit de iubire, sufletul tău plimbător,
Pe aripi de neprielnic vânt și de dor,
Aprig mă durea, durerea de tine,
Inimaginabil de tristă amăgire.

Mă doare, durerea din sufletul meu,
Dar stai liniștit, tu n-ai nicio vină,
E încercarea destinului greu,
Și-a mea fire de prea multă simțire plină.
Mă doare că nu mai suntem, de-o vreme,
Pe aceeași frecvență și lungime de undă,
Aș vrea, glasul tău din nou, să mă cheme,
Să îți cuprind în palme privirea blândă.

Mă doare, durerea năprasnic la gândul,
Că nimeni n-ote iubească, ca mine vreodată,
Nimeni pe tine și nici eu pe altul,
Ce iubire ciudată, fără timp, fără dată.
Ce a fost, va mai fi, va să fie?
Iubire curată, iubire furată, magie?

Rămasă, ca Dante în al său Infern,
Vrăjit de Beatrice, pe vecie,
Condamnată iubirii în contumacie,
Am să te rog, să te rogi vraja să-întorni,
Să plece de la mine-n pustie.

Să ies din infern, singură nu pot,
Nu am atâta forță, ca Dante,
Dar, pot să te rog, să îmi scrii un poem,
Ca toate, să se împace cu toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amestec de cuvinte

Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți întregi
de singurătate.

Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
pe tine...

Aveai furie în
privire
când oceanul
m-a străpuns
cu ghearele și
am știut
că buzele tale
arse
nu vor putea
rosti
cuvinte de iubire.

Ți-am zis că
marea are trup
la fel ca
acel pian
zurliu care cânta
iubirea
noastră în
acele zile
pline de vrajă
și pe
care viața
le-a ucis...

Este un joc
și hai să
îl jucăm încetișor
și fără prea
mult haz;
eu zic viață
tu zici
iubire, eu zic
te iubesc
tu zici nu vreau...

Îmi bați în
porțile
sufletului și
doare dacă ți-aș
deschide acum;
culoarea vieții
pastelate de
atâta
iubire mă ucide
cu penelul ei
ca un zâmbet
prins
între degetele
unui salcâm...

Eu te iubesc și acum
dar tu nu mai ești
decât o ploaie
ninsă de iubire...

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Dacă aș încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveșmânta sufletul...
Înveșmântându-ne...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi in armonie.

Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar și Everestul, eu, l-aș modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!

Anul 2000 Cluj-Napca

poezie de (2000)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi în armonie;

Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar și Everestul, eu, l-aș modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!

poezie de (2000)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook