Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viticultură
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
Citate similare
S-a înnoptat
S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Și i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolțiseră
Ierburile de sentimente
Și unde lumina se cununase cu liniștea
Și cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Și m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Și stelele s-au ascuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre virginitate, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre culori
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
O vara si inca una
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?
Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.
In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:
- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.
Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?
Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina
Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre tei sau poezii despre seară
Inca mai cad lacrimi
Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea
Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea
Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva
Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai
In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam
Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante
Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.
Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc
Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit
Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam
Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit
Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine
Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit
Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta
Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau
Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit
poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre Soare, poezii despre trandafiri, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre porumbei, poezii despre oi sau poezii despre moarte
Toamna
Trecut-a primavara
De ochii tai,
De ochii mei,
Din timpul nostru.
De mult am adunat furtuna
Din cerul tau
Si o pastrez si azi.
Sper ca cerul meu e mai greu
Si nu te apasa.
De m-ai iertat, fie ca nu,
Tot tu-mi porti pasii.
poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre iertare
Nimic
Nu mai vreau sa-mi fie rușine de mine,
M-ascund in uitare,in ganduri fulgeratoare,premeditate,
Pe care le transform imediat in indiferența,și le uit în vene,
In miraje celeste,disimuland, in idei de libertate.
Vreau ca azi să învat ce inseamna nimic,
Sa mă pierd în betii surde și să rup din din îndurare,
Să rad nebunește,macabru, văzandu-mă trantit,
În noroiul luminii, in păcat și-n iertare.
Să sap tunele spre lumina conștiintei,
Și de ea dand sa gust din cristalele-i reci,
Găsind un puști ciudat ce plange, să-i ard reținerile dorinței,
Și să rad, in delirul absurd, de praful de pe-acele cruci.
poezie de Bucur Marius Ovidiu
Adăugat de Bucur Marius Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre libertate, poezii despre indiferență, poezii despre idei, poezii despre dorințe sau poezii despre cruce
Cerul si pământul
Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre Pământ
E tarziu si se numara anii...
Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.
Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.
Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.
Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.
Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!
O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.
Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.
Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.
Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.
E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.
E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.
Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre noapte, poezii despre frunze sau poezii despre verde
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre aripi
Nu vreau
Nu vreau nici toamnă, nici tristețe,
Nici lacrima să-ngrop pe-o foaie,
Vreau soarele din miezul zilei,
Vreau auriul după ploaie.
Nu vreau nici amintiri plecate,
Nici drumuri neîntoarse-n zori,
Vreau cerul ce mă albăstrește,
Vreau stelele ce-mi dau fiori.
Nu vreau să vii când toamna doare...
În vara ta n-am existat,
Înșelătoare zi de vară
Apusul azi l-a întristat.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre miezul zilei, poezii despre existență sau poezii despre amintiri
Of, viata!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață să petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum mă-ntrec.
Aș vrea s-ating și să tot mut,
să spun, să strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.
Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar să fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?
Of, Doamne, știu că nu e drept
să simt așa durere-n piept.
Că viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
mă-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.
Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
că alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!
Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.
Of, Doamne, pâna mâine
aș mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre încălțăminte, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Poezii
Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,
Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.
Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.
Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.
poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre poezie, poezii despre nisip sau poezii despre gură
Vorbitor
Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărți să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.
Pe masă, paharul cu ceai sau țigara
să-și urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.
Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste față cu plesnet de bici
pe când visul mustește amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.
Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.
Străvechi amintiri vor ieși din morminte
și-o clipă vor arde pe-o creastă de val.
Acolo, sub mâl, vor rămâne-oseminte
toți morții de-acum, risipiți pe Canal.
Și umbre de mame, venindu-le-aproape,
pe malul înalt, se vor frânge de dor.
Vor izbi milițienii cu cizma-n pleoape:
Banditule, scoală că ai vorbitor!
Și-adâncă va crește tăcerea din ape
Din ape sau poate din sângele lor.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre înălțime sau poezii despre sânge
Vis
acest vis caprui
ca ochii tai
vine spre mine
paseste aluneca pluteste
desprins din vazduhul intunecat
vine spre mine
arunca priviri maronii
cu straluciri de stele
iubirea ma impresoara
ma inghesuie
ma infasoara
legata de ochii tai caprui
dezlegata de teama
te cuprind cu bratele inimii
pana te sfarami in mii
de bucati.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Disperare
Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!
Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!
Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?
Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?
Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Pe unde-au fost cocorii se revărsară corbii.
Eu tot mai știu poteca bătută de-amândoi;
Scântei de amintire mocnesc în spuza vorbii
Un pom își lăcrimează cele din urmă foi.
Cu noi pe nesimțite s-au prăbușit frunzare,
Și e o destrămare și un deznodământ
Că visul, o nălucă de ceață, piere-n zare
Și sufletul, cu ploaia, s-absoabe în pământ.
Sunt pânză de paianjen pe depărtări deșarte.
Surpările din lume cu zburături m-ating
Cărbuni aprinși prin neguri, ce cad în ape moarte,
Cad stelele din urmă și-n gândul greu se sting.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre gânduri, poezii despre cărbune, poezii despre copaci sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mi-e umbră noaptea asta, iubite
Iubite noaptea asta e rece, fără viata,
Și vreau ca să ma lași sa vin la tine,
Îmi e atit de frig, cuprinde-ma în brate,
Alunga-mi Întristarea și plinsul din retine.
Hai lasă-mă încet ca să îți mingai fata,
Vreau tandru chipul tău, frumos sa ți-l ating,
Atat îmi e de goala si-negurata viata,
Mi-e sete azi de tine, iar dorul mi-e flamind.
Ma lasă, sa îmi fac culcuș la pieptul tau,
Și stringe-ma iubite, lingă tine aproape,
Revarsă, scalda-ma în ploi de curcubeu,
Sa infloresc precum un nufăr dalb pe ape.
Ma lasă-n taina de tine să ma apropii,
Sa ma pierd feciorelnic în ochii tai smarald,
Un dor am pătimaș, vreau ca să ți sărut ochii,
Și sa ma pierd în ei, ca nu mai pot sa rabd.
Tu sa ma prinzi de maini și-ncet sa ma sfiori,
Cum un îndrăgostit sfioara tandru-o floare,
Sa ma topesti iubite-n a dragostei viltoare,
Eu sa ma renasc iar, ca pasarea sa zbor,
Spre infinitu-albastru, unde e numai soare,
Mi-e umbra noaptea asta iubite, dorul doare!
poezie de Elena Tudosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre sărut sau poezii despre nuferi
Veste
Cicorile culese de tine în mănunchi,
Umblând pe malul gârlei, le-am aruncat pe ape
Și-am stat lângă o rugioară de ceară în genunchi,
Să-i scutur roua care-i izvorâse-n pleoape.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zaharia Stancu despre rouă sau citate de Zaharia Stancu despre apă
Sunt..
Sunt un strop firav de roua
pe o floare de cires,
sunt o lacrima amara
ce din ochii tai ma versi.
Sunt un licar de lumina
intr-un cimitir pustiu,
sunt petala unei flori
aruncata pe-un sicriu.
Sunt un val pribeag si rece
pe o mare care plange,
sunt tristetea ce-ti apasa
sufletul manjit cu sange...
poezie de Dana Brad (mai 2003)
Adăugat de Dana Brad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori