Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!

O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.

Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.

Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.

Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.

E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.

E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.

Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

poezie de din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vizita

o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
stiam ca o sa vii
stiam ca o sa vii.

poezie de
Adăugat de Stela CiobanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melodie de toamna

Frunze metalice cad,
Oglinda apei e sparta-
Frunze metalice cad,
Le- nvaluie apa, le poarta.
Dragostea ta m-a strigat?
Vantul imi bate in poarta

E de mult, de demult
Cantecul apei aceste-
E de mult, de demult
Soapte colinda prin trestii.
Dragostea ta s-o ascult?
Murmurul clar al povestii.

Taie vazduhul plutind
Razele soarelui- spade,
Taie vazduhul plutind
Stoluri de pasari nomade.
Tara, in gand te cuprind...
Bruma sau linistea cade.

Ceata albastra in vad,
Seamana oamenii grane,
Ceata albastra in vad-
O, dimineata de maine!
Frunze metalice cad
Aura toamnei ramane.

poezie clasică de
Adăugat de MarianneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Aerul meu

O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.

O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna de vis si poveste

Asculta cum vantul mugeste,
Cum frunze de ram se desprind,
E toamna tarziu, se-adanceste,
Si iarna ne prinde tacand.

Tu cata suflarea plapanda
In mreje de vis glacial,
E clipa cu clipa crescanda
Si ninge pe mormant vegetal.

Hai vino, hai vino acasa
Flori de gheata-s acum la ferestre,
Cozonacul te-asteapta pe masa,
E noapte de vis si poveste.

Hai vino in seara acesta
Fulgi papadii ganguresc peste ram,
Si nu incerca sa deschizi fereastra
Caci de-abia asteapta sa intre pe geam.

Asculta cum boii ingana,
Cum oile soptesc tremurat,
In grajduri-o iarna pagana,
In munti sus, in staul, la iernat.

Coboara o stea cazatoare,
Tu pune-ti acum o dorinta,
E clipa de-acum visatoare,
E noaptea dintai – pocainta.

Culori se desprind de pe ramuri
Si paseri se-ascund zgribulite,
Se transforma in alb straturi-straturi,
De departe se aud azi colinde.

Hai vino, acasa te-asteapta
Bradutul sa-l impodobesti,
Cadouri privirea iti cata,
Si dulciuri te-asteapta-n calesti.

Ferestrele-s parca vitralii,
Viscolul mai rau se-nteteste,
Luminite danseaza zglobii
Si soba in casa mocneste.

E cerul albastru si rece,
Copiii chicotesc pe alei,
Craiasa zapezii nu vrea sa mai plece
Si turturi isi pune cercei.

E noapte si gandul te duce
Departe detot peste mari,
Si gandul se-ntoarce si-aduce
Colinde de-acasa, urari.

Cerdacul e cel din poveste,
E noaptea iertarilor toate,
Colindul colindelor este,
E noaptea cea fara pacate.

Condori se intorc pe poteci,
Dar iarna nu vrea sa-i primeasca,
In fata naturii iti pleci
De ieri fruntea copilareasca.

Iarna noptile cern doar povesti,
Peste noianul viselor rele,
E noaptea basmelor ceresti,
E noaptea horelor de stele.

Zefire se rasfira in parcuri,
Copiii fericiti susotesc,
Pufi albi patineaza pe lacuri,
Sant lebedele ce dantuiesc.

Ochi mari de copil azi sant ochii,
Povestile se depeana pe rand,
Afara se leagana plopii
Si sufletul plange razand.

Mai vino copil sau femeie,
Mai vino copil sau barbat,
Mai vino ca fruntea sa-ti spele
O noapte, un drum neumblat.

Cuvantul nevolnic se cere
In clipa cand liniste sorbi,
Nu-i noaptea jocului de iele,
Ci-i noaptea puilor de cerbi.

Lumanari se aprind pe bucate,
Bucuria vegheaz-anotimpul,
Se aprind din dorinti nesperate
Iar clipa pastreaza netimpul.

Cetati azi acopera norii,
Papadia acopera totul,
Asta noapte-s primiti si condorii
Sa guste cozonacul si tortul.

Vin rosu se vaita-n pocale,
Ca-i noaptea tarzie si-l doare,
Nu drumu-mpodobit azi cu cale
Ci-aprinderea noptii in floare.

Copile cu plete nebune
Se pleaca pe lacuri oglinzi,
Le cearca dorinta de-a spune
Din tolba cu colaci si colinzi.

E cerul nebun de iubire,
E vreasc de-adiere si vasc,
E clipa ce-n alta nu piere,
Sant basme ce-n noapte raman.

Semeti muntii joaca in hore,
Paduri versuiesc apasat,
Clopotei se aud in Venetii-gondole,
Intr-un glas pan-acum nechemat.

Rand pe rand dantuiesc flori de ceara,
Flori de gheata mai nebune horesc
Peste nopti de clestar si arama,
Pe covor de vlastar arabesc.

Bate ceasul a noapte tarziu
Catre noi se indreapta o lume,
Un tablou era mort, este viu,
Greierasi se ascund pe sub hrume.

Nevoiasi, toti cersesc alinare,
O turta ce-n cuptor s-a incins,
Doar atat dintr-o noaptea cea mare
Care-n cer si pamant a invins.

Dar cine sa stie amarul
Unui trist, mignion paducel
Ce doreste sa guste nectarul
Noptii care este pentru toti la fel.

E sufletul bogat cum niciodata
Visat-a ca poate a fi,
Si nu mai credea sa mai poata
Spera, si in noapte cersi:

"Da-mi Doamne natura iar verde,
Da-mi muntii de sus vinetii,
Da-mi puterea din nou de a vede
Ca speranta desarta nu mi-i!

Da-mi lacrima ce sade batrana
De asteptari ce nu se sfarsesc,
Fa-o sa fie din nou o copila
Pe taramul de vis si firesc.

Da-mi culoarea s-acopere gandul,
Da-mi albul sa-l pot `bratisa,
Si du-ma departe ca vantul
Prin pamant si prin cer pe-a ta sa.

Mai vino-n colinde virgine,
Copil peste toate nascut,
Mai vino in pasi peste rime
Ca plansetu-ti sa-l mai aud.

Mai du-te hoinar si revina
In sapte din saptele zari,
La sapte minuni tu ma-nchina,
In cer ma inchina, pe mari.

Plecat-am cu mintea corabii,
Intorsu-m-am si am murit,
Mi-s razele uneori niste sabii,
Mi-s ochii in lacrimi nefrit.

Cuvantul cerseste graire,
Speranta pe valuri s-a spart,
E clipa ce cere traire,
E iarna cetina de brad.

Ma poarta in nopti de Craciun,
Ma poarta in basme cu zane,
Ma poarta cu tine taifun
Prin roua, prin ceata si brume.

Croieste-mi pe drum alta soarta
Durerea nu vreau s-o mai simt,
Deschide-mi a noptilor poarta,
Craciun fa sa fie din nimb!

Da-mi Doamne, da-mi lapte si miere,
Da-mi zambetul vesnic sa-l port,
E noaptea ce-n noapte nu piere,
Ma pierd in Craciunul de tort."

Saniute alearga vrajite
Se pierd in paduri si poieni,
Sant ninse si mult prea grabite,
Vioaie sant trase de reni.

Zurgalaii se-aud de cu seara,
Ingerasii pe strazi se aduna,
Oameni albi-s de zapada si ceara
Undeva duios cornul suna.

La geamuri se canta flori dalbe,
In case miroase-a rasina
Si case si pomi, toate-s albe
Noaptea cea cu daruri sa vina.

Ninsoarea la somn te imbie,
Caldura te-mbie la somn,
Doar Mosul in iarna sa vie
Si dulciuri sa lase in pom.

E rosu, e nins si batran,
Si barba i-atarna si-i alba,
Toiagul ii e de gorun
Si asculta a notelor salba.

E bland si de-a pururi hoinar,
El colinda in lumea cea larga,
E Mosul – batran milenar
Si e noaptea a toate mai draga.

Dorinte sant multe, prea multe,
Si toate intr-una se strang,
Azi toate pe rand sa asculte
Colinde ce din inimi se frang.

Cei trei crai azi se-aduna in iesle,
Peste noaptea albastra se-nchina
Si steaua ce-i mult altor stele
Vesteste ca-i noaptea divina.

Palate de clestar se apleaca
Pe pajisti acum zapezite,
Lacrimi de bucurie te-ncearca
Si cad pe obraji cernuite.

Sant brazii-mparati proletari
Si fulgii sant lebede ninse
Si craii sant cerbi lopatari,
Sant noptile toate promise.

E-o noapte ce-n toate rasare
Cand naste prea sfanta fecioara,
Crengute de vasc ii cad la picioare
De bucurie este plin om si fiara.

... Si haideti cu lacrimi curate
Sa mergem cu sufletu-acasa
Unde luminitele-aprinse sant toate,
Cozonacul si vinul ne-asteapta pe masa.

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna tarzie

Umbre de vise inecate
de cascade de frunze renegate...
Galbena toamna tarzie, noiembrie straveziu
parfumuri de amintiri imi gadila narile,
si-i tarziu...

Pasesc pe voi, fosnet de ani trecuti,
apusuri sangerii de seva.
M-aplec sa recapat soaptele tarzii
acorduri antice, eterne melodii.

dar parca mi-s mainile paralizate
nu reusesc s-ajung la cer,
sa uit de mine, de omul efemer.
e prea sus lutul pustiu...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Amelia Florentina Glava

Toamna

E toamná in viată, in noi
E toamná pe carare,
Afara plang a nevoi
Doi puisori de floare.

La geam canta vantul,
Toamna este tristá
In buzunar la mine
A ruginit o batista.

O toamna e si viata
Caci moare agale
In fiecare dimineata
Rasaritul de soare.

Iarasi ploi, iarasi frig,
Vantul e profetul
Omul pare acum mic
Si supárat bietul.

Convoiul de pasari
A inundat zenitul,
Etern ramane cerul
Si soarele necajitul.

Nu stiu ce se-ntampla
Toamna asta doare,
La mine pe templa
Parul a albit tare.

Autor: AMelia FLorentina GLava

poezie de
Adăugat de AMeliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada vantului nebun

De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...

Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,
Patrund in gandul cel hoinar si-n linistea de-acasa.
Va sant icoana atunci cand santeti indragostiti
Si mergeti, valul marii vesnic, boarea sa ii simtiti.
Va trec prin vine cum prin voi va trece-al vostru sange,
Si sant in aerul ce-n toti va inunda si fuge.
Petrec cu voi orice minut ce bucurosi petreceti
Si va conduc cu flori si cant pe-ultimul drum ce treceti.
Sant melodia in care radeti si suspinati,
Si ma aflu in voi ce suflul mi-l marcati.
Si rad si cant si strig si joc, nimeni nu ma-ntelege
Voi santeti toti un simplu tot, eu pana-n cer sant rege.

Adii atunci cand adiati, ma-nfurii cand tipati,
Si bat cumplit, nebun eu bat, ma curm intre Carpati.
Sant eu in atmosfera ce-i si tot eu imi sant lege,
Sant puf de papadie-s vantul ce nu il poti culege.
Mi-e drumul liber si senin, de vreau sa galopez
Din si-n ruinele grecesti eu ma inapoiez.
Iubesc si eu, de vreti sa stiti, mult mai intens ca voi,
Iubesc, iubesc ca un nebun, nu mi-i inima sloi.
Si ma strapung pe mine-atunci cand ceva am gresit,
Si bat mai tare si mai aprig, in mine-s coplesit.
De-ar fi si eu sa fiu ca voi, simplu om intre oameni,
Cine ar bate vant prin voi cu patima-ntre patemi.
Eu sant cel care sufla frunzele ruginii,
Sant eu cel ce strabat parcurile pustii.
Sant eu cel care plec pentru a ma intoarce
Ma confund cu durerea care in mine zace.
Ma doare adierea-mi si singur ma sufoc
In nerozia lumii, in cercul ei de foc.
Colind, colind pamantul de mii si mii de ori,
Si urasc, urasc moartea cu negrele ei ciori.
M-adancesc uneori intr-un al marii val
La ruga-i imploranda si-n malul sau din mal.
Ma-nfirip printre stele, cu luna pot vorbi,
Patrund in toate cele unde puteti privi.
Sant in privirea voastra, nu ma puteti vedea,
Cuprind tot paradisul si necuprinderea.
Cronologic ma-nclin istoriei in veci,
Si rascolesc si visele si mormintele reci.
Ma plec in fata voastra si voua va inchin
Vuietul meu cel vesnic, intregul meu declin.
Citesc ai vostri ochi si crugul cerului,
Ma aflu intre voi, ontologie-onixului.
Sant eu meditativ, paradox e-al meu patos,
Opac sant eu in mine, eu intreg sant un haos.

Mi-i inima redusa-n acelasi suflu cald,
Si-n noptile racoroase in racoare ma scald.
Sant in frunzele toate pe care le culeg
Si mie-mi sant mister, de mine ma dezleg.
Si ma preschimb in ciuta, in paduri zabovesc,
Mi-i sufletul himera in trupu-mi fecioresc.
Sant un lama tibetan, un adept in budism,
Sant lacuna lacustra, cortegiu-n paseism.
Si circumscris fericirii, in tinutul ei viu,
Revelatiei sale eu capul mi-l inclin.
Sant in caverna lumii cu galerii-n pastel,
Eu paznic sever, aspru, m-aseman cu-n cerber.
Nu va mirati deci oameni de existenta mea,
Caci fara mine oare, cine-ar mai adia?!?...

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Și vine toamna

Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...

Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...

În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..

Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...

Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O vioară plânge-n noapte

Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.

Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.

Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.

Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?

Toamna acoperă cărarea, frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte, poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise, zbor și mor ca și un flutur...
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.

Inima-mi nebună este, tot ce-a suferit, azi uită...
Ea se-închină neîncetat, glasului ce a iubit.
Și pe-a notelor dulci liră, astăzi îți trimit din nou,
Un poem pe frunze triste, și cu lacrima în ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La usa Toamna ne bate

La usa Toamna ne bate,
Si Bacovia iar invie,
Pe Facebook pozele-s schimbate
Iar eu scriu o poezie.

Scriu cu "gri" doar primul rand,
Caci sunt trist ca-i Toamna-n mine,
Insa stiu ca vrand, nevrand
Toamna vine la oricine!
..........................................
Tristi castanii frunza-si plang
Lacrimand a... ruginiu,
Fluturi nu mai sunt in crang
Totul pare mai pustiu.

Melodii nu-s mai cantate,
Vantul suiera, falseturi,
Crengile, corzi descordate,
Bantuie prin acareturi.

Iar un greier nacajit,
Parca scos dintr-o "balada"
"Cri, Cri" canta ragusit,
Si se-ascunde dupa-o lada.

Berze si cocori in zbor,
Aripi falfaie..."pe maine"
Si se pierd departe-n nor,
Latra dupa ele-un caine.

Langa sat, mai jos, la balta,
Oracaitul se opreste,
Nimeni nu mai e la scalda,
Nimeni nu mai pescuieste.

Ceru-a declarat razboi
Soarelui, direct, pe fata,
Norii-s gri si-s multe ploi,
Si e frig si bruma... ceata.
......................................

Oare Toamna-i doar tristete?
N-are viata si culori?
N-are Toamna frumusete?
N-are cantec, n-are flori?

Toamna-i plina de parfum,
Struguri cu miros de..."rosu"
Meri si peri se-apleaca-n drum,
Ca sa-ti umple-ndata cosu'.

Crizanteme si branduse,
Trandafiri multicolori,
Ne-nconjoara jucause
Si ne-ntampina in zori.

Saci cu nuci tihnesc in pod
Iar gutuiul... curtea-mbata
Totu-n jur e numai rod,
Si camara-i incarcata.

Azi, dulceturi si compoturi
Cu zacusca in prim plan
Stau in rafturi... randuri, randuri
Gata pentru inca-un an!

Prin livezi, e armonie
Pe poteci, covor de aur
Toamna-nseamna bogatie,
Toamna este un tezaur!
..........................................
Nu-s mai trist ca-i Toamna-n mine,
Azi vad Toamna ca un Har,
Vad belsug si vad mult bine,
Vad ca Toamna-i al Tau Dar!

Marius Alexandru

poezie de din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

Marius Alexandru

poezie de din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu,,, toamna

tu... toamna

mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare

cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană

singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenți treceam
și adieri de vânt tăioase...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petale de toamnă

Petale de toamna mai plâng peste noi,

E vremea frumoasă, chiar daca sunt ploi,

Ne picura viața petale de vis

In păr peste ochi, peste frunti de abis.

Mai trece un an, in toamna intrăm

Pe-aripi de Iubire cu Viața zburăm,

Minune e Oameni sa poți să zâmbești

numeri petale și frunze cerești
.

E viața și vara și toamna arzând

E și primavara muiata-n Cuvânt

Viața e iarnă și e anotimp

Viața e Soare, crâmpeie de Timp.

Viața e tot ce inseamn-Univers

Viata-i poetul ce scrie un Vers,

Viata-i un Inger cu-aripi de pian

Ce trece ușor cu mers diafan.

Nu-i greu sa fim oameni, ajunge sa fim

Frumoși, generoși și să știm să iubim.

Da Doamne in fiece suflet frumos

Iubire și Pace, Destin norocos!

Dar daca-ntr-o zi vom uita să iubim,

Vom pierde chiar tot ce-i Frumos și sublim

Și noaptea va cade pe umerii goi

Și urmele noastre vor plange in ploi.

poezie de (25 octombrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Toamna

toamna isi strange la
piept
frunzele moarte cu
lacrimi de mama
eu numar amintirile
pana adorm
rezemata de mine
ca de peretele alb
sub coaja caruia cresc
cuvintele
se nasc lacrimi intre
pleoapele norilor
pasarea zboara desenand
roti pe cer
intemnitata intre vise ruginii
toamna ma strabate.

poezie de
Adăugat de Stela CiobanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Temeri

Cu sufletul acoperit de frunze,
Ma odihnesc pe aleea amintirii,
Tanjind la mierea de pe-a tale buze,
Tanjind la soapta tandra a iubirii.

Ma tem ca n-o sa mai rasara flori,
C-o sa te pierd in toamna ruginie,
Ma tem ca o sa te ascunzi in nori,
Si-o sa-mi ramana inima pe veci pustie.

Ma tem sa nu te ratacesti printre straini,
Sau sa te nasti din nou, departe-n alte primaveri,
Ma tem sa nu te daruiesti padurilor de pini,
Sa te ademeneasca vantul cu placute adieri.

O, ramai, ramai cu mine-n toamna noua,
Acoperiti de frunze amandoi sa ne iubim,
Imbratisati mereu ca doua picaturi de roua,
Sa sarutam pamantul si apoi sa ne topim.

poezie de (17 octombrie 2020)
Adăugat de Marius AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook