Fecioarele

dimineţile tremură în vitrine

nuduri ale zbucimului prelungit,

zâmbete pe reţetă eternizate ca-n fotografii,

sfârcuri neatinse agită inspiraţia,

clienţi flămânzi primesc cu porţia fericirea

ce rămâne se împachetează pentru ceilalţi,

fecioarele brumate îşi desfac pieptul

inima lor nu mai visează de mult,

firimituri la porumbei

spânzuratului singurătatea

îi curge printre degete precum unui manechin timpul.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

ea ce-şi spală părul

într-o baie de porţelan

cu o sfântă tăcere

îşi îngroapă sânii uscaţi

în trupul sărac,

murmură în gândul ce arde

mai adânc decât singurătatea sufletului

otrăvit cu dor,

mama nu-şi striveşte cuvintele
precum un muc de ţigară

nopţile reci o frământă ca pe o prescură.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetul

a învăţat cândva

să călătorească la marginea

timpului, visează

cerul în culoarea inimii

gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetul
a învăţat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii

gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

mai bine să-ţi asculţi inima şi să greşeşti
decât să trăieşti cu regrete tardive
mai bine să investeşti în dragoste şi suferinţa ei
decât să-ţi vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rămâne
şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
creşte o mătrăgună
înveninîndu-i sângele

numai cine cunoaşte singurătatea
va stăpâni cuvântul
numai cine cunoaşte durerea
va stăpâni timpul
numai cine greşeşte şi recunoaşte
îşi va primi iertarea

nu, nu, aceasta nu este o poezie
şi nici o lecţie de viaţă

este oglinda
în care se priveşte un poet
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se munceşte

dis de dimineaţă şantierul a ajuns
la blocul meu
cu zgomote şi utilaje,
împart munca trei gealaţi şi o funcţionară
suferă de agrofobie,
glasul său răsună mai puternic decât
slujba evlavioasă a unui popă
strigată din difuzor,
soarele uimit îşi numără razele
lovite de maşini ce percutează
în asfaltul proaspăt,
de sub el se văd capetele a trei conducte
înecate în arteziana ivită din fibra lor,
salahorii se agită cu galeţi să strângă apa,
sapă, se învârt, aleargă,
cazmale furibunde lovesc în ţevi camuflate
circul reporneste precum un carusel de neoprit,
şiruri convergente de automobile agăţate în trafic reclamă
identitatea timpului furat,
martor inofensiv Dumnezeu zâmbeşte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnistie

viaţa ca o iubită trişată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeţi
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societăţii
nu încape pe reţetă
lipseşte spaţiu de prescris
tratamente
apetenţa viruşilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie singură

îşi purta singurătatea
ca pe o haină
îmbrăcată duminica la biserică,
sfinţii se aşezau în poala sa
ca nişte prunci să li se depene poveşti,
ea torcea fuiorul cuvintelor în care
se împleteau crâmpeie din copilărie,
din tinereţea consumată ca un pachet de ţigări într-o gară
aşteptând, ţesătură aspră ce se alcătuia o prindea
ca şi cum s-ar fi scufundat în ea
sfinţii se relaxau la pieptul ei,
aceştia în ascultare păreau că împlinesc porunci divine
cu atâta uşurinţă încât lumina
cobora firesc în icoane,
ele prindeau viaţă, încălzeau trupul uscat de lacrimi
ce purta singurătatea pe umeri.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii

cu fiecare literă a numelui tău

ivit din carnea lor

părinţii ades te chemă,

amintiri cucernice

atinse sunt de gânduri,

piscuri albe

în cerul aşteptării

pielea lor zbârcită încă tremură,

ridicole par acum stelele arzând în van,

jocul memoriei pătrunde tot mai adânc

scoate din tăcere soapte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul gând

Singurătatea este asemeni

unei ploi o priveşti dar nu atingi cerul,

ai privirea în pământ,

zeii te văd cu îngăduinţă

poţi măsura certitudinea prin ochii lor,

fiecare cuvânt rătăcit îl regăseşti

pe buze divine ca o promisiune.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portetul poetului

chiar sunt din bazalt cuvintele
în care poetul
sapă adânc,
sufletul său cuprinde nu doar cerul
ci şi memoria apei,
cuvintele în care pune entuziasm
prind viaţă
şi atât de mult îşi doreşte el
ca acestea asemeni unor vapoare
încărcate cu păsări şi flori
să intre în apele teritoriale ale cititorului
de unde să nu mai plece,
încât uneori uită deschise robinetele
iar timpul îl înghite şi pe el.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firimituri de pâine

Firimituri de pâine în inima mea
pentru a întâmpina speranţe.
Firimituri de pâine în sufletul meu
pentru a sătura pe deplin şi a opri la banchetul iubirii
dragostele de mereu
ce luminează calea mea spre atingerea desăvârşirii.
Firimituri de pâine în mintea mea
pentru a odihni ca pe o pernă acel cap ce povesteşte
şi acea gură ce setea-şi potoleşte
la râul vieţii ce curge ostăşeşte.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi printre noi

Îndeajuns de străini cu noi înşine

hrănim dorinţele afirmării

peste flori şi păsări,

cu paşi măsuraţi ca un pendul

marcăm trotuare de cuvinte

înfăşuraţi în setea orei,

fântâni arteziene,

artefacte medievale,

induc iluzia perfecţiunii

ca o voce fermă ce muscă din timpane,

etaloane fierbinţi ne acoperă

în cuvintele altora,

să crestăm inima

ca şi cum ne-am săpa sufletul

într-o grădină pe care o plivim

harnici, destoinici

dar totuşi flămânzi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

a face dragoste cu o femeie urâtă
ce şi-a pierdut abilitatea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
şi care cu ultimul strop de bucurie rămas
vrea să te iubească pe tine,
un zeu fals,
imită dimineţile de toamnă
în care doar soarele alungă tristeţea,
esti pe colţul de rai
unde sfinţii îşi plimbă câinii,
ei ştiu că fiecare femeie este frumoasă
pentru că-ţi aparţin.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprenta verde

amprenta aceea verde, rămasă în aer,
măsoară şi acum gândul prelungit până acolo.

lumina dezacordată de cuvintele lipsă,
ambiguitatea înţelesului
şi fantasmele solitare bântuie-n ceaţă.

porţia de visare e împărţită pe bucăţele,
o porţie e pentru spaţiul albastru,
alta e pentru timpul ce fuge,
peste prag trece porţia cu ultimele raze ale lunii august
şi cu înţepenirea pasului ce urca în spirală.
restul sunt incendieri fărâmiţate în orele ce zac în umbra tăcerii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăraţii

este singurul oraş ce are
împăraţi la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie şi spânzură
chiar şi timpul îl agaţă în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărţi
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracţii,
în dimineţile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-şi vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când toamna nu murise

pe tata l-au dus
în sala de operaţii
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
şotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniştea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uşi
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscaţi
fără să pui întrebări
l-au operat ca şi când
timpul s-a oprit în loc
simţeam că
inima tatei nu încetează să iubească

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

soarele
năruie catedrale
zidite
din cenuşa cuvintelor

îngerii prezenţi
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare

din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

ridic baricade frigului,
nu-mi rămâne afară decât regretul
de a nu fi zugrăvit cerul toamnei
în sufletul flămând,
iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la uşă,
eu lipsesc la întâlnirea cu iubirea
ca mai apoi lumina să-mi inunde pervazul înşelând aşteptările
precum eu înşel nopţile cu insomnii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scenă

în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniştea pe tavanul zugrăvit
cu aşteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoţia,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvenţe răstignite în intersecţii dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri şi timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de atâta bine ne ia tristeţea în braţe
împreună alcătuim un pom de iarnă
cu beteală şi lumini
suntem asemeni unui circuit electric
în care curentul nu mai circulă

gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!