Noi printre noi
Îndeajuns de străini cu noi înșine
hrănim dorințele afirmării
peste flori și păsări,
cu pași măsurați ca un pendul
marcăm trotuare de cuvinte
înfășurați în setea orei,
fântâni arteziene,
artefacte medievale,
induc iluzia perfecțiunii
ca o voce fermă ce muscă din timpane,
etaloane fierbinți ne acoperă
în cuvintele altora,
să crestăm inima
ca și cum ne-am săpa sufletul
într-o grădină pe care o plivim
harnici, destoinici
dar totuși flămânzi.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ore
- poezii despre muște
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.