Doar un pescăruș fără aripi
niciun dangăt de clopot nu m-a asurzit până acum
cum țipătul pescărușilor atinși de furtună-
sfâșietoare baladă a destrămării zborului.
pe crestele albe, doar note schilodite
naufragiază resemnate, ingerând furia adâncurilor.
simt durerea în umărul stâng
dreptul s-a frânt cu aripă cu tot
când m-ai invitat la maraton
și știai că eu nu pot ține pasul cu tine.
acum plutești singur deasupra stârvurilor cenușii
și aduni câte-o pană rătăcită
pentru poemele tale si-la-bi-si-te.
nu-ți mai ajunge cerneala sângelui meu
și nici sângele meu nu-i albastru.
sunt doar un pescăruș fără aripi
în așteptarea fluxului apelor tale vii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre aripi
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre furie
- poezii despre durere
- poezii despre cenușă
- poezii despre apă
- poezii despre albastru
Citate similare
Nu-i loc...
Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în brațe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toți norii efeneri!
Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie și de patimi,
Un pescăruș, pe mare, călător.
Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spațiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Și-om deveni doar unul, la zenit!
De suntem condamnați la despărțire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vremea copacilor
de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?
trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.
de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.
de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?
trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copaci, poezii despre tei, poezii despre nisip, poezii despre frunze, poezii despre deșert sau poezii despre coroană
Intră dragostea mea
ai zis
,, pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam
intră dragostea mea
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr să-nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg
intră dragostea mea
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit
intră dragostea mea
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg
intră dragostea mea
intră
de-acum totul va fi tot
iar Dumnezeul din pieptul meu
ne va ajunge la amândoi
pentru drumul acesta
sublim
intră dragostea mea
intră
amândoi vom sta în genunchi''
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre lut, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei
Iubire de catifea
Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat și ochii mei de foc
Ești o iubire amară, ești cel mai simplu joc.
M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.
Pe cerul meu albastru și plin de bucurie
Gingașe gânduri zboară spre zarea aurie
Și umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munți înalți și grei.
Să ne îmbrățișăm, să fim două speranțe
Pe buzele de stele, himere rezonanțe
Cu brațul te cuprind, ești ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul șovăielnic.
Căci nu mai știu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viață o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Și n-am mai dat acum iubirii niciun nume.
În suflete noastre veșnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să strălucești etern pe-un cer de catifea.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre înălțime, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre ploaie
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre uragane, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre gravitație
Lângă umărul meu cald îți chemi tăcerea
ca pe un animal singuratic
o lași să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveți să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respirația
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă
da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
și nici nu știu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine
chiar așa
dragul meu
după atâta vreme
îți pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârșitul nopții
cu toate dorințele ce vin
din adâncul ființei tale
da
dragul meu
lângă umărul cald îți chemi tăcerea
și-o lași să iubească
pentru că
nu-i așa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre învățătură, poezii despre zoologie, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre perfecțiune
Lângă umărul meu cald îți chemi tăcerea
ca pe un animal singuratic
o lași să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveți să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respirația
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă
da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
și nici nu știu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine
chiar așa
dragul meu
după atâta vreme
îți pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârșitul nopții
cu toate dorințele ce vin
din adâncul ființei tale
da
dragul meu
lângă umărul cald îți chemi tăcerea
și-o lași să iubească
pentru că
nu-i așa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Când strigi, doar îngerii te-aud...
Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Și nimeni n-a-nțeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Și totuși n-ai cerut nici milă și n-ai cerut nici ajutor.
Și de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ți-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ți-ai construit castel din lacrimi și întrebări te-au troienit,
Să îți deszăpezească viața, nicio iubire n-a venit.
Mai înflorea câte-o speranță în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Și câtă frumusețe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Și câtă liniște și pace în glas de mamă-atât de cald!
Doar nopțile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihnești și să îl culci.
Clepsidrele-și vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde și oarbe la durerea, pe-un țărm de mare, implorând.
Acum doar ruga te cuprinde în brațe sfinte de lumini
Și în lăcașul păcii tale, la sfinți și îngeri te închini.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pace, poezii despre vânt sau poezii despre vioară
Am aripi
Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre viitor
* * *
"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam
intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr să-nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg
intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit
intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg''
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre tristețe, poezii despre religie sau poezii despre idei
E dreptul Tău să taci...
De multe zile taci în dreptul meu
Aștept măcar un semn ca surdo-muții
Nu ești tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit și poliglot;
Aicea ești sau tot colinzi?
Vorbești,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci și unde să te duci...
Pentru că locul nu-i decât în Tine;
Și nimen lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu ești prina vorbă ce-adunăn ea pe toate celelalte
Și le ține.
Și totuși simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbești numa așa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost și eu
Și-acum vorbești când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace și ea...
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file...?
De ce-ai ales ca să vorbești așa
De ce mereu ca să te caut mă silesc...?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alegeodat să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie și plăcută.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre limite sau poezii despre dreptate
In lipsa ta...
Nu vreau sa te mai vad, dar tot te caut
Sufletul meu, e inundat de tine
As vrea sa evadez, insa nu pot
In jurul meu zaresc numai ruine...
Nici calea n-o gasesc
Desi imi sunt atatea usi deschise
Si deseori ma intreb...
Oare au fost doar vise?
Da, si stiu ca pot gasi putere,
Si imi dau seama ca fara tine asi putea...
Dar in acest moment sunt doar femeie
Acum ceea ce simt, e lipsa ta...
poezie de Anna Panovici (12 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Anna Panovici despre visare sau citate de Anna Panovici despre suflet
Poem cu mireasmă de femeie
M-am rugat și a plouat, peste noaptea mea nebună,
Până când am adunat toate visele din lună,
Să le-așez într-un poem cu mireasmă de femeie,
Să-l citești când ceruri gem îmbrăcate-n curcubeie.
Ia-mă pe bucăți, cum știi, să nu uiți vreun vers albastru,
Din icoane argintii, într-o rugă de sihastru!
Să nu uiți, pe buze-am pus doar sărutul tău de taină!
A plouat și nu ți-am spus, că mi-a fost sărutul haină.
Aripi nu mai am și-n vers, zbor nu vei găsi în rime,
Doar un gând, prin univers, zboară, animat de tine.
Nu te știu pe unde ești, nici cui îi închini sonete,
Ochii mei când îi citești, marea lor să te îmbete!
Un refren scâncește-n piept, pe un sân mai mor lăstunii,
Pe-o chitară mai aștept, să-mi cânte, de alb, nebunii.
Mai îngân și-acum timid, fredonând pe glezna rece
Note ce se sinucid, în amurgul care trece...
Poate le-ai uitat, eu, nu!... sunt ca rănile de flintă-
Rana mea, unde ești tu, cel care-a știut să mintă.
Mi-a plăcut, că minți frumos, acompaniat de iele,
Dar minciuna pân' la os mi-a pătruns adânc sub piele.
Și de ce te mai aștept? Ploaia m-a spălat de tine-
Doar pe umărul meu drept, mai sunt urme clandestine.
Un potop va șterge-n zori orice gând de crist păgân
Și nu vreau să mă mai dori, nu mai pot să mai amân..
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre vestimentație, poezii despre versuri sau poezii despre sărut
Tac acum!
Tac acum... deși aș vrea să te strig!
E greu ca în mine ce simt să ascund!
Doresc sa te văd... să te-aud... să te ating...
Ohh!... mă trezesc visând, suspinând...
Răvașe, scrisori... simțuri, fiori...
E haos, e murmur în tot ce sunt eu...
Simt nebunește-mi inima-n piept și...
Caut să-mi găsesc a mea liniște-n somn,
False speranțe!... Nu pot să dorm!
Leac pentru a-l meu zbucium, cum să găsesc?... când...
Oriunde aș fi, oriunde-aș privi, și oricât aș vrea să nu te doresc...
Rămâne în mine-o furtună de simțuri și-a mea neputință strigă și ea, căci...
În taină iubesc, în taină visez, în taină mai simt cum mă contopesc...
Nu vreau nici să dorm, nici trează să fiu!
Eu doar tânjesc parfumu-ți să simt... și trupul meu vrea... atingerea Ta! Tac acum... deși... tare-aș vrea...
poezie de Mihaela Plugariu (21 martie 2014)
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre scrisori, poezii despre dorințe sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Lucian: Deci, suntem, în sfârșit, prieteni? Cel puțin prieteni?
Lia: Da, Luci, eu așa am spus; suntem... Prieteni, desigur... Ți-am acceptat prietenia, nu-i așa?! Dar ai trișat cu toastul tău; tu l-ai acceptat pe al meu, deci, logic, nici eu nu te puteam refuza. Oricum, Luci, știai deja, doar ți-am spus data trecută că nu te amăgesc, nu-ți dau speranțe false, deci, trebuia să te aștepți că te voi accepta, în cele din urmă. Însă de atunci până acum, nu mi-ai mai propus, deși ți-am zis clar că nu mă joc cu tine, că ești pe drumul cel bun și că ai șansa ta, la care nu vei fi nevoit să renunți.
Lucian: Da, știu... Nu ți-am mai propus până acum, pentru că mă temeam că mă vei refuza din nou.
Lia: Să te refuz, din nou?! Nu după ce ți-am spus că n-am să te amăgesc. Luci, n-am glumit, ți-am vorbit serios; acum ai dovada, nu mă joc deloc cu sentimentele tale, nici cu tine! Deci, da, te-am acceptat... Ești prietenul meu, în cele din urmă.
Lucian: Așa-i. Și nu contează cum; mă bucur că am obținut prietenia ta, chiar dacă aș fi trișat cu toastul meu.
Lia: Da, ai obținut-o, în cele din urmă. Sper că ești mulțumit. Și... Să nu mă faci să regret vreodată această decizie.
Lucian: Bineînțeles. Sunt mai mult decât mulțumit. Și niciodată n-o să te fac să regreți!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre vorbire, citate despre umor, citate despre sfârșit, citate despre mulțumire, citate despre logică, citate despre jocuri sau citate despre bucurie
* * *
Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre răsfăț, poezii despre rouă sau poezii despre prietenie
Refugiu
Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet și fără cuvinte.
După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de mașini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.
Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste și lungi
și nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o ușă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ți întorci capul și să privești în sus,
mă vei găsi
în spațiul deschis.
Mâna ta într-a mea,
pune-ți fruntea
în valea pieptului meu
și lasă să se odihnească toate gândurile.
Închide ochii, dacă vrei.
E destul să-ți miști degetul
pentru a declanșa un flux de lumină în sângele meu...
Auzi bătaia inimii mele?
E repetitiv, știu,
fiecare pulsație spune și repetă
Te iubesc, te iubesc, te iubesc...
Când sărut palma mâinii tale,
îți sărut întreaga viață,
tot ce ai cules
tot ce vei primi.
Pe harta palmei tale,
există o insulă.
Ea are un port adăpostit,
Are o plajă care așteaptă
ca tu să te întinzi pe ea,
are o canapea de piatră
la capătul unei vechi faleze
care salută fiecare val
fiecare rafală rătăcită
fiecare nuanță de lumină și umbră
a soarelui care apune.
De-a lungul potecilor palmei tale
când vei obosi
sau când te vei sătura de toate
caută insula și mă vei găsi.
Tu crești, te rănești și înveți,
visele uneori
prea mult pot apăsa pe aripi.
Sunt refugiul tău.
Indiferent dacă visezi sau nu,
odihnește-ți fruntea,
în valea pieptului meu,
și dormi liniștită.
poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre insule, poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Traiectorii paralele
Nu mă mai regăsesc în farmecele tale,
M-au consumat destul, hrănindu-le...
Era și timpul să revin la realitate,
Trăiam de prea mult timp pe Marte...
Mă simt de parcă aș fi după moarte,
De când m-am reîntors la libertate...
Căci, lângă tine, mă simțeam legat
De tot ce ține sufletul încătușat.
De când m-am rupt din lanțurile tale,
Pot spune că mă aflu, în sfârșit, pe-o cale
Ce nu mă-nstrăinează de a mea natură,
Am mers deja prea mult pe arătură...
Era și timpul să mă-ntorc la mine,
Nu mai pot spune că sunt plin de tine,
Simt, în sfârșit, că pot fi iarăși eu...
Mi-ajunge doar un singur Dumnezeu.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (8 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre natură, poezii despre libertate sau poezii despre cătușe