Nu-i loc...
Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în brațe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toți norii efeneri!
Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie și de patimi,
Un pescăruș, pe mare, călător.
Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spațiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Și-om deveni doar unul, la zenit!
De suntem condamnați la despărțire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre aripi
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vom găsi drumul
Iubirea noastră nu-i orice iubire,
Ci râs și lacrimi în cascade repezi
Și zbor și lavă, pârjolind pământul,
Extaz, magie și răni sângerânde!
Ni-e jurământu-adânc săpat în stâncă,
Nici vânt nici mare nu-l vor putea șterge,
Noi, dincolo de rațiuni firești,
Ne aparținem pentru veșnicie!
Un înger cu aripi multicolore
Ne-a hărăzit a fi pereche
Și-orice-ncercare de-a ne despărți
Se va topi-n neant, neputincioasă!
Uniți întru iubire fără margini
Lumea-ncearcă-n van să ne separe,
Și-n întuneric și în labirinturi,
Vom găsi drumul unul către altul!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre stânci, poezii despre râs sau poezii despre Pământ
Cernutul de stele
Unii șlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viața cu săruturi îi primește-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.
Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristețea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.
Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n brațe, multa fericire,
Iar la despărțire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre tristețe, poezii despre sărut sau poezii despre singurătate
Aceeași ursitoare
Noi am avut aceeași ursitoare
Ce-a rostit:"Împreună, dar nu chiar...
Se vor iubi, dar s-or vedea mai rar
Și înfrunta-vor a vieții vâltoare!"
Sau... nici nu ne-o fi fost scris să ne iubim,
Doar... ne-am întâlnit la o răscruce
Și-acum, povara nu o putem duce...
Om fi-ncălcat destinul fără să știm!
Am naufragiat la tine-n brațe
Și m-ai primit ca pe-un copil orfan,
Tu erai Salvatorul, un titan,
Mi-ai dăruit iubire și speranțe1
De ce nu suntem împreună oare?
Nedumerită, mă-ntreb ne-ncetat:
Ori nu știu ce să fac cu ce mi-e dat,
Ori... am avut aceeași ursitoare!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre copilărie sau poezii despre cadouri
Credința în noi, rămâne
La noi, în România
credința a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.
Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.
Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viață avem parte,
suntem tot împreună.
Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câștiga reduta,
vom deveni eroi.
Așa e scris în carte.
Credința în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiții vechi, străbune.
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții, poezii despre munți, poezii despre imunitate, poezii despre eroism, poezii despre devenire sau poezii despre cărți
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu dorești să le expui...
Dar iată că-ți dai privirea-ncet de-o parte,
Să nu-ți citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-așa vom fi mereu aproape.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre dorințe, poezii despre secrete, poezii despre rândunele sau poezii despre poezie
Doar un pescăruș fără aripi
niciun dangăt de clopot nu m-a asurzit până acum
cum țipătul pescărușilor atinși de furtună-
sfâșietoare baladă a destrămării zborului.
pe crestele albe, doar note schilodite
naufragiază resemnate, ingerând furia adâncurilor.
simt durerea în umărul stâng
dreptul s-a frânt cu aripă cu tot
când m-ai invitat la maraton
și știai că eu nu pot ține pasul cu tine.
acum plutești singur deasupra stârvurilor cenușii
și aduni câte-o pană rătăcită
pentru poemele tale si-la-bi-si-te.
nu-ți mai ajunge cerneala sângelui meu
și nici sângele meu nu-i albastru.
sunt doar un pescăruș fără aripi
în așteptarea fluxului apelor tale vii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre furie, poezii despre durere, poezii despre cenușă, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Am găsit și "hotărât" un loc de așezământ în pădurea de la Cheia. Dacă vom reuși să ni-l facem, vom avea colțul nostru de liniște, aproape de Dumnezeu și departe de lume. Vom fi cu picioarele pe pământ, dar vom trăi în cer...
Veturia Goga în scrisoare către Octavian Goga (27 iunie 1920)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre religie, citate despre păduri, citate despre picioare sau citate despre Dumnezeu
Noi doi plutim pe marea de iubire
Noi doi plutim pe marea de iubire.
La barca vieții noi suntem vâslașii.
În mâna noastră și a sorții-s așii,
Ce-i vom juca făr vreo ponegrire.
Noi călători, de strajă ca ostașii,
Vom ține drept sfidând vreo rătăcire
Și-om acosta la țărmuri de-mplinire,
Unde ne-om pierde-n prunduri ude pașii.
Ca încercărilor să le-aflăm costul,
Vom arunca tot lestul peste bord.
Urmându-ne credința-n noi și rostul,
Vom îndrepta busola înspre nord
Și-om adăsta o vreme-n adăpostul
Pânzelor, ce strivesc vântu-n tribord.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre jocuri, poezii despre bărci sau poezii despre armată
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre curcubeu
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.
Și lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ți fină.
Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta ușor mă arde,
Și când te văd, eu simt că mor!
Aș vrea acum să fiu departe.
Și-aș vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aș vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre dor
Zbor
Sufletul e-o voce deschisă către eternitate,
omul experimentează pe a putea și nu se poate.
Dorul este un zbor fără de cuvinte, doar poezie
noi suntem mereu la un pas de o implozie.
Nu știm să fim ce am putea să dăruim,
ne naștem fără voie, trăim ca să iubim.
Însămânțăm din noi al vieții arătură,
iar cerul ne cuprinde, ne îndură.
Curând ne vom găti sfârșitului de an
și vom lăsa din nou o lacrimă către final.
Ducem cu noi ponoase neiertate, o neîmplinire
și totuși... suntem o poveste plină de destine.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre voce, poezii despre suflet sau poezii despre naștere
Tărâm de vis
Sub razele lunii,
Pe malul mării
În tainele iubirii,
În mijlocul fericirii.
Iubirea a-nceput
Cu primul tău sărut
Cu prima ta îmbrățișare,
C-un zâmbet ca un soare!
Valurile se izbesc de țărm,
În crâncena furtună...
Noi suntem împreună;
Doi visători... plini de dor.
O aripă de înger ne-a îmbrățișat
Pentru-o clipă, eterna-nsuflețire,
Am simțit pasiune, nu iubire.
Cum a venit așa-a plecat.
Iar noi ne avântăm în larg,
Purtați de valuri ce se sparg!
La orizont;încet, departe,
Ochii noștri se îmbată de culori în noapte.
poezie de Anamaria Fofiu
Adăugat de Anamaria Fofiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre noapte sau poezii despre fericire
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre soție
Mister
Din ce aluat m-ai plămădit,
Din ce crâmpei de infinit,
Cum mi-ai dat zile pe pământ,
Cum m-ai făcut să râd, să cânt,
Să sufăr mult, să plâng amar,
Să vreau să pun la timp hotar,
Să merg prin codrii fermecat,
Să stau sub cerul înstelat,
Să dorm pe jos lângă izvor,
S-ascult al păsărilor cor?
Cum m-ai făcut - numai Tu știi -
Să pot urî, să pot iubi,
De dor nebun să mă topesc,
Să Te resping, să Te doresc?
Cum ai schimbat un prunc frumos
Într-un bătrân neputincios,
Și cum mi-ai frânt al vieții zbor,
Iar eu cum am știut să mor?
Întreb cu ochii către cer,
Dar totul este un mister.
poezie de Octavian Cocoș (29 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre somn, poezii despre schimbare sau poezii despre păduri
Amalgam
Mie mi-e vânt și ție ti-e pustiu,
Mulțumesc Doamne, că mai pot să scriu!
Tu fir de peruzea și colț de rai,
Eu biet ciulin, izvor de of și vai!
În lumea dreaptă-n care te găsesc,
Nu-i loc de NOI, nu-i loc de TE IUBESC;
Unde iubirea noastră-ar găsi loc,
E plin de venin și de nenoroc!
Între tine și tine te aleg,
Pân-ajung pe mine, să mă reneg;
Cu tine trăiesc o poveste tristă,
Dar fără tine, viața nu există!
Și n-am... și nu pot... și nu mai respir,
Un carusel mă-nvârte în delir:
Și ești... și nu ești... te am... nu te am,
O biată frunză sunt... și tu mi-ești ram.
Un amalgam de DA și NU-mpletești,
Ba mă iubești, ba nu mă mai iubești;
Dar nu mă las, din dinți și din pumni strâng,
Cât ești aici, n-am voie să mă plâng!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre mulțumire sau poezii despre ghinion
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre nebunie
Fără copilărie
Noi nu ne mai naștem copii;
De-o vreme, ne naștem bătrâni:
Un cumul de zile pustii,
O mare de oameni păgâni!
Candoarea-i pierdută pe veci,
Nici jocul nu ne mai e joc,
Doar spini și noroi pe-unde treci,
N-avem, unii de alții, loc!
Și oriunde semeni iubire,
Răsare neghină și ură,
Luptăm între noi, în neștire
Și-avem numai fiere în gură!
Nici neaua nu e ne-ntinată,
Nici crinul nu-i imaculat,
Doar timpul învârte de roată,
Nu-ncepi, că s-a și terminat!
Ne trage de sfori Dumnezeu,
Conștiința, sperând să trezească,
Dar zborul ne e tot mai greu:
Aripi au uitat să ne crească!
Nici ochii nu-s limpezi și vii
Și-abisul vrea viața s-uzurpe;
Noi, bieți trecători străvezii,
Pe malul ce stă să se surpe!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viață de imagini șterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
țesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceață uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiți de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheață o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca și moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre lumânări
Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre trădare, poezii despre tragedie sau poezii despre sfinți
Vom răsări?
Se-așterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se țes duium;
Absenți, noi le strivim... oricum!
De păsări, cerul e-înflorit,
Speranțe tind spre infinit.
Secătuiți de romantism,
Iubirea are reumatism.
Și scârțâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm și noi.
Simțim și-n inimi frunze moarte,
Și primăvara e departe,
Vom îngheța... cum ne va fi?
Putea-vom iarăși răsări?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre tei, poezii despre romantism, poezii despre primăvară sau poezii despre inimă