S.O.S. Sănătatea!
Se-nchid spitalele pe rând,
Iar asistenți și medici pleacă
Șoptind o rugăciune-n gând,
De plâns, bolnavii se îneacă.
Băgăm o criză-n altă criză
Căci nu-s mănuși sau măști, e clar
Și asta nu e o surpriză,
C-au tot cerut, dar în zadar.
Se vrea sistemul pe butuci,
Un plâns continuu și-o strigare
În țara cu atâți uituci
Ce au promis în gura mare:
Normalitate, viață-aleasă,
Un vis pe care ni-l dorim,
Acum, când ne rugăm în casă,
Fricoși, să nu ne-mbolnăvim.
Se-nchid spitale, voi știați
Sunt îngroziți să mai lucreze,
Pe Dumnezeu îl mâniați
Căci a-nceput să sângereze
Un neam întreg, și-n rana lui
Se-nfig pumnale, fără milă,
Iar aroganții, că-s destui,
Privesc cu ură și cu silă.
Cum vreți să intre în spitale
Când hora de microbi e vie?
Ei tot ce văd în jur e jale,
Aici nu-i muncă, e sclavie!
De voi în parlament e bine,
Se-nchid spitale, și o știți,
Dar n-aveți suflet sau rușine
Că voi, de-a dreptul, sforăiți!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre promisiuni
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre sănătate
- poezii despre surprize
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre rușine
Citate similare
Elegie
(Când iar nebun și bolnav)
Când iar nebun și bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieții vals
Și câte sunt-ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voința mea-
Poate voi fi singur.
Apoi, tăcere...
Ca toamna, un amurg de jale..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vals, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre nebunie, poezii despre dans sau poezii despre boală
În țara asta
Pe viața asta, noi suntem stăpâni!
Ne stau de veghe crucea și icoana
Și inimi-mame, clopot din străbuni,
Legea iubirii, tricolorul, țara.
Nebunul e pervers în legea lui...
Insistă să ne biruie. Și cuie
Ne bate-n tălpi, să nu putem fugi,
Dar lui, vă jur, această țară, nu e.
De-ar fi să mor, eu jur pe tricolor,
Să nu las portu-n mâinile dușmane,
Căci țara-ar fi de plâns în mâna lor.
Ne-ar risipi cenușa din osoare...
Și cum să-mi las și datini și români,
Când țara-mi este lacrimă de jale?!
S-o duc, o bucățică, la străbuni?!
Voi plânge în biserici și-n spitale...
De-ar fi să mor, mă plec în fața ta,
Prea Sfântă țară, scumpă Românie.
Străini, cu tălpi de ghimpi de te-ar călca,
Tot sânge de român curge din glie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre România
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am tot strigat
Am tot strigat, de când tot strig
îmi e și greu să tot mai spun
dar strig, căci știu că vine ziua
să știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, de când tot chem
și ură poate că-mi purtați
dar chem, căci știu că vine ziua,
când veți striga înspăimântați.
Am tot mustrat, de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.
Am tot venit și tot mai vin
să spun că încă mai e har
să spun, căci știu că vine ziua
cu plâns și țipăt în zadar.
Am tot înștiințat și mai
răbdați-mi să vă-nștiințez
căci știu ce-aproape este ziua
cu-nfricoșatul morții crez.
Veți face și-acum tot ce vreți,
cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț
amar se va plăti cu scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre spaimă, poezii despre plată, poezii despre mântuire, poezii despre moarte, poezii despre cenușă sau poezii despre Dumnezeu
Fapt autentic și banal
Suntem in stare... de război,
Pe pielea proștilor... firește,
Ce sunt tratați ca un gunoi,
Ajută-i Doamne și păzește!
Se fură crunt... se fac averi,
Dezmățul este la comandă,
Se-nchid orașele-n tăceri...
Și medicii-s prima ofrandă.
Se moare, dar voi fi cinstit,
Nu doar statisticile-s... rele,
Suntem... la minus... infinit,
Puși în cătușe, și-n zăbrele.
Ne vom trezi, într-un târziu,
Străini în țară... și goi pușcă,
Fără de drepturi și-n pustiu,
Golind umili, ultima dușcă.
Spălați-vă pe mâini, cu apă,
Săpun lichid și... detergenți,
Vedem la urmă... cine scapă
Și care-i... lista... cu absenți.
Se dau amenzi, făr de sfială
Se-nchid spitalele... pe rând
Și nu dă nimeni... socoteală,
Dar va veni o vreme... când.
Este război și n-avem arme,
Echipamente nu, nici măști,
Unul ne minte, altul doarme,
Suntem la mâna... unei găști.
.
Felicit... mintea ce-nțelege,
Dreptul... la vot... universal
Și hoțul... protejat... de lege,
Fapt autentic și banal.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre somn, poezii despre război, poezii despre protecție, poezii despre prostie sau poezii despre măști
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
să spuneți aproapelui vostru.
Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.
Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Așa sunteți toți cei ce credeți
că pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.
Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde să urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre înălțime, poezii despre trădare sau poezii despre stele
Plecarea
Îl voi deschide într-o zi, căci iată:
se-agită și se zbate și ar vrea
să-mi spună că-i doar suflet și-ar putea
să plece-n lumea lui de altădată.
Dar cum să plece când pe-acest pământ
în urmă ar lăsa atâta jale,
iar calea presărată cu petale
s-ar poticni în piatra de mormânt?
Cum ar putea s-ascundă în uitare
tot ce, timp de o viață, a creat
atât cât trupului de veghe-a stat?
Nu-i voi deschide. Liber la plecare
va fi când nu voi ști, căci eu i-am dat
doar trupul ce, o vreme,-a luminat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre uitare, poezii despre timp sau poezii despre lumină
Închiderea spitalelor
Se-nchid spitalele la greu,
Deci când vorbim de-mbolnăvire
Să ne rugăm lui Dumnezeu
S-avem destule... cimitire!
epigramă de Gheorghe Gurău din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "Unde dai și unde crapă" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre medicină, epigrame despre vorbire, epigrame despre religie sau epigrame despre Dumnezeu
Moartea pădurilor
Din hoție în hoție
E pădurea mai pustie!
Taie drujba și toporul,
De-am ajuns să ducem dorul
Munților împăduriți,
Care urlă dezgoliți...
Știți voi, criminali de soi,
C-ați intrat într-un război
Cu trecutul nostru sfânt
Și blesteamă din mormânt,
Toți străbunii ce-au trudit,
Până au împădurit
Și la deal, și la câmpie,
În frumoasa Românie?
Din mormânt se vor afară
C-au luptat s-aveți o țară,
Iar acum, pe-arginți puțini
Voi o vindeți la străini!
Știți cum sună treaba asta,
Parcă ne-a lovit năpasta,
Iar strămoșii, vechi ecou,
Voi îi omorâți din nou!
Cum priviți în ochi nepoții,
Nu vedeți cum sunt cu toții
Pregătiți să aibă-o viață,
N-o să aibă-un cap de ață!
Nu lăsați un mâine clar,
Voi tăiați și iar și iar,
Nesătui, s-aveți avere
O să vindeți până piere
Tot ce-i românesc, dar eu
Am să-l rog pe Dumnezeu,
Să oprească viclenia
Ce îngroapă România!
Tu, Isuse, fii-ne scutul,
Că noi ne iubim trecutul,
Nu-i lăsa în nesimțire,
Dă-le hoților de știre
Că din banii ce-i primesc
Când pădurea jefuiesc,
Căci hulpavă le e firea,
Nu se-aleg cu Mântuirea!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre știri, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
În hrana amară de sclavă...
Mi-e silă și scârbă și groază
Când munții de ură se-așează
Pe inima mea ostenită,
Și-n grave sudalme rănită.
Aș vrea să mai văd câte-o oază,
Dar șerpii durerii veghează,
Și simt zi de zi doar otravă
În hrana amară de sclavă.
Tăișul cuvintelor grele
M-apasă, mă face surcele,
Deși tot repet că nu-mi pasă
Îmi vine să scuip pe-a lor masă.
Si-apoi te-ntreb Românie;
Te doare de-a noastră mânie?
Iar voi ce tronați în guverne
Uitați că nu-s toate eterne?
Românii se duc de acasă
Dar vouă nici că vă pasă,
Iar ei ca să aibă un mâine
Acceptă postura de câine.
De câine ce urlă pe stradă
Când nimeni nu poate să-l
vadă,
Și turbă de-atâta durere
Mușcând vehement din tăcere.
Iar voi fără pic de rușine,
Mai spuneți că-n țară e bine.
V-aș spune ceva, cum v-aș spune,
Dar o să vomit, fără nume...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre șerpi, poezii despre oaze, poezii despre munți sau poezii despre inimă
Neam de trădători și lași...
Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!
Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!
Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' să-nțeleagă majoritatea din voi
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!
Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!
Veți plăti chiar înainte de-a vă transforma-n pământ,
Veți plăti și voi, și-ai voștri... Generații-ntregi la rând!
Ne-ndoielnic, nicidecum, credeți-mă pe cuvânt:
Nimeni nu scapă ușor, când sfidează tot ce-i Sfânt!
Iar voi ați batjocorit un întreg neam de creștini,
Le-ați luat pâinea de la gură și-ați vândut-o la străini!
Ați făcut în așa fel, să transformați în cretini
Câți mai mulți dintre ai noștri, milioane de români!
Ați vârât prostia-n școli și mizeria-n spitale,
Ați prostit bătrâni senili cu promisiuni ireale,
Tineri, precum florile, i-ați lăsat fără petale,
Un procent imens din ei, ajunși sclavi peste hotare!
Departe de-ai lor părinți, de prieteni ori de frați
Din cauza sărăciei, tot mai mult înstrăinați,
De această țărișoară, de-mprejurări obligați
Să accepte "c-asta e!", fiind mai puțin motivați...
De-aș recăpăta mândria, sfânta țară înapoi!
Și-uite așa, ușor-ușor, se-alege praful de noi!
Și de noi, dar și de ei ca de-un morman de gunoi!
Asta am ajuns să fim, pentru că dăm înapoi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tradiții, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie sau poezii despre sfârșit
De voi mi-i jale
De voi, ce alergați întruna
Și zilnic rătăciți pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Și niciodată bucuria,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
De voi, ce ridicați morminte,
Uitând de har și de iertare,
Băgați în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
În pulbere și în tăciune
Mai semănați fără-ncetare.
De voi, că pierdeți adevărul
Lăsând încătușat misterul,
De voi mi-e milă și mi-i jale,
Că sărutați tablouri sfinte
Și intonați o bună veste,
De voi, ce nu aveți credința
Și-n inimi sfântă pocăința,
Și milă mi-i, și jale-mi este.
Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-și lupta fiecare,
Fără credința în iubire
Și fără sfânta înfrățire
Suntem pierduți, pierduți pe cale!
Chișinău 28 octombrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (28 octombrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre pocăință sau poezii despre iubire
Fără Dumnezeu
Voi n-aveți Dumnezeu, n-aveți rușine,
sunteți defecți la cap și fără scrupul
sunteți exagerat de lacomi, sunteți grupul
ce furați trenuri, gări, cu tot cu șine.
Voi n-aveți Dumnezeu, nu aveți teamă,
v-ați cumpărat justiție și "faceți legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveți nici conștiință și nici mamă!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar credeți falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpărați domenii, funcții, lauri,
stați liniștiți, curând începe valsul!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar El vă știe!
Veți da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-ați bătut joc, fără criterii,
de cum ați construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoție!
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre trenuri, poezii despre rai, poezii despre mamă, poezii despre legi sau poezii despre justiție
Nu mă plângeți
Nu mă plângeți voi pe mine,
Plângeți-vă voi, pe voi!
Căci nu voi aveți nevoie de mine,
Ci eu am nevoie de voi.
Nu râdeți voi de mine,
Râdețivă voi, de voi!
Câci nu sunt eu slab de înger,
Slabi de înger sunteți voi.
Nu fiți cu două fețe
Și strigați că-l iubiți pe Dumnezeu,
Dar îl huliți când vreți,
La bine și la rău.
Căci este o vorbă,
Spusă de Domnul Sfânt,
Să-l iubim pe Tatăl lui cu adevărat
De când ne naștem și pănă la mormânt.
poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre râs, poezii despre naștere sau poezii despre bine și rău
Balada inimii
Frunzuliță verde pal,
Mâine intru-n Hospital!
Și iar verde de dudău,
Însă, luni va fi mai bine!
Medici mulți, minți iscusite,
Toți purtând în mâini cuțite,
Ace, ață, fierăstraie,
Drept pe stern vor să mă taie!
Săracă inima mea,
Nu-i mai merge-o balama,
Și-mi vor pune cei din York
Valvă proaspătă, de porc!
Voi fi bine-n scurtă vreme,
Dar, prevăd ceva probleme,
Căci, după-ntâmplarea asta,
Vor fi certuri cu nevasta!
Ea-mi va reproșa, socot,
Că-mi bag râtul peste tot,
Că mă port fără rușine,
Sau sunt beat ca... știți voi cine!
Dar, fiindcă-am întâlnit
Medici mari, spital vestit,
Cu dreptate mă gândesc
C-am avut noroc porcesc!
Oricum, soarta n-o întorc:
Decât mort, mai bine porc!
poezie de Claudiu Contevici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre soție sau poezii despre porci
Biserici în spitale
Fiind redusă cota de parale
Cu asistența medicală-i greu:
Acum se fac biserici în spitale,
Să vindece bolnavii Dumnezeu.
epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viața Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre descreștere, epigrame despre creștinism sau epigrame despre biserică
Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne cum le ziceți voi
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.
Acei "păgâni" aveau, și ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creștin sau de evreu.
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-ați îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.
Eu mi-am ales o cale de lumină
și port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină
durerile din lume. Eu cutez.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre notorietate
Inelul
Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.
Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am să-ncerc să mă afund,
să-l ușurez de lacrimi și tristețe.
Voi încerca să fiu cum am mai fost,
să simt, din nou, căldură și lumină,
să încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.
Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.
Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație sau poezii despre tristețe
Ecouri de singurătate - V
Se-nchid lăcate și sună
Cătușele însângerate;
Tăcerile-n lacrimi se adună
De-atâta singurătate!
Se-nchid gratii reci de oțel
În gratii de rană vie;
Martire voci ard crude-n mister...
Însingurat e orbu-n propria-i poezie!
Se-nchid lumini și umbre
Și ochii într-o lacrimă trecută;
Mă surp... prin mine o să umble
Atâtea boli; și, viața fără luptă!
Aș vrea să evadez!... dar unde?
În mine, vai, nu mai am loc!...
Strig în pustiu (pustiul se ascunde
În patimi oarbe, în răzmeriță și în foc)!
Aș vrea să evadez de peste tot!
Aș vrea să mă prind doar de-un fir de viață!...
Dar prea multe gratii eu încă suport
Și lumea vai, nu-mi mai dă nicio speranță?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cătușe, poezii despre voce, poezii despre singurătate, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Șapte zile
Întineresc în fiecare noapte
Și-mbătrânesc în fiecare zi
Dar ce folos? Că zilele sunt șapte
Iar noaptea numai una poate fi.
Te văd în vise, tânăr, tot mai rar
Și tot mai rar oglinda o privesc,
Am degete și suflet în zadar
Să număr am uitat și să iubesc.
Iar când primesc în dar un vis cu tine
Mă-ntreb ce să-i mai cer lui Dumnezeu
Să te visez o viață? Sau mai bine
Să fii o săptămână doar al meu?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre noapte sau poezii despre săptămâni
Antivacciniștii și pandemia de COVID-19
Mor bolnavii în spitale,
În dureri, cuprinși de jale;
Medicii sunt disperați
Că-s de morți înconjurați,
Iar groparii nu fac față,
Și-ăștia strigă, urlă-n piață.
poezie de George Budoi din Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pandemie sau poezii despre medici