Fără Dumnezeu
Voi n-aveți Dumnezeu, n-aveți rușine,
sunteți defecți la cap și fără scrupul
sunteți exagerat de lacomi, sunteți grupul
ce furați trenuri, gări, cu tot cu șine.
Voi n-aveți Dumnezeu, nu aveți teamă,
v-ați cumpărat justiție și "faceți legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveți nici conștiință și nici mamă!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar credeți falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpărați domenii, funcții, lauri,
stați liniștiți, curând începe valsul!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar El vă știe!
Veți da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-ați bătut joc, fără criterii,
de cum ați construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoție!
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre zaruri
- poezii despre vals
- poezii despre trenuri
- poezii despre rușine
- poezii despre rai
- poezii despre mamă
- poezii despre legi
- poezii despre justiție
Citate similare
Voi numai de viața asta
Voi numai de viața asta
vă-ngrijorați și vă vedeți
cum n-ați avea decât viață
Voi oare moarte nu aveți?
Doar trupu-acest vă robește
pe el puneți întregul preț
de parcă sunteți numai trupul
Voi suflet oare nu aveți?
La clipa aceasta-i cereți totul
ei vă jertfiți, ai ei vă vreți
dar oare numai Astăzi este
Voi veșnicie nu aveți?
Urziți la fapte vinovate
nepăsători și îndrăzneți
dar oare nu este-o răsplată
Voi oare Dumnezeu n-aveți?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre răsplată
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre jertfă
Voi numai de viața asta
Voi numai de viața asta
vă-ngrijorați și vă vedeți
cum n-ați avea decât viață
Voi oare moarte nu aveți?
Doar trupu-acest vă robește
pe el puneți întregul preț
de parcă sunteți numai trupul
Voi suflet oare nu aveți?
La clipa aceasta-i cereți totul
ei vă jertfiți, ai ei vă vreți
dar oare numai Astăzi este
Voi veșnicie nu aveți?
Urziți la fapte vinovate
nepăsători și îndrăzneți
dar oare nu este-o răsplată
Voi oare Dumnezeu n-aveți?
poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 7-a din 27.07.1980 - 19.09.1980: 5. N-aveți ce șlefui.
De la Shakespeare a rămas
Și a fi sau a nu fi,
Să fiți ași v-ați luat voi nas,
Când n-aveți ce șlefui.
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi epigrame despre epigrame, epigrame despre duel sau epigrame despre William Shakespeare

Parlamentarilor noștri...
Ființe de-a pururi infime
La duh și la cuget, la sens,
La minciunā, sunteți în consens,
N-aveți suflet mācar o câtime...
Nicicând, tresārind, nu v-animā
Iubirea vreun zeu salvator,
Nici priințā n-aveți și nici spor,
Pe viațā, n-aveți drept de stimā.
Sunteți pleava acestui popor,
Vā lipsesc șapte ani de acasā,
Treceți pe drum și florile mor,
De istorie și de noi nu vā pasā,
În dreptul inimii voastre scrie "error",
Vi-i mintea o eternā grimasā...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre timp, poezii despre salvare, poezii despre parlament, poezii despre iubire, poezii despre istorie, poezii despre inimă, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Copii unici, când între voi "vă luați",
Oricât de tare vă enervați,
N-aveți de cine să vă luați
Căci n-aveți surori sau frați
Si nici cumnate sau cumnați.
Beatrice Vaisman (12 decembrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc artiștii
Se duc, ne părăsesc artiștii,
Acoperiți de mari cununi,
Se duc și veselii, și triștii,
Se duc artiștii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum vă împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
Crezând în marea dimineață,
Se duc artiștii-n necuprins.
S-au agățat mai mult de viață,
Dar și de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiștii-n altă soarte,
Se duc săraci și princiari,
Jeliți târziu, abia în moarte,
Se duc artiștii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârșit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum va împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre dimineață, poezii despre artă sau poezii despre Dumnezeu
TOT TIMPUL SUNTEȚI ÎN FAȚA INFINITULUI, ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU, dar voi căutați o formă, iată de ce nu îl puteți vedea. Pentru că voi credeți că sunteți o "formă" căutați tot o "formă". Când nu veți mai crede, când nu veți mai fi voi prizonierii unei forme efemere, atunci veți vedea că pretutindeni este doar Dumnezeu și că voi înșivă sunteți nelimitați, suntem Dumnezeu. Că nu vă puteți desprinde de El, ci doar vă credeați o formă născută ce se închină timpului și inevitabil urmează să moară.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre timp, citate despre religie, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre limite, citate despre infinit sau citate despre Dumnezeu
Toți, prezumați
De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală
Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
Că nu faceți mai mult, să dați, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, să scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți să spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse...
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să știi Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre școală, poezii despre vacanță, poezii despre păianjeni, poezii despre procurori sau poezii despre nevinovăție
Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.
Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.
Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.
Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.
Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre schimbare sau poezii despre pâine
Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată țara
Să ardeți în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre râs, poezii despre noapte sau poezii despre lactate
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre primăvară, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
Ea
Feriți-vă d-explozia femeii
Ce ferecați de secole, stupizi
Cu minți și inimi invalizi,
Necredincioși suavului, ateii.
Vă închinați la sfinți și îngeri
Și bateți în ocări sublimul...
Pieriți, vă meritați destinul!
Pășiți cu tălpi, pe rug în sângeri!
Ce-ar fi romanele?... Grotești
Cu eroine masculine;
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din grații femeiești.
Ce-ar fi balanță fără tas?...
Pe veci nu ați avea măsură,
V-ați prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas.
Voi nu cunoașteți libertatea,
N-aveți nimic din cosmic zbor,
Nu știți să nașteți, doar omor...
Singuri, n-aveți eternitatea!
Cântați-i părul de mătase
Și buzele-n călduri solare,
Puneți-i între sâni o floare...
Topiți-vă-n amor, pe coapse!
Luați farmecul de mâini cu voi,
Învățați visul purității...
Vă închinați, maternității!
Fiți pururi, Ei, străjeri, eroi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre femei, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre sâni, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie

Neputință și furie
Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.
Copiii n-au părinți și n-au mâncare,
Pe voi, ciocoi, niciunde nu vă doare.
După ce lege îi chemați la bară
Pe cei ce nu mai sunt, să iasă-afară
Din cimitire? Le stricați odihna.
Să n-aveți parte-n veci, nici voi de tihna
Somnului veșnic, iadul să vă fie
Pedeapsa care taie-n carne vie!
Să știți și voi, durerea, ce gust are
Și cât de tare, neputința doare.
Îmi dați pomană patruzeci de lei-
Lua-v-ați lumânări și cruci de ei!
Voi credeți că păcatele se spală
De voi, sătui și noi cu burta goală,
Când ne-aruncați în scârbă o lătură?
Vedea-v-aș cum vă ies viermii din gură!
M-ați umilit și mi-ați strivit mândria-
Voi, lipitori, slujind nemernicia,
Îi cereți mortului, chiar după patru ani
De la înmormântare,-atâția bani!
E mort, lichelelor, de-o veșnicie
Și-i cereți bani? Eu încă mai sunt vie.
Vă dau tot ce-a rămas, veniți acasă
Și-o să vă pun otravă-n ceai pe masă!
Și ca desert, blesteme-n prăjitură:
Să n-aveți ce băga, de-acum, în gură!
Lasăți-mi morții-n liniște și pace,
Că altfel nu răspund pentru ce-oi face.
Sunteți atât de javre și penali,
Din oameni buni voi faceți criminali.
Nu-mi pasă ce va fi, dar tare-aș vrea
Să vă dau vouă toată soarta mea.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre viermi sau poezii despre vampiri

Termene fără viabilitate
Nu mai faceți propagandă
Termenelor expirate!
Sunteți ași pe promenadă,
N-aveți viabilitate.
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă iartă, Doamne, că blestem!
Pe voi ce țineți soarta-n mâini
Și ne tratați ca și pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveți bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveți bani pentru colivă,
Nici morții să vi-i pomeniți,
Săraci lipiți, în veci să fiți!
Cât de-mbuibați sunteți acum,
Dea Domnul să cerșiți în drum!
Un colț de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca să simțiți și voi osânda,
Cum simte țara mea, flămânda.
Voi huzuriți pe munți de bani
Și ne catalogați golani,
De îndrăznim să cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâța-ndestulată
Vă dăm și vouă, ca dovadă
Că din puținul ce-l avem,
Știm să-mpărțim, cât mai putem.
Dar, voi cu burțile pe-afară,
Sfidați, ciocoi, întreaga țară.
Și nu vă pasă de flămânzi
Și de copiii muribunzi.
Și nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranță de mai bine.
Și vă blestem, ca de rușine,
Să-ngenuncheați umili ca noi
De-atâtea griji și de nevoi...
Atâția ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te miști, când n-ai un ban?
Halal, așa european!
Nu cer averi și nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
Să pot, să-mi pomenesc părinții,
Bărbatul și pe toți cuminții,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca țară, ce frumoasă!
Acum orfană și de casă,
Orfană și de neam și fii-
Fă-ți, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă și bucate,
Să-ți fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre supărare, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Voi, parlamentari pitici
V-ați întrebat voi, parlamentari pitici,
cine sunteți și de ce-ați ajuns aici?
V-ați întrebat dacă sunteți în stare,
să faceți România Mare?
Dacă nu v-ați pus aceste întrebări, plecați!
Sunteți în plus. Pe români nu-i meritați.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Credincioșilor
"Voi sunteți copii" (Romani 8:14)
Credincioșii chiar și vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.
"Voi sunteți sfinți" (Romani 1:7)
Cei chemați poate nu știți
Voi Îi sunteți preaiubiți
Chemați, voi ca sfinți să fiți
Har și pace să primiți.
"Voi sunteți mlădițe" (Ioan 15:1)
Eu sunt Vița, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădițe-n roade pline
N-aveți roade? Nu e bine
O mlădiță curățită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă și-având pată
O mlădiță e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiței tăiere.
"Voi sunteți lumină" (Filipeni 2:14)
Curățiți fiți, fără vină
Fiți pe lume o lumină
Puși în lumea rea voi știți
Printre ea să străluciți
Cetate pe munte fiți (Matei 5:14)
De unde să străluciți.
"Voi sunteți sare" (Matei 5:13)
Sarea bună și curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.
"Voi sunteți epistole" (2 Corinteni 3:2)
Epistole ce nu înșeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.
"Voi sunteți preoți" (Apocalipsa 1:6)
Sunteți preoți pe lume frați
Ca și preoții să lucrați
Cuvântul de nu răspândiți
Puteți voi preoți să fiți?!...
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre table, poezii despre picioare sau poezii despre pace
Mă jur, foc să vă ardă!!!
Mă jur să vă blestem, pungași,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Lași,
Să-mi cereți de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveți noi urmași...
Să-i aveți morților de vii
Doar leș, în țeapă trași!
Mă jur să n-aveți nici mormânt,
Străbunii dezgropați
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliți, scuipați!
Mă jur, voi proștii în fruntea țării,
S-ajungeți blestemați
De-ai voștri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveți fârtați!
Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiți de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!
Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiți linșați de vii,
S-aveți știutul cum e greu
Când îți cerșesc copii!
Mă jur să muriți sfârtecați
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveți parte să scăpați
Pân' ce n-o fi dreptate!
Mă jur spitalu' s-aveți morgă
La tot ce-aveți familii,
Și ploșnițele s-aveți ciorbă...
Pe șobolani vigilii!
Mă jur, curve ce sunteți, hoți,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloți
Pe gură, să vă îndoape!
Mă jur și pielea să vă întind,
Să vă prăjiți la Soare,
Să rageți când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălțare!
Mă jur să n-aveți bucurii,
Doar să urlați durere
De popor, sfâșiați de vii,
În haite de plăcere!
Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o țară, neam anume
De-al vostru vorbitor!
Mă jur nici mâine s-apucați,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiți pe străzi împielițați,
Să fiți Urgia a Șaptea!
Mă jur să vă luați singuri viața,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineața,
S-o avem iar noroc!!!
Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o țară ce-amărăsc
Ai voștri... Voi barbari!
Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toți,
Să pieriți hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOȚI!!!
Cu toți prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoți...
*PS
Jurați-vă odat' cu mine,
Popor nedeslușit,
Că singur doar vă faceți bine
Din cinste, onor... citit!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre draci, poezii despre însănătoșire sau poezii despre tată
Voi sunteți petalele, voi sunteți corola, voi sunteți culoarea, voi sunteți frumusețea, voi sunteți polenul acestui lotus minunat care este viziunea mea asupra acestei lumi.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre viziune, citate despre lotuși, citate despre frumusețe sau citate despre culori
Conflict
Puteți să râdeți, voi,
generații noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinți,
de tradiții,
de jocurile copiilor naivi și cuminți,
sunt pierdut.
Încerc să înțeleg
nerăbdarea și graba.
Încerc să descifrez
noutățile lumii voastre
superficiale și terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.
Dar voi?
Voi ce efort faceți
ca să-mi înțelegeți
timiditatea,
nesiguranța, neputința
de a ingera brusc
noutatea,
de a renunța la sentimente,
la lumea mea
cu erori și victorii discrete?
V-ați gândit?
N-aveți timp.
Timpul e prea grăbit!
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre trecut, poezii despre tradiții, poezii despre superficialitate, poezii despre nesiguranță, poezii despre naivitate sau poezii despre jocuri