Am ucis
Am ucis
Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?
În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o și-n fereastră
Plângem după primăveri.
Ne simțeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.
N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Și pe pomii plini de flori,
Fulgul rece, din noi, cade!
Niște zombi reci și goi,
Umbre încarnate, goale,
Fără suflete, strigoi,
Ne-mpleteam lanțuri din zale.
Astăzi ne-au legat în case,
Niște cuști ce le-am zidit,
Primăverile frumoase,
Le-am pierdut..., când am plătit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
31,03,2020
poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre strigoi
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre inimă
Citate similare
Ușurare
Azi iar te văd îngândurat
Și tremuri ca o domnișoară,
Sub masca ta, cea de bărbat,
Simt că ceva te înfioară.
Pe fruntea ta stau atârnate,
Împreunate, niște riduri
De-atâtea gânduri adunate
În mintea ta-n atâtea rânduri.
În pieptul tău încă suspină
Un dor nespus de-o lacrimă,
Când uneori te mai animă
Din amintiri, o patimă.
Vrei să te-abții, dar îți tresaltă
Pe undeva, pe sub cămașă
O inimă ce altă dată
Sălta așa de nărăvașă!
Și din preaplinul de iubire,
Dintr-o emoție sublimă,
Apare-n ochi o licărire
Și-n colțul lor, o lacrimă.
Și simți că treci în neființă
De nu lași lacrima să curgă,
Căci nu mai este cu putință
Spre spate anii să ajungă.
Când totul mege spre sfârșit,
Și amintirile-ți revin
Când lacrima ți s-a pornit
Ți-e chipul parcă mai senin.
Eliberat de-o lacrimă
Imi pari acum mai ușurat,
Însă preaplin de patimă,
Rămâi un om îngândurat...
20.04.2020
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
Florentina Mitrică (20 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre prezent
- citate despre măști
- citate despre moarte
- citate despre iubire
- citate despre inimă
- citate despre gânduri
- citate despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără tine
Fără frumusețea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne știu c-aș fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop și fără rost,
Poate c-aș trăi cumva, aș trăi, dar foarte prost.
Fără zâmbetul tau larg, care-ți migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, șolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinți tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ți joacă.
Când vorbești fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!
Fără tine parcă sunt, când nu ești, tot mai sărac,
Și te plăsmuiesc în gând și în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi ești
Steaua mea strălucitoare de prin bolțile cerești!
Fără tine, înger bun, cui i-aș mai aduce rugă,
Să mă scapi de iad, c-aș fi, în eternitate, slugă?
Întunericul din mine, n-aș putea să-l risipesc,
Dacă nu mi-ai fi lumina, aș putea să mai iubesc?
Flori M Flori (Florentina Mitrică)
28.01.2021
poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre sărăcie sau poezii despre stele
Ești
Te-ai îmbrăcat în flori de mac,
În roșul pur al decadenței,
Miroși a flori de liliac,
Dar..., ai candoarea inocenței.
Te unduiești precum o floare,
Duioasă ca o melodie,
Când blândă, când răscolitoare,
O temă într-o rapsodie.
Îți joacă pletele pe spate
Când mai rebele, când cuminți,
Ispita brunelor păcate,
Dar..., parc-ai coborât din sfinți.
Ești înger și diavoliță
Ba pură, ba ispititoare,
Când patimă și când mironosiță,
Atât ești de înșelătoare.
Eu stau și te privesc pierdut
Și nu știu ce să îndrăznesc,
Stârnești în mine un tumult,
Ceva, așa, nepământesc.
Te-aș pune-n ramă, ca icoană,
Să te ador, să te cinstec,
Însă apoi îmi vine-o toană:
Să te înșfac, să te iubesc!
30.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inocență, poezii despre flori, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu, poezii despre păr sau poezii despre muzică
Printre amintiri
În colțul tău cu amintiri,
Printre atâtea altele îngălbenite,
Printre răvașe scurte de iubiri
Mai sunt și ale mele rătăcite.
Ți-au mai rămas niște fotografii
Și amintiri se poate să mai fi rămas
Și niște libertate ai și zile mai pustii
Și lacrimile mele, calde, pe obraz.
A mai ramas ceva miros din mine
Și poate amintirea primului sărut
Cu urmele atingerilor fine
Și-un colțișor din sufletul meu rupt.
Dar cred nu a mai rămas nimic
În mintea ta, că tare-i încurcată,
Căci dacă mă iubeai un pic
De ce să mă fi pus cu toate laolaltă?
Iubirea noastră rău ai pângărit-o
Iar lacrimile-mi n-o mai pot spăla,
Ai murdărit-o și-ai mototolit-o
Și-ai aruncat-o la picioare-n urma mea.
Când din trecut te-or bântui strigoii
Iubirilor însângerate, vei ajunge
Să te închini dorinței și nevoii
De-a sta colțul amintirilor..., și-oi plânge!
05.05.2016
poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre amintiri, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
Dar cine-a ucis?
Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Și mergem pe stradă ca niște strigoi,
Izolați în tăcere, cu pasul grăbit?
Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristețea amară?
Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai știe prin parcuri s-alerge,
Dorindu-și ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nțelegând a dezastrului lege?
Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Așteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?
Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranței să mai pâlpâie blând,
Șoptind că va-nvinge furtună și ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?
Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credința în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominați de nevoi,
Să ne urâm pentru colțul de pâine?
Cine-a greșit și cine plătește
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimește,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre absurd, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre război, poezii despre răutate sau poezii despre râs
Să ningă!
Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.
Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.
Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.
Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.
Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albești,
Din buze desenează-mi flori și fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi și mă iubești!
Când dorm în brațe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrățișările-ți să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...
Flori M. Flori )Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre dor, poezii despre zăpadă, poezii despre somn sau poezii despre fluturi
Scrisori imaginare
Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.
Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată
M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.
Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.
Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi ești muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.
Ți-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n povești,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exiști, habar n-am cine ești.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre imaginație, poezii despre versuri, poezii despre porumbei, poezii despre valori umane, poezii despre valoare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Spre noi primăveri
Din primăverile speranței,
Ce își păstrează veșnicia,
Răsare o zi în a mea viață,
Să-mi binecuvînteze firea.
O zi cu-o floare albă-n piept
Și alta -purpură, aleasă
De închinare pentru dragi,
O prind la piept în zori, frumoasă.
Și-n inocența însorită
A sufletului ce reînvie,
Răsar, din primăveri, culori
De dor de flori și armonie.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre culori
Menirea
Eu am venit la viață prin iubire
Și fac iubind tot ce trăiesc,
În astă nobilă simțire
Eu tot iubind vreau să sfârșesc.
Iubesc surâsul dimineții,
În lacrimi de iubire-l strâng!
Spun bună dimineața vieții
Și din iubire-ncep să plâng.
Iubesc și simt cu pasiune,
Simt clocotind în mine-o lavă,
Știu că iubirea-i o minune,
Deci, eu iubiri-i aduc slavă!
Îmi deschid brațele spre soare
Și cu căldura-i mă încarc,
Apoi, iubirea-mi arzătoare,
Pe unde trec, vreau s-o descarc.
Tot ce ating vreau să-ncălzesc
Cu dragoste și cu simțire,
Și știu că-n urma mea sfințesc
Dac-aduc peste tot iubire.
Vreau ca iubirea să răzbată
Ca un parfum rămas în urmă,
Când inima n-o să-mi mai bată,
Ea să se simtă și din urnă.
M-am încărcat dintr-o divină
Scânteie, asta am simțit,
Rămân iubire și lumină
De la-nceput pan' la sfârșit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (2 aprilie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sfârșit sau poezii despre Soare
Căldură
Mă doare trupul amorțit
Stând în cavoul alb și rece,
Dar tu, bărbatul hărăzit,
Cuprinde-mă și îmi va trece!
Cuprins-am fost de-o iarnă lungă,
Trozneau în jurul meu tăceri
Și nu credeam să mai ajungă
La mine-n suflet primăveri!
Deci suflă-ți peste mine focul
Să-ți simt dogoarea din privire
Și poate voi avea norocul
Să trec cu tine-n-nemurire!
Sărutul tău să mă topească
Cu o răbdare caldă, blândă,
Iar lacrima să mi-o zbicească
Iubirea-ți lacomă, flămândă!
Prin vene-mi sânge iar să curgă
Fierbinte și clocotitor,
Ca trupul meu să nu ajungă
Să fie hrana corbilor!
Mă strânge-n brațe cu iubire,
Șoptește-mi vorbe de amor,
Ca trupul meu în amorțire,
Să ia mireasma florilor!
Îmbată-te cu corpul meu,
În mine dragostea renască,
Iubirea ta, mereu, mereu,
Fă ochii mei să oglindească...
Flori M. Flori
19.11.2016
poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Realism
Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale și tării
Întoarce și tu coarda pe averi
Și te ridică-n sure clădării.
Privește, am rămas doar noi calici,
Cu tidva și cu tolba de imagini
Din rime potrivim mereu panglici
Și-n buzunar ne miaună paragini.
Ce te mai uiți la acatiste și iconi,
La glorii afumate, la candori?
Imită larg atâția histrioni
Și-om hăuli și noi între comori.
Poema noastră nu ne dă nimic
Nici în gâtlej și nici îmbrăcământ.
La dracu toată zarea din colnic
Mai bună e o traistă de pământ.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 48 (10 decembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre pisici, poezii despre imagine, poezii despre comori sau poezii despre avere
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
Fă-ți din viață un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De ești rege, tu oferi!
Dragostea n-o ții sub cheie,
De-o împarți cu o femeie,
Vor țâșni din crisalidă
Fluturași dintr-o omidă.
Însă dacă nu-ți dai seama
O să îți cadă coroana
Când din prinț ești cerșetor
Sub lumina stelelor.
De ești rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.
Astăzi încă ești voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ți fure din putință
Rege, dacă n-ai știință!
Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "
31.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre știință
A sosit primăvara! Au apărut și florile... de gheață!
Numai gerul le dă viață
Și pe geamuri le răsfață,
Parc-ar fi niște vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.
Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere și culori.
Acestea sunt flori de gheață,
Ce se săvârșesc din viață,
Cu prima rază de soare...
Uneori și c-o suflare!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre flori de gheață, poezii despre răsfăț, poezii despre gheață sau poezii despre dalii
Țese-mi alte-nvelitori!
Primavară, peste nuci,
Țese-mi alte-nvelitori!
Glas de păsări să-mi aduci
Și cu primii mâțișori,
Noi fiori.
Fă-mi în crângul sterp, pustiu,
Printre tufele de-aluni
De sub cerul siniliu,
Cuiburi noi pentru lăstuni,
Cu-albi colțuni!
Iar în pomii din livezi,
Să te văd, să te aud,
Albe flori când însăilezi
Peste ramul svelt și crud,
Încă nud.
În țarină și-n zăvoi,
Ca și-n câmpul cu cicori,
S-aud cânt de pițigoi,
Să văd stoluri de cocori,
De cu zori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre nuditate, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
S-au rătăcit prin lume primăveri...
Se pleacă pomii grei de-atâtea flori,
Ca de povara unei frumuseți
Ajunsă-n locul vechilor nămeți
Să ducă mai departe din fiori.
E ca un vis... și ninge peste glod
Cu fulgi din curcubeie colorate.
Potecile sunt învelite toate
Cu semnul bogăției pentru rod.
S-a stins culoarea vechilor zăpezi,
În fluturi cu sclipiri de diamant.
Parfumuri rătăcite prin neant
Împodobesc tăcerile-n livezi.
Smerit, se-apleacă muntele de dor
Spre poala împodobită-n măreție,
S-asculte trilul lin de ciocârlie
Și susurul mărețului izvor.
Ciudate umbre-i răscolesc privirea;
Trec ciute care-aleargă nicăieri.
S-au rătăcit prin lume primăveri
Și-n suflete s-a cuibărit iubirea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
Flori pentru domniță
Flori pentru domniță
La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l privești din depărtare totul pare amorțit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Și acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniță fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică și pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domnița și-o ieși iar la fereastră,
Menestrelu-și amintește cum plângea domnița noastră,
Fiindcă ani și ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinerețea și-o ținea închisă-n casă.
Și nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Și pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul și cu luna..., doamna noastră...
Mai vedea din când în când soarele când apunea
Iar atunci, domnița tristă, parcă se mai lumina.
La balconul ei veneau, rând pe rând, mici rândunici
Ciripind, cărau crenguțe ca să-și facă cuib aici.
I se așezau pe umăr și o ciuguleau cu drag
Când domnița se trezea și se arăta în prag.
Când lucrau la cuib de zor și își adunau crenguțe,
Aduceau în ciocul lor și pământ dar și semințe.
Și așa, în timp, domnița, printre gânduri și fiori,
Pe balcon crescu, în glastre și făcu un rai de flori.
Ușurel, pe nesimțite, luna s-a pierdut în zare
Iar pe cerul albăstrui, dintre stânci, se naște-un soare
Galben, ca un glob de aur, falnic și strălucitor,
Își împrăștie căldura când pe cer urcă ușor...
Și din amorțirea nopții, la castelul linistit,
În lumina dimineții, păsările s-au trezit
Aranjând de zor penajul, gureșe și șugubețe
Fac o larm-asurzitoare precum niște precupețe!
Lângă zidul de la poartă, într-un colț, pe la castel,
Păsările-n zarva lor, l-au trezit pe menestrel.
El își ridică privirea către singura fereastră
Unde-o să apară iarăși la fereastră, doamna noastră.
Uite-o, a și apărut! Parcă florile-i zâmbesc
Când se-apropie de ele și în felul lor vorbesc:
"Ce frumoasă ești, stăpână, uite um te-ai primenit
Parcă tu ai fi o floare, uite cum ai înflorit!
Iară rochia îți curge fină și frumos brodată
Peste trupul tău micuț, parc-ai fi încă o fată!
Uite cum joacă mătasea! Uite cât este de fină
Că abia-ți ascunde nurii când te miști ca o felină!
Geaba vrei să o ascunzi, când mergând și-abia pășești,
Glezna-ți fină, delicată, fiindcă n-ai să reușești!
Nu roși, că prinzi culoare mai frumoasă și uite, vezi
Care dintre noi e floare? Tu sau noi, spune, ce crezi?
Haide, vino și-ți alege dintre noi și-mpodobește
Părul tău cârlionțat, negru, care-ți strălucește!
Dacă vrei o floare albă, pune-n cap o margaretă
Care îți va lumina coafura ta cochetă!
Poate vrei un fir de crin, cu miros îmbătător,
Care să îți parfumeze trupul tău îmbietor!
Ori poate pe păru-ți negru, un mănunchi de flori de maci
Ți s-ar potrivi mai bine o cunună dacă-ți faci!
Vrei narcise, lăcrămioare, panseluțe, trandafiri?
Poți să ne-mpletești pe toate, în cosiță, fir cu fir!
Astfel, florile din glastră, doamnei noastre îi vorbesc
Oferindu-se cu drag, fiindcă tare o iubesc!
Menestrelul o privește murmurînd un cântecel
Sub balconul plin cu flori, printre stânci, la un castel.
Soare, cântec, păsărele, flori și fluturi la balcoane
O-nsoțesc pe doamna noastră și pe voi, frumoase doamne!...
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre castele
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune sau poezii despre început
Trecătorul
Iar mi te-ai dus, iar te-ai pornit
Tăcut și trist și-ngândurat,
Același trecător grăbit
Adus de griji, împovărat.
Unde te duci, habit nu am,
Dar pomii iat-au înflorit,
Sunt păsări care cântă-n ram,
Tu n-ai văzut, n-ai auzit.
Afară e senin și-I soare
Și mai adie câte-un vânt,
Tu-ți porți privirea spre picioare
Și gândurile în pământ.
Pământul geme plin de viață,
E un așa plăcut tumult,
Tu ți-ai pus masca iar pe față
Și o privire de om crunt.
Noi mai simțim niște iubire
Și ne mai hârjonim în joacă
Mai tremurăm de fericire
Doar lumea ta pare opacă.
La tine-s veșnic nori și plouă,
De glezne apa ți-a trecut,
La noi în dimineți e rouă,
La tine-i doar noroi și lut.
Parcă prin timp te-ai rătăcit
Pe noi ne vezi niște ciudați,
Din lumea-n care ai venit
Toți sunteți veșnic supărați?
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre supărare, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
De prin primăveri adunate
Am plâns
la rădăcina pomilor
în floare
când ai plecat subit,
îngerii-mi șopteau
să nu te judec
iar după trezirea
de la ceasul pierzaniei
am încropit
din flori
de păpădie
niște poeme
prin pajiști udate
de lacrima ploii,
dulce ca mierea
e sărutul iubitei
în absența-i!
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere
Din loc în loc și mai cât colea, se făcea că erau așezate niște stufișuri, unele rotunde și cu flori, altele lunguiețe și cu pomișori, iară altele făcute ca niște ascunzători. Flori cu fel de fel de fețe și cu un miros de te îmbăta. Mă rătăcisem căscând gura în toate părțile, uitându-mă la poamele cu care erau încărcați pomii și ascultând la miile de păsărele ce cântau pe rămurele și fără a se sfii de mine. Mai către mijlocul grădinei se făcea că era o fântână de marmură albă ca laptele, și apa curgea pe de o sută de părți, limpede ca vioara și rece ca gheața.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vioară, citate despre păsări, citate despre lactate, citate despre gură, citate despre gheață, citate despre crengi, citate despre copaci sau citate despre apă