Dar cine-a ucis?
Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Și mergem pe stradă ca niște strigoi,
Izolați în tăcere, cu pasul grăbit?
Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristețea amară?
Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai știe prin parcuri s-alerge,
Dorindu-și ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nțelegând a dezastrului lege?
Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Așteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?
Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranței să mai pâlpâie blând,
Șoptind că va-nvinge furtună și ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?
Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credința în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominați de nevoi,
Să ne urâm pentru colțul de pâine?
Cine-a greșit și cine plătește
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimește,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre absurd
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre strigoi
- poezii despre război
- poezii despre răutate
- poezii despre râs
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- poezii despre ploaie
- poezii despre jocuri
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cine-a văzut ?
Cine-a văzut pe ucigaș șezând
și după ce-a ucis,
alături de victimă, ani lungi?
Cine-a văzut pe cei ce-au sugrumat
copiii-n fașă,
plimbându-se, fumând nepăsători
și ochii ațintindu-și surîzînd
în ochii mamelor orbiți de lacrimi_
Cine-a văzut pe cei ce, prefăcând
într-o sahară de cenușă
nu o cetate, nu doar case,
nu străzi doar, nu doar templele
de veacuri,
ci prunci de-o zi ---
mai vântură și azi cu pașii lor
cenușa sfântă,
stârnind nori grei, râzând,
cu genele împovărate
nu de polenul lotușilor, nici
de rouă,
ci de cenușă_
Cine-a văzut un om,
dar om,
un om,
ce-ar mai putea să umble
și nu s-ar prăbuși
ca un copac trăsnit,
știind că praful
ce i se-așterne
pe botul cizmelor, nu este praf,
ci pulberea copiilor uciși_
Cine-a văzut făptură
care să fie-n stare să mai trăiască,
fară să simtă că e gata
să înlemnească,
pe locul unde-aprinși de torța sa,
în jețurile roase țintuiți,
în scrum se prefacură paraliticii...
Cine-a văzut,
cine-a văzut pe omul ce-i în stare
s-arunce focul peste surdo-muți
și-apoi să stea ascuns, privindu-i cum
sînt sfâșiați de flăcări și cum plâng
și vor cu lacrimile lor să stingă focul?
Cine-a-ntâlnit un om care-a ucis
și care-n urmă face
statisticile propiilor crime,
chemându-și victimele
la radioscopii
ca să le vadă
palmierii măcinați ai coastelor
ăi-apoi cu-n gest să le arate drumul
--- Plecați acasă,
sînteți morți...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cenușă, poezii despre timp, poezii despre foc, poezii despre copilărie, poezii despre încălțăminte, poezii despre viață, poezii despre statistică, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Am luptat și am învins
Covid-19 a ucis
primăvara mult așteptată.
Pe toți în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.
Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
și când grădini au înflorit.
Covid-19 a ucis
frumusețea florii de cireș.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din față ni l-a șters.
Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!
Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAȚĂ am luptat
și AM ÎNVINS.
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre primăvară, poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre muguri, poezii despre frumusețe, poezii despre cireșe sau poezii despre bucurie
Cine-a zis
Cine-a zis dorului dor,
A fost om păciutor,
A trăit a sa ființă
Multe griji și suferință.
Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire,
Și în ziuă, și în noapte
Dulce șoapte, mândre fapte.
Cine-a zis dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Într-o lume și un soare.
Cine-a zis doru-i amor,
Nu i-a fost deloc ușor
Să învețe a iubi,
Dorul lui a plămădi.
De-a zis dor, de-a zis iubire,
Se gândea la fericire.
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre învățătură, poezii despre suferință, poezii despre mândrie, poezii despre fericire sau poezii despre Soare
Problema glontelui din spate
Știu că de pe baricade
Să cobor nu mi se cade,
Dar când văd că pe un frate
L-a ajuns un glonț, din spate,
Întorc arma înapoi:
- Cine-a tras din noi în noi?!
epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am ucis
Am ucis
Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?
În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o și-n fereastră
Plângem după primăveri.
Ne simțeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.
N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Și pe pomii plini de flori,
Fulgul rece, din noi, cade!
Niște zombi reci și goi,
Umbre încarnate, goale,
Fără suflete, strigoi,
Ne-mpleteam lanțuri din zale.
Astăzi ne-au legat în case,
Niște cuști ce le-am zidit,
Primăverile frumoase,
Le-am pierdut..., când am plătit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
31,03,2020
poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre plată sau poezii despre inimă
Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre munți sau poezii despre creștere
Cine?
Cine-a dărâmat fântâna
Ce a săpat-o bunicul?
Blestem: să n-audă cucul
Nici să-l poată îngâna!
Să i se usuce mâna
Cu care-a distrus ulucul...
Cine-a dărâmat fântâna
Ce a săpat-o bunicul?
Ciutura, era stăpâna
Cumpenii ce i-au luat stâlpul...
Apa unde-mi priveam chipul
Astupată-i cu țărâna..
Cine-a dărâmat fântâna?
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre apă
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neștire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins și cine-a fost supus
nu știm nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
și-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înțeleg nu înțeleg.
M-am rupt în două și-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre aer
Mistere
Cine-a tras la revoluție?
(C-om afla, eu mă îndoi)
Dar e cert și-n evoluție
E-acum, că o tragem noi.
epigramă de Gheorghe Enăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre revoluție sau epigrame despre evoluție
- răutate (vezi și rău)
- Răutatea este monstrul din noi care nu poate fi ucis, dar poate fi pus în lanțuri.
definiție aforistică de George Budoi din Bunătatea și răutatea (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre răutate
Ancheta
Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Și se va desfășura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Așa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.
Când am văzut trupșorul fără viață-al fetiței
De doar patru luni, înfășurat în zdrențe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulți de treizeci și cinci.
Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis
La fel gurița care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru
Fetița părea să știe ce s-a-întâmplat cu ea.
Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudența,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Și a zâmbit măgulindu-ne inteligența.
"În concluzie, Onorată Instanță", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiței Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.
Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre fete, poezii despre vinovăție, poezii despre religie, poezii despre procurori, poezii despre nefericire, poezii despre naștere sau poezii despre mântuire
Epilog
Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.
Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...
poezie de Andreea Palasescu (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre uitare
Cine-a mai văzut?!
Dracul nu se-nchină popii,
Corb la corb nu-și scoate ochii,
Drac la drac un rău făcut,
Cine dracu-a mai văzut?!
epigramă de George Budoi (11 septembrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre draci sau epigrame despre ochi
The Inquest (Ancheta)
Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Și se va desfășura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Așa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.
Când am văzut trupșorul fără viață-al fetiței
De doar patru luni, înfășurat în zdrențe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulți de treizeci și cinci.
Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis
La fel gurița care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru
Fetița părea să știe ce s-a-întâmplat cu ea.
Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudența,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Și a zâmbit măgulindu-ne inteligența.
"În concluzie, Onorată Instanță", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiței Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.
Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetate în ruină
S-a deschis prăpastie adâncă,
Între vise ce ne-ngemănară,
Stau opreliști, stâncă lângă stâncă,
Șuieră un tren plecat din gară...
Două umbre triste, rătăcite,
Pe-un peron pustiu ca o cetate,
Azi, cu turnurile năruite,
Sub asalt de arătări ciudate...
Și pe zid, îngemănați cu tunul,
Încă mai trudesc oșteni apatici,
Or să piară, unul, câte unul,
Sub asaltul hoardei de sălbatici...
Pravilile ne-au ucis iubirea,
Ne sunt gândurile, azi, rebele,
Încă ne mai bântuie-amintirea,
Dar, ni-s drumurile paralele...
Nu mai știu cine-a rostit cuvântul,
Ce-a făcut, iubirea să dispară,
Sărutările și jurământul,
Și magia nopților de vară...
Ne mai întâlnim, arar, pe cale,
Amintiri ne răscolesc tiranic,
Eu privesc în urma ta, cu jale,
Tu zâmbești, privindu-mă șăgalnic...
Tot mai vin din când în când în gară,
Așteptând, în van, un tren să vină,
Este frig și-n suflet și afară,
Și mi-e inima, azi, o ruină...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre sărut sau poezii despre stânci
Copilul din noi e mort și totuși continuă să trăiască. Copilul cel din noi, ce l-am ucis hrănindu-l ca să crească.
aforism de Codrin Ștefan Țapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viață, aforisme despre moarte, aforisme despre creștere sau aforisme despre copilărie
Fiul: E searbăd vântul, ce zadarnic bate!
Ucis de mine-n luptă, omu-acesta
O fi având vrun ban asupra lui
Și eu, care-am norocul să i-l iau,
L-oi pierde, poate, pân-a nu-nnopta,
Viața dându-mi-o tot ca și dânsul...
Dar, Doamne Dumnezeule, ce văd?!
E chipul tatei; l-am ucis pe tata!
Nemernice sunt timpurile-acestea,
Căci pricină sunt la asemeni fapte..
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre vânt, citate despre viață, citate de William Shakespeare despre viață, citate despre noroc, citate de William Shakespeare despre noroc sau citate despre bani
Poem filozofic pentru S
III
Fie-ți milă Doamne de cei ce te-au ucis! Te-am ucis și noi dar mai blând,
mai legănat, cum se zice pe aci. Am păstrat cioburi din Tine
și cu ele poate vom izbuti să venim în ajutorul celor care ne biruie.
Așa am putea zice. De la noi, niciodată n-a țâșnit vreo rachetă spre cer,
căci la noi cerul este foarte aproape. Totuși avem și noi minți agere de oameni
care să prindă toate măiestriile și să citească toate cărțile
sau uneori să sporească volumul cunoștințelor și aparatura tehnico-științifică
a civilizației moderne, păstrând poate un rest uman, ieșind din fluxul informațional,
și așezându-se pe malul apei ca părinții lor spre a vedea încotro duc toate acestea,
unde sunt locurile bune de descălecare sau întru ce sunt toate?
Întru ce, de vreme ce alții nu au prepoziția întru.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de Constantin Noica despre poezie, poezii despre minciună, poezii despre filozofie, citate de Constantin Noica despre filozofie, poezii despre cărți, citate de Constantin Noica despre cărți, poezii despre civilizație sau poezii despre ajutor
Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre pâine, poezii despre mâncare sau citate de Nichita Stănescu despre mâncare