Trecătorul
Iar mi te-ai dus, iar te-ai pornit
Tăcut și trist și-ngândurat,
Același trecător grăbit
Adus de griji, împovărat.
Unde te duci, habit nu am,
Dar pomii iat-au înflorit,
Sunt păsări care cântă-n ram,
Tu n-ai văzut, n-ai auzit.
Afară e senin și-I soare
Și mai adie câte-un vânt,
Tu-ți porți privirea spre picioare
Și gândurile în pământ.
Pământul geme plin de viață,
E un așa plăcut tumult,
Tu ți-ai pus masca iar pe față
Și o privire de om crunt.
Noi mai simțim niște iubire
Și ne mai hârjonim în joacă
Mai tremurăm de fericire
Doar lumea ta pare opacă.
La tine-s veșnic nori și plouă,
De glezne apa ți-a trecut,
La noi în dimineți e rouă,
La tine-i doar noroi și lut.
Parcă prin timp te-ai rătăcit
Pe noi ne vezi niște ciudați,
Din lumea-n care ai venit
Toți sunteți veșnic supărați?
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.