Coasa...
(Fie-ți aproape trifoiul raiului, bunicule! 😥)
în aerul acela s-au risipit de mult umbreluțele din puful păpădiilor și mirosul trifoiului din livezi
bunicul își ascuțise ultima oară coasa acolo, sub streașina casei, de unde urmau să cadă lacrimile înghețate ale unui cer de adio
îmi amintesc și acum că trebăluia molcom și privea adesea în zare, țuguindu-și buzele
uneori fluiera, iar eu îngăimam cuvintele refrenului său preferat:
floarea înflorește o dată...
cântam și alergam înaintea lui făcând cărări prin lucerna verde ca bomboanele de mentă din buzunarul veșnic plin
îmi amintesc și acum sunetul coasei și scârțâitul plâns al florii de trifoi
unde ești, bunicule, și de unde ne privești când privești?
zarea a încărunțit, iar coasa ta agățată în pironul înfipt în brama șurii așteaptă încă o înflorire
astăzi, pe toloaca întinsă și albă precum un giulgiu
plutesc amintirile unui 23 februarie îndoliat
floarea înflorește o dată,
bunicule,
o dată...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre verde
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre gheață
Citate similare
Lucruri neesențiale
Ce rememorează pisicile din zile?
Ele își amintesc unde pot să se adăpostească de frig,
cotloanul cel mai călduros, locurile unde se află mâncarea.
Își amintesc inamicii, locurile unde au cunoscut durerea,
cârâitul iritat ale păsărilor, aburii calzi ai pământului,
utilitatea prafului.
Își amintesc scârțâitul unui pat, sunetul
făcut de pașii stăpânului,
gustul peștelui, dulceața smântânii.
Pisicile își amintesc ceea ce este esențial,
lăsând toate celelalte amintiri să se evapore ca lipsite de valoare;
ele dorm mai adânc, mai odihnitor decât noi,
ale căror inimi se frâng rememorând atât de multe
lucruri neesențiale.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre pisici
- poezii despre pești
Bunicului
Bunicule, aud caii noștri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre și copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.
Aștept să vii fără caleașca neagră
și fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porți nemaivăzute
ai drumuri neumblate
și-ncâlcite...
Din toamna care a trecut
miroși bunicule de mult
a flori călduțe, galbene
de lut.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre lut, poezii despre imaginație, poezii despre galben sau poezii despre cai
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre plumb
Îmi amintesc cum am plâns în somn
Îmi amintesc cum am plâns în somn.
Îmi amintesc cum mi-am șters lacrimile
cu pătura adusă de unchiul meu din armată,
având numele și gradul lui
inscripționate pe colțul din stânga.
Acel vis în care eram nefericit
în somnul copilăriei mele...
este o chestiune privată.
poezie de Ian Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre nefericire, poezii despre copilărie sau poezii despre armată
Glossă pentru casa bătrânească
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Nucul bătrân și banca de la drum
Le văd în ceața vremii și acum.
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Și un copil să redevin aș vrea.
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Să mă întorc copil, încă m-așteaptă.
A nins în mine și-am argint la tâmple
Și pleoapa-i grea și ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... și... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.
Și cățelușa pare-ncremenită.
Privește-n gol o nevăzută țintă.
Poate-au venit bunicii să privească,
Mânați de dor, căsuța bătrânească.
Iar noi, cuminți și plânși, îi așteptăm
Și clipa revederii o visăm.
Nucul bătrân și banca de la drum
S-au gârbovit de plâns și timp de-acum.
Când bate vântul, parcă aud târșiți,
Pașii celor din cer abia veniți.
În ploaia rece, cade în pridvor,
Adesea, și o lacrimă de-a lor.
Bătrânul ceas măsoară alte timpuri,
Noi trecem gârboviți de anotimpuri.
Le văd prin ceața vremii și acum
(S-au rătăcit în colbul de pe drum)
Privirile de plâns încețoșate...
Ei, cad uitați ca două păsări moarte...
Le-au cenzurat căderea din înalt,
Iar ei, bătrâni și triști, n-au mai aflat
Ce-n sufletele noastre se ascunde.
Se-aude-un clopot al durerii mute...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Bunica lung oftează, dar degeaba...
Mă văd zburând cu fluturii spre soare
Spre drumuri de speranță. Ce candoare!
Dar dintr-o dată, pe sub nori de pleoape
Se scaldă fața-n lacrimă de ape.
A fost decât un vis... oh, v-am pierdut!
Dar vă iubesc, bunici, atât de mult!
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
În zorii zilei, tata dă cu sapa.
Poate că sparge-n el amărăciunea
Pierdutei clipe, începând de lunea.
Ori poate-i ruga sapei către cer,
Când eu, în somn, bunicule, te chem.
Tu ne privești ca ieri. Și-n ciob de piatră,
Precum un înger inima tresaltă.
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea...
Oh! Cât aș da să vă mai pot avea!
Dar azi îmi dorm secundele la tâmple
Lucind în van ca niște pietre scumpe.
Mi-e părul nins ascuns sub o basma...
De tine-mi este dor, bunica mea!
Și în copilărie mă-ntorc atunci plângând,
Vă caut ne-ncetat, vă caut rând pe rând.
Și un copil să redevin aș vrea,
S-o strâng în brațe pe bunica mea,
Să-i mângâi părul nins de sub broboadă...
Iubirea mea un foc spre cer să ardă.
Oh! Îmi doresc să fiu copil mereu,
Să-l strâng în brațe pe bunicul meu
Și-n leagănul copilăriei mele
Să alergăm desculți pe drum de stele.
Și un copil să redevin aș vrea...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea.
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa.
Le văd prin ceața vremii și acum
Nucul bătrân și banca de la drum,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Casa bunicii, marea ei ogradă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre iubire, poezii despre apă, poezii despre înălțime sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bătrân în genunchi
E bătrân, înfrigurat, cu haine vechi, dar cu o floare-n mână,
așezat în genunchi în fața ușii închise de la biserica din sat,
e obosit, dar își spune rugăciunea-n șoaptă,
atrăgând privirile uimite sau scărbite ale unor trecători.
Unii au milă și-i dau bătrânului bani, iar alții trec nestingheriți,
dar bătrânul se roagă și plânge,
că e singur și neajutorat
soția lui murise cu mulți ani în urmă,
dar urmează o minune soarele încălzește ușor atmosfera
și cineva vine și-l ia pe bătrân,
ducându-l într-un loc feeric plin de bucurie și iubire,
unde amintirile se mai pierd din când în când
și floarea înflorește, iar petalele ei cresc în culorile zilei.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre soție sau poezii despre sat
Amintirile nu se sinucid
piatra, privită prin semne, îmi spune
pietruită-n drumul vieții, ea-mi cere
pașii să-i număr dinspre început
tâmpla-mi cuprinde durerea
amintirea ochilor tăi plânge
acolo păstrată de timp
nimic nu este ostenit, nici măcar
când eu nu mai exist, dincolo
de-o poartă
văd colțul străzii dărâmat
o urmă de ceață trecea ultima dată
când te-am mai zărit
încăperea se certa cu umbre de colț
cu raze de soare când ochii tăi i-am privit
cornul lunii a fost din început doar iubire
unul acolo unde tu răsăreai
aplecat deasupra lumii soarele mă doare
amintirile scrise pe frunze de toamnă
se întorc de unde au venit
aștept acum pe-o piatră din vârf de munte
din noapte să apari cu-n nou răsărit
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre amintiri, poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre numere
De satul meu bătrân
De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.
De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.
Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...
Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.
Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.
Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!
Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.
Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre văi sau poezii despre viitor
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre roșu, poezii despre naștere sau poezii despre mâini
Unde ești...?
sunt aici...
unde privirea ta îmi urmărește gestul
unde respirația ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmărește pașii
și acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viață...
unde ești tu iubita mea...
pretutindeni....
poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Silviu Petrache despre iubire, citate de Silviu Petrache despre suflet, poezii despre puls, poezii despre gânduri, citate de Silviu Petrache despre gânduri sau poezii despre aer
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre infinit, poezii despre imagine, poezii despre femei, poezii despre culori, poezii despre argint sau poezii despre Pământ
Bunicule, să nu plângi!
Au venit ca să-și revadă
În concediu, astă vară,
Copilul rămas în grijă
La bunicul de la țară.
Bătrânul s-a-îmbolnăvit,
Respiră din greu, strănută,
S-a forțat când a tușit
Și s-a murdărit de spută.
Părinții nu s-au grăbit,
Parc-au amuțit în glas,
S-au sucit, s-au învârtit,
Au strâmbat ușor din nas.
Copilul sări îndată
Cu privirea blândă, tristă,
Îi mângâie fruntea toată
Și îl șterge c-o batistă:
-Bunicule, să nu plângi,
Îți aduc puțină apă,
Inima de milă-mi frângi,
Tu îmi ești mamă și tată!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre murdărie, poezii despre mamă, poezii despre inimă sau poezii despre concediu
Cred că am înghițit o stea
când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de el
luat cu împrumut de la CAP să-și care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoșteau de stăpân
și-i ascultau cu blândețe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopțiilor
ca după steaua aceea care-mi bate acum
în inimă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre radio, poezii despre privighetori, poezii despre obstacole, poezii despre muzică, poezii despre lemn, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Și se auzi trosnind încă o dată, și apoi iar o dată... Iar feciorul de împărat din nou crezu că trosnește caleașca și că-i gata să se rupă. Dar nu caleașca se rupea, ci cele două cercuri de fier care se desprindeau din jurul inimii lui Heinrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie că stăpânul său scăpase de sub urgia blestemului și că era acum fericit cu aleasa inimii lui.
Frații Grimm în Prințul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre inimă, citate despre fier, citate despre fericire sau citate despre bucurie
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Pantofi si dragoste
Uneori dragostea are forma unui pantof
Care te lovește din senin.
Te întrebi de unde a venit
Și îți place că te doare.
De ce?
Pentru că toți pomii au flori
Și toți îndrăgostiții au speranțe.
Nevoile nu au nume și singurul salut
E un sărut.
Aștepți, pașii ei au un sunet stelar,
Parcă de fiecare dată o vrei mai aproape,
Inima devine o garsonieră neîncăpătoare
Fără lift, fără geam.
Tu vezi doar cerul de dincolo de nori
Și aștepți...
O secundă poate părea o pedeapsă,
Fulgere apar și din senin,
Fericirea e cu taxă inversă
Dar tu nu vrei să cumperi...
Acum, stai pe bancă și ești sigur
Că toți au iubit măcar o dată.
Undeva, un pantof așteaptă
Să găsească momentul potrivit...
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre secunde sau poezii despre nori
Momentul
A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.
Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...
În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre ore
Sfârșitul unui mare crai
Îmi amintesc, era-ntr-o toamnă,
Când a venit la el o doamnă,
Să-i dea și ea o-mbrățișare...
Era cu coasa în spinare.
epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă sau epigrame despre sfârșit
Destin împlinit
Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii își fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgân, cu glas de tunet și sceptru de Neptun
Și îmi pare că acesta mi-e străbun.
Poți fi și pasăre, și om, cu sufletul arzându-ți în altar,
Prin brațe te ridici de la pământ și prin efortul tău de muritor.
Sclipești precum o stea lăsând în urmă adevăruri,
În gândurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.
Dacă privești în urmă vezi secole de-a rândul,
Ce au trecut îndată, uitând să povestești
Că ai fost cândva acolo, un personaj din lume,
Ducând o viață simplă sau bătălii regești.
Oricare zi lumină este o zi regală,
Iar noaptea e stăpâna cu stele mii lucind,
În zi sclipește raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.
Doar gândul se desprinde de mantia terestră,
Purtând cu sine viața, ca pe un sol trimis,
Să ducă mai departe în sferele înalte,
Amprenta lumii noastre, eon din univers.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vulturi sau poezii despre război
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre moarte, poezii despre lumânări, poezii despre lumină sau poezii despre lene