Bunicului
Bunicule, aud caii noștri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre și copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.
Aștept să vii fără caleașca neagră
și fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porți nemaivăzute
ai drumuri neumblate
și-ncâlcite...
Din toamna care a trecut
miroși bunicule de mult
a flori călduțe, galbene
de lut.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre pâine
- poezii despre negru
- poezii despre lut
- poezii despre imaginație
- poezii despre galben
- poezii despre flori
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.