Sfârşitul unui mare crai

Îmi amintesc, era-ntr-o toamnă,
Când a venit la el o doamnă,
Să-i dea şi ea o-mbrăţişare...
Era cu coasa în spinare.

epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Motto: "Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă..."

Eram iubiţi şi eram tineri,
păsări de pradă în cupidonice trăiri,
zgomot şi furie
în patul cu petale reci de trandafiri,
lacrimi şi melancolie
în pagini reci şi galbene de amintiri,
cuvinte seci şi tulburi
rostite mecanic,
ca gheaţa din priviri,
eu n-am cerut să vin
şi n-am cerut să plec,
m-ai ademenit sălbatic,
m-ai ispitit senin,
scăldat în roua dimineţii,
trupuri dezgolite,
baie de lacrimi,
imagini estompate,
se scurg încet
amare anotimpuri,
mai am în sac himera,
hrana cea de zi cu zi,
şi-mi amintesc nostalgic,
era ca ieri, distinsă Doamnă,
sezon târziu,
era aşa o rece toamnă!

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ţăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână şi zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă şi o urmă în tăcere.

Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persuasiv

Persuasiv, gândul întreabă:
-Sunt paşii tăi, sau frunze-n iarbă?
Iubirea îmi răspunde-n şoaptă:
-Sunt eu, mi-e dor de tine Doamnă!

Ştiam că gândul nu mă-nşală,
Dar mai întreb a doua oară:
-Eşti tu acela de departe,
Venit acum, în miez de noapte?

-Sunt eu, cu inima în palmă,
Nu te-am uitat o clipă, Doamnă,
Aştept o-mbrăţişare caldă
Sub frunze care stau să cadă.

poezie din Efemer, lumini şi umbre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare la senectute

Încă din copilărie
Îmi doream vară târzie,
Astăzi mintea mă îndeamnă
Să-mi doresc măcar o toamnă...

epigramă de Ion Bindea din ziarul "Viaţa Buzăului" (24 ianuarie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit frumoasă toamnă

Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am aşteptat cum aşteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.

Te-am aşteptat cu braţele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Şi parfumată cu cel mai frumos parfum.

Vreau să te cuprind în braţe
Şi să îţi zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!

poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ştii, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să ştiu
cenuşa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O şoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O şoaptă... Atât.
O şoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrăţişată de glie.
Şi în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!

N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.

Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!

Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Şi m-am îndrăgostit ca prima oară.

poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine sună-n asfinţit de toamnă
Romanţa clipei prinsă-n moartea frunzei!
Găsiţi o rimă-n afară de "doamnă",
Care să-i dea din plin frâu liber muzei!...

catren de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ţinut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai uşor decât m-am simţit vreodată. I-am sărutat mâna ca şi cum ar fi fost prinţesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, şi toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simţit iubit pentru întâia dată...

citat din Jarson Micheal Ratliff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarissa Vaughan: Îmi amintesc că m-am trezit într-o dimineaţă, în zori, cu sentimentul că totul este posibil. Cunoşti acel sentiment? Şi îmi amintesc că îmi spuneam că acesta este începutul fericirii. Aici începe. Dar bineînţeles că va fi întodeauna mai mult. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că acesta era doar începutul. Era fericirea. Era clipa. Chiar atunci.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azur de toamnă

Scriind aceste versuri,
Îmi amintesc...

De cand eram copil într-un anotimp de toamnă,
De mirosul frunzelor căzute ca eroii într-un razboi,
De nerăbdarea de a o vedea pe scumpa doamnă,
În curtea scolii, jucându-se cu noi.

Priveam spre cer la soarele posac
Ce încă încerca din răsputeri să mai zâmbească,
La randunele triste îmbrăcate-n frac,
Ce începura toate, pe vară s-o jelească.

Când cărţile pe bănci, tăcute se deschideau,
Când totul devenea posomorât în jur,
Atunci se năşteau, amintirile ce erau,
Să fie scrise-n poezia de azur.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

versul a venit
înainte
sau după iubire?
nu-mi amintesc
prea bine
îmi amintesc
doar că te-am iubit
mult te-am mai iubit
poezia a venit
după aceea?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa moşului

Babo,-n dar eu îmi doresc,
Mai aşa, spre toamnă,
Fiindcă tot îmbătrânesc,
Doar o altă doamnă...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Taina! Nimeni nu-i în mine,
Frunzele foşnesc, mi-e teamă,
Căci aleargă toamna... Cine
Te-a chemat?! De-acum, ia seamă!

Îmi cresc muguri de aramă
Peste tâmplele-nsorite...
Am pe braţe, scumpă doamnă
Toate-aducerile-aminte...

Îmi sunt braţele-mpietrite...
Plâng potecile pustii,
Goale-s visele şi gândul...
Trecător, nici tu nu vii!

Strigă clopot de aramă,
Eu mă tânguiesc de dor...
Ai venit la mine, toamnă!
Trist şi singur sunt... mi-e dor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea îndrăgostiţilor

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră şi plină de mister.

E noapte caldă de toamnă
Şi vântul adie uşor.
Un greier colea îşi cântă
Cântecul său de dor.

E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Şi sunt fericit că te am.

Iubito, îmi spui în şoaptă
Şi dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiţilor.

poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

Şi marea azi o faci să zacă
În friguri, goală, neîncălzită
De-ndrăgostiţii care-şi scaldă
Iubirea lor înmugurită!

Iar mie-mi pui argint pe frunte
Şi bruma peste ani in noapte
Şi mă acoperi cu rugina
Din frunzele de tine moarte!

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Prostul

Era pe vremea când purtau
Cucoanele nişte turnuri
Şi-un malacof piramidal
Şi multe alte... umpluturi,

Ion Ciortei, un ţopârlan,
Un românaş de viţă veche,
Purtând suman, purtând iţari
Şi-o ţurcănească pe ureche,

A fost luat la militari...
Da'n loc să dea de greu şi el,
Ion ajunse vistavoi
La domnu' colonel.

Băiat voinic, făcea de toate,
Era grăjdar, spălătoreasă,
Şi vizitiu, şi bucătar,
Şi sofragiu, şi fată-n casă,

Ion putea fi orişice
[mă rog...]
Şi doică ar fi putut...
Dar moaşa casei l-a aflat
Că are laptele bătut...

Aşa Ion şi colonelul
Era-ntr-o noapte la grăpat,
Când iată doamna înfoiată
Dintr-un balcon s-a arătat.

Ion se-ntoarse spre cocoană
Şi se opri pe gânduri dus,
Uitându-se, plin de mirare,
La malacof... în sus...

Domn' colonelu' îl întreabă:
”Ce te holbezi aşa, ţigane?"
"Mă mir... trăiţi domn' colonelu'!
Mă mir de ce văz la cocoane:

Cu malacofu' aşa umflat,
Cum poţi s-o... pupi... că nu se poate
Nici să te-apropii...” ”Băi ce prost...
Când vreau s-o pup... şi-l scoate.”

”Şi-l scoate? Aaaa...” răspunse Ion.
”Aşa ţi-i vorba? Aoleu!
Aşa, trăiţi domn' colonel,
Aşa o pup şi eu!”

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!