Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Psalmii devenirii întru ființă - În cinstea filozofului Constantin Noica

Psalmul I: Psalmul libertății prin Lumină


Acum sunt liber să iubesc misterul
Luminii ce-a atins și coasta mea,
Născând o nouă Evă: caracterul
Ce-adânc, de ani, în mine clocotea.

De-abia acum mi-a izbucnit în lavă
Dorința de-a-L trăi pe Dumnezeu;
Când Te-ai atins de-o inimă bolnavă
Atunci a explodat Big-Bang-ul meu.

Și tot ce-a fost știință ateistă
În Hades zace, fără de temei
Iar înșelarea evoluționistă
S-a prăbușit în grobianul ei.

E plin de sens și viață Universul
Căci Dumnezeu la toți veghează mersul!

4 iulie 2019


Psalmul II: Psalmul devenirii


Cum poartă bogăție luminoasă
În trupul ei, misterioasă, scoica;
Și noi purtăm ființă maiestuoasă,
Precum ne-a profețit bătrânul Noica.

De-aceea, totul moare-n devenire
Ca viața să renască răstignită.
E moartea astfel, unica iubire,
Pecetluind ființa-nveșnicită.

E datul ei, încremenit în ontic
Să predice Lumina printre morți
Căci învierea din trecutul antic
Răstoarnă logica lui Dante de pe porți.

E devenirea, drumul către casă
Lipsit pe veci de negură și ceață!

4 iulie 2019


Psalmul III: Psalmul de Duminică


Să ieși din tine însuți în unire
Cu tot ce e frumos din Dumnezeu,
E-un drept al omului la nemurire
Când chipul se preschimbă marmoreu.

Nu este-un bun de neatins extazul
De fapt, e la-ndemâna orișicui.
Când Heruvimii îți ating obrazul
Nu poți sfințeniei să te opui.

Aceasta-i unica filozofie
De care se-nfioară Belzebut
Când trupul meu miroase-a veșnicie,
E semn că Duminica a-nceput.

În vis, sunt propriul dumnezeu de carne
Și nu pot demonii să mă răstoarne!

4 iulie 2019


Psalmul IV: Psalmul părții celei întregi


Încă mai sângeră în mine duhuri
Când după Chip se-avântă-n devenire,
E mintea risipită prin văzduhuri
Și-aș vrea de braț s-o duc lui Yahweh-Mire.

Copilul, inocent ca o fecioară,
Până mai ieri își contempla podoaba,
Azi, trage sufletul în el să moară
Întins pe cruci, ca oarecând Baraba.

Din turma Ta, sunt cea mai neagră oaie,
Sunt vinovat, sau poate doar îmi pare?
Cât încă arde-n mine o văpaie,
Redă-mă Doamne-Asemănării Tale.

Când eu eram sămânță-n devenire
Tu mă vedeai întreg schimbat la fire.

3 septembrie 2019

Psalmul V: Psalmul cercului ontologic


În cercuri ne întâmpină ființa
Din viață către moarte și retur,
De sub tării se-ncoardă neputința
Dând trupului vremelnicul contur.

Ne naștem aruncați din lumea dulce
În recele mormânt numit: "viață",
Degeaba îngeri vin să ne abduce
Cât cercul stă închis spre Dimineață.

Deși sunt mort, nu-s consumat de moarte
Căci cercul ontologic mi-am deschis,
Pot heruvimi să vină să mă poarte
Nălțându-mă spre Ceruri din abis.

S-a preschimbat triunghi tot cercul meu,
Cu vârful înclinat spre Dumnezeu.

3 septembrie 2019


Psalmul VI: Psalmul spațial

Sunt totul în toate ca fiu de Hristos,
Sunt spațiul cu stele ce crește mereu,
Sunt punct ce unește un drum luminos:
Întregul cu partea din sufletul meu.

Măsură în toate și sens ascendent
E spațiul luminii cuprins în revers,
Transpare spre margini un Gând conștient
Ce naște prin sine un nou univers.

Acesta respectă din toate ce sunt
O singură Lege: Iubirea și-atât!
E unicul Logos pe noul pământ
În carne, din Ceruri, sublim coborât.

Sunt spațiul și timpul un nou început
Din care vecia, de-abia s-a născut.

4 septembrie 2019


Psalmul VII: Psalmul omului dinăuntru


Creația sublimă ce se vede
Excelsior ascuns în trupul meu,
E apanajul celui ce se crede
Nemuritor de braț cu Dumnezeu.

Cu cât m-apropii psalm divin de Tine
Te cânt inscripționat la mine-n trup
Și toate harfele îmi par străine
Căci curgerile inimii-ntrerup.

Cât timp rosteam doar de pe buze slove
Am fost un cântec dureros de mut,
Dar cer exploziei de supernove
Să pună-n viața mea nou început.

E singura scăpare izbucnirea
Când arde-adânc în noi întreagă firea!

4 septembrie 2019

sonet de din psalmii biblici, Din cartea Cătălin Varga, Psalmii celor 7 trepte
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Citate similare

Bertolt Brecht

Cântecul unui iubit (Psalmul 7)

1. Iubito, știu: acum îmi cade părul, de viață destrăbălată, și trebuie dorm pe piatră. Mă văd toți bând rachiul cel mai ieftin și mergând gol în vânt.
2. Dar a fost un timp, Iubito, când eram curat.
3. Aveam o femeie, mai tare decât mine, precum iarba e mai tare decât taurul: mereu se îndreaptă în sus.
4. Ea vedea că sunt rău, dar iubea.
5. Nu mă întreba încotro merge drumul, care era drumul ei, și poate că mergea în jos. Când îmi dădea trupul ei, spunea: asta e tot. Și se făcea trupul meu.
6. Acum nu mai e nicăieri, a dispărut ca norul după ploaie, am lăsat-o și s-a dus în jos, căci acesta era drumul ei.
7. Dar nopțile, câteodată, când vedeți beau, văd chipul ei, palid în vânt, puternic și întors spre mine, și în vânt aplec.

poezie de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 29.99 lei.

Începutul și Sfârșitul

Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea — totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată

Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână

Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales

În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați fiți de cel viclean

Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său

Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă

Veniți dar astăzi — voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi — voi și frați

cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte

cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune

Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
fiți găsiți de Isus buni
Curați — trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu părăsiți pe Domnul

Să nu părăsiți pe Domnul (Ieremia 17:13)
Și încrederea în El (Evrei 10:35)
Adunarea, înțelepciunea (Evrei10:25)
Și cărarea înspre cer (Iov 2:13)
Așteptați o înfiere (Romani 8:23)
Ceruri noi, un pământ nou (2 Petru 3:13)
Asteptați venirea zilei (Fapte 1:11)
Celui care a fost Erou.

uniți în viața voastră
Credința (2 Petru 1:5), fapta (2 Petru 1:5), răbdarea (2 Petru 1:6)
Cunoștința (2 Petru 1:5), hotărârea, (2 Timotei 3:10)
Suferința (2 Timotei 3:11), înfrânarea (2 Petru 1:6).

Voi gândiți-vă la Domnul, (Psalmul 119:15)
La lucrarea cea de sus (Coloseni 3:2)
La cărarea ce deschis-a
El stindardul nost' Isus (Filipeni 2:4).

Creșteți voi spre mântuire (1 Petru 2:2)
În înțelepciune (Luca 2:52), Har (2 Petru 3:18)
Păziți inima curată (Proverbe 4:23)
Și Cuvântul dat în dar (Psalmul 119:101)

Semănați neprihănire (Proverbe 11:18)
Cât e timp, cât e lumină (Ioan 9:4)
Propovăduiți pe Isus (1 Corinteni 1:23)
Că-n curând are să vină.

Propovăduiți Cuvântul (2 Timotei 4:2)
Unde nu e răspândit (Romaniani 15:20)
Din oricare om faceți (Coloseni 1:23)
Un salvat, un mântuit (Iuda 23)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Și nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.

Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă știu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!

Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viața a fugit, și moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.

poezie de (13 mai 2018)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Henry Wadsworth Longfellow

Psalmul vieții

Hai nu-mi spune cu durere
viața-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Și ce vezi nu e ce este.

Viața e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e țărână
Însă sufletul e sfânt.

Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi progresăm.

Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deși-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.

Pe-al lumii câmp de bătaie
Când viața te va sfădi
Nu sta ca o vită-n ploaie,
Luptă și vei izbândi.

Viitoru-i aparent
Trecutul e mort mereu
Tu trăiește în Prezent,
Cu frică de Dumnezeu.

Sfinții care-au fost ne-nvață
mereu, în fel și chip,
Noi lăsăm urme în viață
Pe al timpului nisip.

Și aceste urme poate
Vor fi de folos cuiva
Vreunui oropsit de frate
Care se va-ncuraja.

Așadar, hai lucrăm,
Nu contează ce va fi,
-mplinim, căutăm,
S-așteptăm ce va veni.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Song of Hiawatha Paperback" de Henry Wadsworth Longfellow este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Psalmul la modul gramatical al iubindului

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeții
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeții,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moștenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai și iad alături, vecini în strop de pleoape.

Când bei din nemurire, crezi, timp că-ți mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nșfacă dumnezeirea-n pradă.

Diacul, rău ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.

sonet de (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 15.99 lei.

Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar Hristos este Viața

Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu

Când Hristos îmi e lumina
El -mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt

Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ

Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar — de Hristos

Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința


Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare

Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea

Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul— armonia

Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă

Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată

De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt

El fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze

Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susțină
Că-i lumină-n răsărit
este neprihănit
Și că el e o lumină
nu are nicio vină

Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus

Noi venim -ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi fim
Inima -ți dăruim
Mire scump și minunat
-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalmul Apokastazei

Vrei tu anatomia cuvintelor și florii,
vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greșul,
Meridianul căror tristeți mi-au scris cocorii
Și să-ți explic cui oare mi-a înflorit cireșul?

Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aș schimba pe-un înger cu crini pe sub cămașă,
Cu patima luminii vrea braț să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireașă.

Când Lucifer, prostuțul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ți-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ți divine,
Că lutu-n ziua-a șasea făcuși, umbrind lumina,

Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!

sonet de (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Începutul celor neprihăniți

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină

Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt

În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit

Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare

Însă iată sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit

privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — și serios
Suferit-a pe Calvar

Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești

Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Bertolt Brecht

Cântec din acvariu (Psalmul 5)

Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.

poezie de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — -mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte — la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credinț㠗 Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
fac doar ce e de folos

Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul meu e lacrima
visului neîmplinit,
psalmul fărâmițat,
în bucățele mici,
dureri sângerânde.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poftă de viață

Sunt tristă și viața mă respinge
Și toți acum îmi râd în nas,
Dar nu mă las eu voi învinge,
Atâta timp cât mi-a rămas.
Credeam că totul e la fel,
Credeam că eu sunt cel învins,
Acum nu pot să cred cel
Cărui eu mâna am întins,
Este cu mine bun și deschis.
Iubirea ta nu la fel o simt,
Simt doar o inimă împietrită,
Eu te iubesc de ce să mint,
Vreau din nou să fiu fericită.
Mie dor să mai fii cum eu te știu
Și seara să te-aștept în prag,
Crear dacă un pic bolnavă o să fiu,
Să mă ajuți din nou cu drag.
Tu faci lumină când e noapte,
Din întuneric faci dimineață,
Ca tine nimeni nu mai poate,
Să-mi dea mereu pofta de viață.

poezie de (28 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Crucea

se sting flăcări în zare
e frig, e târziu și e toamnă
se scurge din candela vieții
într-o zi, încă o zi
eu caut lumina în bezna din jur
noaptea, urc stingher printre lacrimile cerului
purtând pe frunte coroană de spini
pășesc obosit printre astre
poet în psalmul înfrigurat al unui gând
strigă rănile din trup și mă plâng
adie zorii noi în palmă
sunt păcătosul ce caută în ceață crucea învierii
pășind sfios pe calea mântuirii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă vezi Dumnezeu

Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.

Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...

poezie de (30 martie 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
împiedică văd dincolo

în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook