Psalmii devenirii întru fiinţă - În cinstea filozofului Constantin Noica

Psalmul I: Psalmul libertăţii prin Lumină

Acum sunt liber să iubesc misterul
Luminii ce-a atins şi coasta mea,
Născând o nouă Evă: caracterul
Ce-adânc, de ani, în mine clocotea.

De-abia acum mi-a izbucnit în lavă
Dorinţa de-a-L trăi pe Dumnezeu;
Când Te-ai atins de-o inimă bolnavă
Atunci a explodat Big-Bang-ul meu.

Şi tot ce-a fost ştiinţă ateistă
În Hades zace, fără de temei
Iar înşelarea evoluţionistă
S-a prăbuşit în grobianul ei.

E plin de sens şi viaţă Universul
Căci Dumnezeu la toţi veghează mersul!

4 iulie 2019

Psalmul II: Psalmul devenirii

Cum poartă bogăţie luminoasă
În trupul ei, misterioasă, scoica;
Şi noi purtăm fiinţă maiestuoasă,
Precum ne-a profeţit bătrânul Noica.

De-aceea, totul moare-n devenire
Ca viaţa să renască răstignită.
E moartea astfel, unica iubire,
Pecetluind fiinţa-nveşnicită.

E datul ei, încremenit în ontic
Să predice Lumina printre morţi
Căci învierea din trecutul antic
Răstoarnă logica lui Dante de pe porţi.

E devenirea, drumul către casă
Lipsit pe veci de negură şi ceaţă!

4 iulie 2019

Psalmul III: Psalmul de Duminică

Să ieşi din tine însuţi în unire
Cu tot ce e frumos din Dumnezeu,
E-un drept al omului la nemurire
Când chipul se preschimbă marmoreu.

Nu este-un bun de neatins extazul
De fapt, e la-ndemâna orişicui.
Când Heruvimii îţi ating obrazul
Nu poţi sfinţeniei să te opui.

Aceasta-i unica filozofie
De care se-nfioară Belzebut
Când trupul meu miroase-a veşnicie,
E semn că Duminica a-nceput.

În vis, sunt propriul dumnezeu de carne
Şi nu pot demonii să mă răstoarne!

4 iulie 2019

Psalmul IV: Psalmul părţii celei întregi

Încă mai sângeră în mine duhuri
Când după Chip se-avântă-n devenire,
E mintea risipită prin văzduhuri
Şi-aş vrea de braţ s-o duc lui Yahweh-Mire.

Copilul, inocent ca o fecioară,
Până mai ieri îşi contempla podoaba,
Azi, trage sufletul în el să moară
Întins pe cruci, ca oarecând Baraba.

Din turma Ta, sunt cea mai neagră oaie,
Sunt vinovat, sau poate doar îmi pare?
Cât încă arde-n mine o văpaie,
Redă-mă Doamne-Asemănării Tale.

Când eu eram sămânţă-n devenire
Tu mă vedeai întreg schimbat la fire.

3 septembrie 2019

Psalmul V: Psalmul cercului ontologic

În cercuri ne întâmpină fiinţa
Din viaţă către moarte şi retur,
De sub tării se-ncoardă neputinţa
Dând trupului vremelnicul contur.

Ne naştem aruncaţi din lumea dulce
În recele mormânt numit: "viaţă",
Degeaba îngeri vin să ne abduce
Cât cercul stă închis spre Dimineaţă.

Deşi sunt mort, nu-s consumat de moarte
Căci cercul ontologic mi-am deschis,
Pot heruvimi să vină să mă poarte
Nălţându-mă spre Ceruri din abis.

S-a preschimbat triunghi tot cercul meu,
Cu vârful înclinat spre Dumnezeu.

3 septembrie 2019

Psalmul VI: Psalmul spaţial

Sunt totul în toate ca fiu de Hristos,
Sunt spaţiul cu stele ce creşte mereu,
Sunt punct ce uneşte un drum luminos:
Întregul cu partea din sufletul meu.

Măsură în toate şi sens ascendent
E spaţiul luminii cuprins în revers,
Transpare spre margini un Gând conştient
Ce naşte prin sine un nou univers.

Acesta respectă din toate ce sunt
O singură Lege: Iubirea şi-atât!
E unicul Logos pe noul pământ
În carne, din Ceruri, sublim coborât.

Sunt spaţiul şi timpul un nou început
Din care vecia, de-abia s-a născut.

4 septembrie 2019

Psalmul VII: Psalmul omului dinăuntru

Creaţia sublimă ce se vede
Excelsior ascuns în trupul meu,
E apanajul celui ce se crede
Nemuritor de braţ cu Dumnezeu.

Cu cât m-apropii psalm divin de Tine
Te cânt inscripţionat la mine-n trup
Şi toate harfele îmi par străine
Căci curgerile inimii-ntrerup.

Cât timp rosteam doar de pe buze slove
Am fost un cântec dureros de mut,
Dar cer exploziei de supernove
Să pună-n viaţa mea nou început.

E singura scăpare izbucnirea
Când arde-adânc în noi întreagă firea!

4 septembrie 2019

sonet de Cătălin Varga din psalmii biblici, Din cartea Cătălin Varga, Psalmii celor 7 trepte
Adăugat de catalin_varga
Votează! | Copiază!