Psalmul vieții
Hai nu-mi spune cu durere
Că viața-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Și ce vezi nu e ce este.
Viața e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e țărână
Însă sufletul e sfânt.
Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.
Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deși-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.
Pe-al lumii câmp de bătaie
Când viața te va sfădi
Nu sta ca o vită-n ploaie,
Luptă și vei izbândi.
Viitoru-i aparent
Trecutul e mort mereu
Tu trăiește în Prezent,
Cu frică de Dumnezeu.
Sfinții care-au fost ne-nvață
Că mereu, în fel și chip,
Noi lăsăm urme în viață
Pe al timpului nisip.
Și aceste urme poate
Vor fi de folos cuiva
Vreunui oropsit de frate
Care se va-ncuraja.
Așadar, hai să lucrăm,
Nu contează ce va fi,
Să-mplinim, să căutăm,
S-așteptăm ce va veni.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
Citate similare
Viețile Marilor Personalități ne aduc aminte că putem fi noi înșine sublimi și că, atunci când vom merge, ne vom putea lăsa urmele pe nisipul timpului. Aceste urme pe care poate un altul, care navighează prin viața sa, un frate pierdut și naufragiat le va vedea, va putea să le urmeze și se va putea vindeca. Deci: curaj și actiune, inima deschisă către tot; mereu în căutare, mereu în călătorie, învățând să reziste și să aștepte.
citat clasic din Henry Wadsworth Longfellow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Henry Wadsworth Longfellow despre viață
- citate despre timp
- citate de Henry Wadsworth Longfellow despre timp
- citate despre nisip
- citate de Henry Wadsworth Longfellow despre nisip
- citate despre inimă
- citate de Henry Wadsworth Longfellow despre inimă
- citate despre curaj
Dacă azi mai ești în viață
Dacă azi mai ești în viață
Încă nu ești chiar pierdut
Căci ți sa mai dat o șansa
Să răscumperi ce-ai pirdut.
Iar acesta este timpul
Cel ce a trecut mereu
Dar tu n-ai luat aminte
Și-ai făcut numai ce-i rău.
Ți-ai ales cărări straine
Departe de Dumnezeu
N-ai vrut ca să iei aminte
La jertfa Fiului Său.
Inima ți-a fost departe
Să faci bani, să faci avere
Nu uita căci tot ce-ai face
În lumea aceasta piere.
Catva timp poate ți-e bine
Dar cu timpul vei vedea
Căci un gol îți va rămâne
Și pace nu vei avea.
Se va apropia și ziua
Când linie vei trăgea
Se va cântarii atuncea
Tu cu ce vei rămânea?
Astăzi vezi, încă se poate
Răscumpără tot ce poți
Adunați in Cer comoara
Nu te trudi pentru hoți.
Căci acol-unde-ai comoare
Va fii și inima ta
De-o îndrepți spre veșnicie
Viața ta se va schimba.
Dumnezeu încă te așteaptă
Nu mai sta nepăsător
Alearga cât se mai poate
a bunul nostru "Păstor".
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre pace, poezii despre jertfă sau poezii despre inimă
Șotron
Știu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.
Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.
Viață, viață, nu-mi dai pace,
Urme lași pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ține copil mereu.
Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, ești doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!
Eu și el? Hoinari zburdalnici,
Vom juca în rai șotron,
Zăpăciți și nebunatici,
Până vom fi iarăși om.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șotron, poezii despre zile, poezii despre tăcere sau poezii despre tinerețe
Cățărătorul
Viața e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...
De la școală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvățăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toți în urmă.
Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.
Omul viața și-o distruge
Să se cațere pe-un nor
Și de fapt, ce va ajunge?
Un mare cățărător.
Este bine să fii primul
Doar când știi să și trăiești
Să-ți ajuți mereu vecinul,
Să te bucuri, să iubești...
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vecini, poezii despre superlative, poezii despre iubire, poezii despre concursuri, poezii despre clasamente, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un psalm al vieții ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)
Nu-mi spune-n ritmuri plângărețe nu suport,
Că viața e un vis, c-atâta doar putem noi ști!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.
Viața-i adevărată! Viața-i onestă, pozitivă!
Și scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "ești colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet își urzesc descântul!
Nu desfătarea, nici tristețea a ceea ce rămâne
Sau ne-așteptă la sfârșitul fiecărui drum.
Sunt țelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.
Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Și inimile, tari și curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marșul nostru funerar către morminte.
Pe-întinsul lumii unde conflictul e pândar,
Fii în bivuacul Vieții o parte consistentă,
Nu doar o vită mută mânată de ciurdar!
Fii eroul prins într-o luptă permanentă!
Nu te încrede-n Viitor, în promisiunea lui măreață,
Și lasă Trecutul mort să-și îngroape morții!
Fii activ acționează în Prezentul plin de viață!
Cu inimă-n tine, cu Dumnezeul tău deasupra bolții!
Viețile atâtor oameni mari ne-arată, pildă vie,
Cum să trăim, oferindu-ne propriile vieți drept premii,
Și cum, după plecare, putem lăsa ca mărturie
Urmele pașilor noștri înscrise în nisipul vremii.
Urme pe care poate-alt om, sleit, fără puteri,
Navigând pe-al vieții solemn și vast ocean,
Un rătăcit de lume, copilul unei naufragieri,
Văzându-le, va găsi o cale să iasă la liman.
Prin urmare, stai drept, continuu în toiul acțiunii,
Și cu inima deschisă pentru orice soartă,
Pregătit pentru fapte mari, urmând firul rațiunii,
Învață să muncești. Și-așteaptă.
*Trimitere la expresia " ars longa, vita brevis" ( viața e scurtă, arta dăinuie") traducerea în limba
latină a unui text aparținând lui Hipocrate
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre moarte, poezii despre învățătură sau poezii despre tristețe
Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
Hai să așteptăm luna să vină,
Hai să așteptăm un curcubeu,
Nu cred că ceva o să-l rețină,
Hai să-l așteptăm, nu este greu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție, poezii despre recunoștință, poezii despre noroc sau poezii despre noapte
Omule, oricine ai fi
Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.
Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.
Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei să îl rănești?
El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,
Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.
Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.
Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.
Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.
Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.
poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre rai, poezii despre iertare, poezii despre creștinism sau poezii despre bănci
Hristos-- al nostru Soare
Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim
Domnul Isus ne-nvățat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuși noi să fim lumină
Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Și-Evanghelia au dus
Omenirii să nu piară
Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv și veșnicia
Centrul vieții lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Și-au făcut din Domnu-n rost
Cu toți rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ
Evenghelia ne-nvață
Și nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viață
Și spre ceruri ne înalță
A Lui să fim permanent
Până la Ioan doar a ținut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat
Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Și al Legii vechi apus
Îl vedem căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm
Viața noastră e Hristos
Și nu Legea din Sinai
Și vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toți ca să intrăm în Rai
Evanghelia ne-nvață
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalță
Și în veci ne dă viață
Ai Lui dar pe veci să fim
De ce oare ne uităm
Înspre sfinții din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine
Gata-i trâmbița să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleșii să se adune
Și să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt
Dar nouă ni se vorbește
Azi de sfinții din vechime
Nu că Mirele sosește
Și-ai Lui să fim ne dorește
Numai numai pentru Sine
De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veșnicie
După sfânta-i îndurare
Iată Mirele revine
Ca să-și ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă
Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent
Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veșnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine
Nu Hristos este Lumina
Și nu este El Viața
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă mai în urma
Celor ce nu-ți dau viață
Când Hristos ar trebui
Țintă veșnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Și pe noi a ne sfinți
Să pășim în veșnicie
Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvață aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor
El cu Tatăl ne-a creat
Și a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toți cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre lumină sau poezii despre Iisus Hristos
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sunet, poezii despre simțuri sau poezii despre natură
Hai, frumoaso!
va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit
va veni o zi în care
nu mai simți parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad
va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni și vânt și ploaie
și lacrimi curgând șiroaie
va veni... nu-ți este frică
vei fi lut sau o furnică
viața asta ți-a fost dată
n-o mai poți trăi odată
hai, frumoaso lângă mine
să-ți fiu miere de albine
strălucești ca niciodată
în iubire îmbrăcată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vânt, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre miere
Viața
Viața este o enigmă dar atunci când n-o înțelegi
Dumnezeu lucrează tainic și te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia și te luptă s-o alegi
Căci viața-i o minune pentru cine o înțelege
Și-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieții constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoști pe Cel ce Este din veci Sfânt și-Adevărat!
Dacă viața-i o enigmă și nu poți să o înțelegi
Caută-ți Făcătorul frate și-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viața și Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins și pe veci ne înrobește
Și de Legea ce-l condamnă și la moarte osândește,
Și de tot ce intră-n suflet și cumplit ne chinuiește!
Viața-i trudă trecătoare căutându-și împlinirea
Dar și-odihnă fericită când primește Mântuirea,
Viața-i năzuință cruntă ce-și așteaptă răstignirea
Dar și-o pace nesfârșită când descoperă Iubirea,
Căci iubirea este totul, dragostea-i Dumnezeirea
Care vine-n noi prin Duhul să înfăptuie nemurirea.
Viața da, e trecătoare, timpul curge generos,
Dar e veșnică când crezi, deplin, în Isus Hristos!
Nu te teme când viața-i luptă grea și-obositoare,
Hristos a învins Calvarul ca să poți tu sta-n picioare
Plin de gloria slavei Sale pentru viața viitoare,
Căci oricine alege crucea se bucură de îndurare;
Dumnezeu îi face viața har și binecuvântare!
Toată enigma vieții frate constă în a înțelege
Că Iuirea Sfântă-I viață și în veșnicie-i Lege.
Viața-i groapă câte-odată și cuptor de încercare
Dar să știi că și atuncea este-o binecuvântare;
Încercarea te călește și răbdarea-i lucrătoare
Ce împletește o cunună pentru slava-ți viitoare!
Bucură-te că sub cruce mai e loc pentru închinare
Și că încă curge harul și mai este îndurare
Căci răsplata închinării și a vieții sfinte-i mare!
17/07/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre fericire sau poezii despre cruce
Ce se întâmplă cu tine și ce ți se pare că ai făcut în viața asta a fost aidoma unui vis. De aceea, la fel cum timpul nu există pentru un om când visează, fie că doarme un ceas, fie că doarme o sută e același lucru pentru cel adormit, tot astfel și pentru omul care trăiește în lumea asta timpul nu există. Omul se află mereu în prezent.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate de Lev Tolstoi despre viață, citate despre somn, citate de Lev Tolstoi despre timp, citate despre prezent, citate de Lev Tolstoi despre prezent, citate despre existență, citate de Lev Tolstoi despre existență sau citate despre ceas
Un cuget neîntinat
Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăiește
E ferice acum de el căci viața o primește
Cine dar azi se hrănește din al Domnului Cuvânt
El trăiește în lumină și merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu și Scriptura o trăiește
În viața lui de aici tot mai mult se curățește
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi și noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Și aleargă-n sfințenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieții cine-l caută acum
E pe-a vieții vii cărare și Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieții prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viață fără pată
Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruință căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăție Tu Isuse să domnești
Să ne fii stăpân în viață odată să ne primești
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ți slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îți fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Cugetare
Ce e azi nu este mâine
Și ce a fost nu mai revine
Viața merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.
De când este omenirea
Viața-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt și o umbrire.
Când ai trecut în veșnicie
Ești uitat de soră, frate
Că nimic nu se mai știe
Și uitate rămân toate.
Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai ești cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.
În rest totul e uitare
Așternută în mormânt
Fără a cere amânare
Pentru al tău suflet dispărut.
E minune când vreun frate
Îți aprinde o lumânare
Memorându-ți mai departe
Scurta-ți viață călătoare.
Ce eși omule în viață?
Decât colbul trecător
Visător, plin de speranță
Și un suflet călător.
Uiți de azi, uiți și de mâine
Ca și de celelalte zile
Care înseamnă renunțare...
Un mormânt și o uitare.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
Iar visul, val!
Răsăritul, coșmar al dimineților mele, mereu și mereu.
Pentru un timp mi-ai fost chiar Galaxie, mai mult, Univers
Iar azi ești doar un vuiet aspru
Ce-mi sună în minte
Și mă cutremură
Precum pământul, zguduit de un vulcan de sentimente,
La gandul că ți-am "donat " chiar și iubirea mea
Spre a te face să exiști.
Totul, pentru tine!
Iar eu, acum, mă găsesc gol și fără acoperiș,
Sub ploaia gândurilor regăsirii iubirii ce-am trăit, doar eu.
Căci tu te-ai pierdut
În cețurile durerii
Și ale păcatelor ce-am săvârșit în vis,
Cândva, la început...
Dansez în gând!
Visez cu ochii deschiși!
Iubesc dormind!
Trăiesc și înșel cu Speranța...
Realitatea sumbră a omenirii...
Un trandafir alb m-a învățtat să lupt pentru ce îmi doresc...
Dar până când? Până când?!
Nu știu... pentru că de azi, ziua de azi, mâine va fi trecut!
Spinii tăcerii descarnează lumina,
Iar eu, din Luceafăr, mă transform în quasar.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Speranța
Speranța-i o voce ce mi sună în ureche
Și-mi spune în taină, cu glas scăzut, ades,
Încrederea în mine să nu mă părăsească
În viața mea, pentru ce urmează a se întâmpla.
Fără deznădejde, amar sau vreo tristețe, să trăiesc,
Căci zorile de zi în fiecare dimineată se vor ivi.
Speranța-i ca o lampă aprinsă ce-mi arde- n trup
Și-mi luminează calea spre-o destinație necunoscută,
Dar de mine mult dorită, așteptată și râvnită,
Cu ea la plimbare pornesc și sigur nu greșesc
Și voia Lui încerc din răsputeri să o găsesc.
Speranța-i rozul trandafirului peren și-nfloritor,
Simbol ce ascunde-n el un mister fermecător,
Mă aplec spre el, căuș din palme fac,
Mă las ademenită de prospețimea și vigoarea lui,
Adulmec lacom un parfum suav, năucitor,
Visez și romantica-mi poveste descifrez.
Speranța-i credința infinită pe care orice om o are,
Pe care nu o cuprinde nicio apă sau o mare,
Mână în mână cu tainica noastră chemare,
Se plimbă în ale noastre suflete fără hotare.
Când viața mi este poate la grea încercare,
Speranța, acel simțământ inefabil, poruncește,
Nu te lăsa, luptă și puternic mereu să fii,
Căci neînfrânt vei fi și greul vieții sigur îl vei dovedi!
Speranța mă modelează, sufletul îl imprimăvărează etern,
Doar ca eu să las în urmă trecutul și acele poveri,
Să stăpânesc cu nverșunare acele temeri,
Să ridic ochii în sus, către El, Dumnezeu
Și rozul speranței în inima mea se va etala mereu.
Speranța-n suflet în fiecare zi o sădesc,
Cu lacrimi de bucurie vreau să o stropesc,
Și-o roză să nflorească n inima mea,
Să-i simt mereu gingășia și puritatea
Și-n inocența mea vreau să cred mereu,
Că speranța de bine este reală ca această minunată floare.
poezie de Georgeta Ganea (30 decembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre trandafiri, poezii despre plimbare, poezii despre încredere sau poezii despre voce
La ceas de seară
La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...
Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!
Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.
Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...
Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.
Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.
S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!
N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Doar Hristos este Viața
Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu
Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt
Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ
Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar de Hristos
Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința
Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare
Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea
Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul armonia
Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă
Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată
De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt
El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze
Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susțină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Și că el e o lumină
Că nu are nicio vină
Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus
Noi venim să-ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ți dăruim
Mire scump și minunat
Să-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre curățenie
Viața-i un cântec
Când viața-i o luptă
între bine și rău,
când timpul nu-ți lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viața ta,
ascultă mereu
de inima ta.
Dacă nu știi
să te ridici când ți-e greu,
în jocul vieții
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu știi să privești,
încearcă acum
și-ai să reușești.
Destinul te lovește
când nu te-aștepți,
dar nu sta închis
între patru pereți;
luptă înainte,
știu că nu e ușor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.
Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viața-i numai a ta;
învață să câștigi,
învață să pierzi,
și-ntotdeauna
în tine să crezi.
Viața-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toți pot să zboare;
învață să profiți
de fiecare zi,
viața-i un cântec,
n-o irosi.
poezie de Mihail Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre frumusețe
Timpul ne aleargă
Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie să facem și una, și alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.
Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.
Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.
Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.
Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți să trăim iar, cu-adevărat!
Haideți să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'
Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.
Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim
Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire