Trezire
Cum să mă scot din somnul cel bizar?
Azi nicio apă nu mai are țărmuri,
Izvoarele au luat-o înspre deal,
Pădurile-s doar un tărâm târnuri.
Nici existent nu-i ce pare-a fi
Iar prin cuvânt se vântură tăcerea;
Inexistând în fiecare zi,
Albinei îi știu acul, nu și mierea.
E plin de biciclete-n heleșteu,
Dar nunți de pești se plimbă-n avioane;
Am întâlnit în mine-un derbedeu
Mascat în cuc... s-ascunde de claxoane.
La masa mea de prânz mânc dumicați
Și beau vârtos din masa cea de seară
Iar dimineața cucii îmi sunt frați
Și cucile ne cântă la fanfară.
21 gerar 2020
Vasile Ionac (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Ionac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre apicultură
- citate despre tăcere
- citate despre somn
- citate despre seară
- citate despre prezent
- citate despre pești
- citate despre nuntă
- citate despre măști
- citate despre muzică
Citate similare
Iubirea mea
o poezie dedicată celor singuri!
iubirea mea... s-a terminat...
din deget scot azi verigheta
și o așez într-un seratar!
dar nu aceasta e problema...
din suflet... nu știu cum să fac
să pot să iau cu mâna lin
să îți dau drumul în văzduh
plutind spre cerul cel senin!
acolo ești plecat demult...
dar verigheta nu mă lasă
și-n fiecare zi la prânz
la masa mea ea te așează!
mereu... noi suntem amândoi
dar este ceva ireal!
iubire... astăzi s-a sfârșit...
pun verigheta în sertar!
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre verighete
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre degete
- poezii despre căsătorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe când se-ntorc diezii...
Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.
Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.
Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
cu lungi regrete din trecut lăsate
în trenurile pline de păcate,
ce vă-aduceau în nopțile rebele
să ne iubim sub razele de stele,
iar către zori, pe când cocoșii cântă,
să mă lăsați, cu inima mai frântă...
Vă-aștept, și-acum, în fiecare seară,
pe când se-ntorc diezii din fanfară
să-aducă alți bemoli în clarinete
din margini de apusuri violete,
iar dorurile noastre, împreună,
se-amestecă în oaza de sub dună.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gări, poezii despre viață, poezii despre oaze, poezii despre muzică, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Birjarul femeii ce-mi scrie în carne
Dimineața
când îi apare un rid
e cea mai frumoasă
cămașa de noapte
îi miroase a primăvară
și abia aștept
să beau cafeaua făcută de ea
e un altfel de preludiu
la prânz zăresc soarele
între sânii ei
îmi spun că
e cel mai profund spectacol al vieții
din care n-aș mai pleca
iar seara
cu luna în loc de masă
ne așezăm la cină
zâmbetul ei
mi-e felul principal
apoi nici nu mai știu
când coboară noaptea
mă trezesc ca după o călătorie prin rai
și sunt cel mai fericit
ca am fost birjarul femeii
ce-mi scrie în carne
cu unghia de la degetul mic
toate emoțiile ei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre superlative, poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre sâni, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre rai
***
Când mă vorbeau femeile de bine,
Habar n-aveam de gripă și de boli.
Purtam încețoșarea pe coline
Fiindcă-mi plăcea să traversez prin nori.
Găseam firesc ca roiul de albine
Să bâzâie înspre nescrise coli
Iar liniștea să-mi umble la turbine,
Precum bondarul năucit prin flori.
Când mă tăceau femeile de-a valma,
Aflasem sigur că nu știu nimic,
Că Lunii nu-i rămâne-n tăuri salba,
Că puritatea are și butic.
Femeile de-acum n-admit cu jalba,
Degeab-a primăvară mă urzic.
01 prier 2020, Căpâlna
citat din Vasile Ionac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre primăvară, citate despre nori, citate despre medicină, citate despre hârtie, citate despre flori, citate despre femei sau citate despre boală
De mi-e greu
nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea își ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!
secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - și de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranței împăiată -
și-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii
iar de mi-e greu
las jos și iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleșteu
de pești ciudați și răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii
nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult
entuziasmul mi-a ajuns de râs
și-o fac pe clawn-ul să par cult
și-mi face disperarea reci incizii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre râs, poezii despre păsări, poezii despre pești sau poezii despre ochi
Dedublarea
dimineața se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
mușcând mărul zemos fără reținere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc așteptarea
palmele învinețesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscolește aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aș lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aș inventa jucători fără joc
aș paria pe rătăcirea sufletului în desișul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi dați cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
dar adevărată
dimineața se uită peste umăr
rotindu-și neîmplinirile
apoi devine greiere
și tot cântă orbește
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre poftă sau poezii despre nebunie
Sunt cu mine și cu... mine
Sunt doar cu mine și cu... mine
Și marea îmi e prea departe,
Se zbuciumă în valuri surde
Ca mine în singurătate,
Se simte rătăcind o boare
De apă rece și sărată,
Mă calcă peste adormire,
Sunt mult mai singură de-odată.
Caimacul aburind în ceașcă
Mă cheamă să-i sărut sorbind,
Aromele... și-a lui otravă...
Și singur-o privesc gândind...
Privesc rotundul de la ceașcă,
Îmi place, ne-am împrietenit,
Ne întâlnim... și vânt și ceață,
Ne povestim și ne zâmbim.
Cu toarta doar puțin curbată,
Ceșcuța stă pe masa mea,
Parcă șoptește împăcată:
,, Mai toarnă din ibric și bea!"
Și torn, și beau cafeaua dulce,
Îmi beau singurătatea mea
Și marea, marea îmi aduce
Chemarea ei, privirea ta...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre sărut, poezii despre prietenie, poezii despre cafea sau poezii despre apă
Un ateu strălucit
"Tată, dintr-o-mbucătură,
Dă-mi o cuminecătură,
Să nu mai întrebe sfinții
Unde mi-am pierdut părinții."
Geamul minții se închide,
Poarta gurii se deschide,
Constelația de gânduri
Îmi pătrunde printre rânduri
Și tristețea e a mea.
"Nu-i așa că dumneata
Mă îndrumi spre-o piramidă
Și în vârful de clepsidră
Se oprește timpul meu?
Nu există Dumnezeu!"
"Călărit-au norii mei
Pe gânduri, ca niște zmei
Și în tropot, din caiele,
S-au înfipt în patru stele:
Prima, Nordul îmi arată
Și îmi cere sfert de plată
Din ce-am strâns pentru un ort,
Ce învie mortul mort.
Alta scânteie la Sud,
Unde păsări se aud
Cum adună firmituri
De prin pâini cu scobituri.
De la Est mă nasc și eu,
Din muson și alizeu,
Cu trei rânduri de penaj,
Căutându-mi atelaj.
Prima Nordul îmi arată,
Cea din Sud nemeritată ,
De la Est mă nasc și eu,
Iar în Vest e Dumnezeu."
Nu știu dacă există astăzi Dumnezeu,
Nu știu nici pentru mâine și nici pentru poimâine,
Căci eu la masa morții voi fi doar un antreu
Și nu va fi nici vin, și nu va fi nici pâine.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre pâine, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre stele sau poezii despre sfinți
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
Nu mai era o binecuvântare
Nici ziua ce-ncepea fără de zori,
Nici noaptea ce-și pierduse-acei fiori
Ce-au fost neîntreruptă sărbătoare.
Chiar nu mai știu ce-a fost... nici nu a fost
Acel CEVA menit să ne dezlege;
Azi, un plebeu mai e cel ce-a fost rege
Și-ntreg pământul astăzi mi-e anost.
Dar cerul strălucește mai departe
Și stelele clipesc la fel de vii...
Eu, Doamne, sunt același cum mă știi
Și Tu iubești mereu, fără de moarte.
De mine-atât de singur sunt acum
Și clipele se-nșiră descărnate,
Iar crucea eu mi-o duc încet în spate
Și-atât de fericit voi fi... postum!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre urări, poezii despre sărbători sau poezii despre semafor
Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre trădare, poezii despre trecut, poezii despre iertare, poezii despre greșeli sau poezii despre dor
Parfum de trandafir
Am întâlnit acel ceva ce îmi lipsea
Am întâlnit parfumul și privirea ta
Un trandafir ce totuși nu înțeapă
Un trandafir ce în liniște așteaptă
Am întâlnit iubirea și nu știu cum să o primesc
Să te rup din liniștea ta, spune-mi cum să fac să nu greșesc
Am întâlnit privirea caldă ce așteaptă să fie mângâiată
Am aflat în tine ce nu are nicio fată
Și tu ești tot, tu ești parfumul din aerul ce îl respir
Tu ești dulceața mea din flori de trandafir
Și tu ești tot și foc și apă, tu ești ocean dar și deșert
Ești dulcea sărutare parfumată ce din străfundul inimii eu o aștept
poezie de Mircea Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre ocean, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre deșert
Mestecenii
Pe mal de râu mestecenii plângeau
stând aplecați spre apa-nvolburată,
iar frunzele șoptind îmi aminteau
că ne-am iubit la umbra lor odată.
Și azi mai stau pe malul povârnit
sub crengile cu frunze dantelate,
dar soarele, mergând spre asfințit,
mi-aduce-n gând doar clipele ratate.
Din drumul lor să le întorc aș vrea,
căci m-asaltează-n fiecare seară
cu amintiri pierdute undeva -
la marginile unei nopți de vară.
Ce mult aș vrea să te revăd pe mal
sub crengile aplecate înspre apă -
să te cuprind cu același ritual
cum numai râul poate să-l priceapă!
Dacă te-ntorci acum, nu-i prea târziu,
ne vom scălda sub razele de lună,
mestecenii din luminiș ne știu
din ramuri verzi ne-or împleti cunună!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre frunze, poezii despre crengi sau poezii despre verde
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri amare te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
ar fi trebuit mai demult să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
sunt sănătos, muncesc și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc, uneori, într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu - cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre gânduri, poezii despre sănătate, poezii despre sunet, poezii despre scrisori, poezii despre plâns sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri străine te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
socotesc c-ar fi trebuit să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
că sunt sănătos și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc prea mult într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu..., cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul de la prânz
Nu prea îmi place mie somnul,
Iar pe la prânz dorm foarte rar,
Dar de-ațipesc, ferească Domnul!
Dorm ca un parlamentar.
epigramă de Paul Aelenei din Epigrame (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn sau epigrame despre parlament
Călcâi de piatră
Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.
Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.
Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.
Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre absurd
Pianul
Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Și mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil așezat sub un pian și-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă și cântă zâmbind.
Și fără să vreau, acest cântec subtil și atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era și iarnă afară
Iar pianul vibra și odele noastre către cer se-nălțară.
Dar acum în zadar aș începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare și negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, așa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest șuvoi de-amintiri, și plâng ca un copil după trecut.
poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre copilărie, poezii despre picioare sau poezii despre negru
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre versuri sau poezii despre rouă
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă și foc
În mine râuri-râuri curg și valuri se ridică,
Spărgându-se de abisale țărmuri neumblate,
La mine-n suflet zarea a devenit prea mică,
Sentimentele de împlinire prea de mult uitate.
Răsar uneori ca florile de colț, din loc în loc,
Pe culmi nebănuite încă lauri caut să adun,
E apa cea din care sunt făcut, iar nu din foc,
Pe țărmuri mi-am găsit poteca, nu un drum.
În marea mea se odihnește un petic de cer,
Creste de valuri rătăcite se întorc din larg,
Când din pustiuri luna le-a chemat în prag,
Să umple iar singurătatea țărmului stingher.
Și-acum, din craterul amurgului încins,
Zadarnic se mai zbate în văzduh tăcerea.
Când obscură, lumina nopții nu s-a stins,
Doar lacrima iubirii și-a pierdut puterea.
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre odihnă