Un ateu strălucit
"Tată, dintr-o-mbucătură,
Dă-mi o cuminecătură,
Să nu mai întrebe sfinții
Unde mi-am pierdut părinții."
Geamul minții se închide,
Poarta gurii se deschide,
Constelația de gânduri
Îmi pătrunde printre rânduri
Și tristețea e a mea.
"Nu-i așa că dumneata
Mă îndrumi spre-o piramidă
Și în vârful de clepsidră
Se oprește timpul meu?
Nu există Dumnezeu!"
"Călărit-au norii mei
Pe gânduri, ca niște zmei
Și în tropot, din caiele,
S-au înfipt în patru stele:
Prima, Nordul îmi arată
Și îmi cere sfert de plată
Din ce-am strâns pentru un ort,
Ce învie mortul mort.
Alta scânteie la Sud,
Unde păsări se aud
Cum adună firmituri
De prin pâini cu scobituri.
De la Est mă nasc și eu,
Din muson și alizeu,
Cu trei rânduri de penaj,
Căutându-mi atelaj.
Prima Nordul îmi arată,
Cea din Sud nemeritată ,
De la Est mă nasc și eu,
Iar în Vest e Dumnezeu."
Nu știu dacă există astăzi Dumnezeu,
Nu știu nici pentru mâine și nici pentru poimâine,
Căci eu la masa morții voi fi doar un antreu
Și nu va fi nici vin, și nu va fi nici pâine.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre pâine
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
Citate similare
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te...!
Nici nu știu ce!
Cum mai ești!
Pe unde... ești!
Mai trăiești?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbești?
Unde ești?
În ce povești?
Tot ratăcești!
În care vieți?
Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!
Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi bați în gânduri,
Începuturi!
Tu ști?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, un pic putere
să nu pot la nimeni cere
nici avere, nici demență,
nici ajutor, nici clemență,
lasă-mi capul să mă poarte
din aproape spre departe,
cugetele fie-mi grijă,
tânguire ori dirijă,
picioarele neclintite,
gândurile necăjite,
bine-nfipte și-ndreptate
către tot ce duc în spate,
că-mi este povara dulce,
ce-am construit să pot duce,
doar eu port vinovăția
că mi-am clădit măreția
doar pe puterile mele
cu muncă și temenele,
că munceam din zori în noapte
doar cu rezultat la fapte,
munceam azi ca fiind mâine
și pe-o felie de pâine,
munceam azi chiar pe un leu,
mă știa doar Dumnezeu,
sufeream epuizare
doar să-mi cresc venitul mare
pentru mine, pentru-o casă,
pentru ce-am lăsat acasă,
m-am căznit ca să tot strâng
să nu-i văd pe-ai mei plângând,
să nu le știu suferința,
parcă mi-am pierdut credința,
nu mai știu ce-i bucuria,
lacrimile-mi sting robia,
sunt lacrimi de fericire
că m-oi duce-n nemurire,
iar ai mei m-or pomeni:
rudele și semenii.
rugăciune de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre suferință, poezii despre sclavie, poezii despre rude, poezii despre prezent sau poezii despre picioare
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre toamnă, poezii despre lumină sau poezii despre calendar
Mi-e dor de tine
am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine
știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!
mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
mă iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt
nu ți-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învățat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită
gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi
si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu
poate că
ele mă aud pe mine.
poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre somn, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Am ales eugenia și biopolitica în Europa de Est pentru că în perioada în care îmi terminam eu doctoratul aceste subiecte nu erau cunoscute, nici în Vest, dar nici în țările respective din Europa de Est. Subiectul a fost tabu în perioada comunistă și post-comunistă.
Marius Turda în interviu (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate de Marius Turda despre țări, citate despre tabu, citate despre comunism, citate despre Europa sau citate de Marius Turda despre Europa
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre sfârșit, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre colecționare, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre muncă sau poezii despre frică
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre suflet, poezii despre natură, poezii despre islam, poezii despre iad sau poezii despre foc
Numai respirație
Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.
Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ocean, poezii despre existență, poezii despre cultură, poezii despre creștinism sau poezii despre India
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre senzualitate, poezii despre prietenie sau poezii despre muzică
Expoziție de gânduri
E astăzi vernisajul meu de gânduri.
Pe largi simeze între șipci și rânduri
Am pus tablouri în culori aprinse
Să îmi citiți simțirile cuprinse.
Puteți intra, pășIți încet, agale,
Să nu treziți nici formele banale
Nici visul galben, roșu sau verzui.
Tabloul meu abia atârnă-n cui,
Îl podidește plânsul orișicui...
Puteți vedea în fiecare zi
Aceleași forme și contururi vii,
Puteți intra în gândurile mele
Le dărui să vă fie ochi de stele!
Cândva am strâns comori și le-am ascuns,
Iar până astăzi nimeni n-a pătruns
În forme să privească, să-nțeleagă
Culorile din viața mea întreagă..
Tabloul meu e plânsul ce se neagă...
Poemele îmi curg ca pe-o icoană,
Pe-a maicii preacurate plânsă geană,
Să mângâie naivele picturi
Cu picuri de durere din scripturi.
Tablourile mele toate-s șterse,
Din flori de albăstrele-or să reverse
Un pictural de zile odihnite,
Duminici pentru suflete spășite,
Prelinse din icoane scorojite...
poezie de Gigi Stanciu (2008)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre icoane, poezii despre culori sau poezii despre verde
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre negru
Undeva între mine și tristețea lucrurilor există un suflet
De la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu știam că există
și că-l moștenesc de la tata)
țin ochii larg deschiși cât să
încapă Dumnezeu
disecreția
sentimentele și iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns
astă-seară am impresia
că cineva se uită la mine
ca la icoana agățată pe întunericul
de sub grinda unde bunica
își ascundea tristețile
implorându-l pe Dumnezeu să o ierte
de tot ce a făcut și nu a făcut
miroase a busuioc uscat
e multă liniște în oftatul nopții
căldura îmi despică amintirile
una câte una
mă privesc apoi
cobor într-un timp fără atingeri
și îmi place să cred că Dumnezeu
îmi îngăduie lucrul acesta
pentru ca și mâine să-mi pot aminti
de cei plecați...
știu că mă vor întreba de ce
nu o fac mai des
cel puțin la capătul săptămânii când
clopotele crapă liniștea din sat
ba o să mă certe și mama pentru că
uneori uit să-mi iau micul dejun
parcă o aud cum respiră...
privesc în jos și nu spun nimic
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre săptămâni sau poezii despre sat
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre seară, poezii despre râuri sau poezii despre păsări
Atât de tristă-mi părea viața...
Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
pentru că, de ani, nu a mai plouat pe aici...
să răsară odată, să răsai, să apari de pe drumul tău vecin, nebătut,
țipetele Africii să se audă până la toți zeii ploii, și mai departe, încă,
îmi pare, uneori, că dumnezeu e vecin cu câteva stele, restul sunt păsări;
Pesemne divinitatea înseamnă nu îngeri, ci păsări,
și multe aripi de umplut pământurile cu viață,
jos,
unde miroase a pământ,
și a apă gâlgâitoare;
Pesemne e prea târziu pentru globuri,
dar nu prea devreme pentru Crăciun,
așa sunt copiii, așa e Dumnezeu, se naște dacă lumea Îl cheamă
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mama
Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...
Primul ei sărut,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei și un gând
Din zări, de nu știu unde.
Uitată-n depărtări,
Curgând ca lacrimi, stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Și-n orișicare seară
Cu drag mă-mbratisau.
Mai știi draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Și râsetul cel dulce
Ca florile de măr....
Mai știi surâsul apei
Și geamul din pritvor
Și formele din stele
De toate îmi e dor.
Astăzi, am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut
Care mereu se strică...
Dar îți promit măicuță
Că nu te voi uita
Nici casa părintească
Nici mângâierea ta
poezie de Valentina Mărculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre dor, poezii despre sărut, poezii despre sfaturi sau poezii despre râs
Opera de arta
Ce? Mi-au mâzgălit pereții?
Voi face din mâzgăleala lor o operă de artă
Îmi voi închide între rânduri comoara
Cum își închide traseul misterul pe hartă.
Și semne?
Ce semne cred ei că pot ține ascunse
zăcămintele lacrimilor din toc
ce-și depun ouăle lor albastre
printre ele.
Una după alta
Zilele stau țapene-ntre coperți.
Cel mai greu îmi e să-i pun titlu
Să-i zic pe nume,
Ca să știu ce să scriu pe piatra aspră de mormânt.
Așa numesc eu micul incubator al coperții
Mâzgălit pentru a nu știu câta oară
cu o ciudată operă de artă
Pe dinăuntru
Și afară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre încălțăminte, poezii despre superlative, poezii despre hărți, poezii despre comori sau poezii despre albastru
De acum înainte voi privi toate lucrurile cu iubire și mă voi naște din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzește corpul, voi iubi ploaia, pentru că îmi curăță spiritul, voi iubi lumina, pentru că îmi arată calea, voi iubi și întunericul, pentru că îmi arată stelele.
citat din Og Mandino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre iubire, citate despre întuneric, citate despre stele, citate despre ploaie, citate despre naștere, citate despre curățenie, citate despre corp sau citate despre Soare
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre mâini, poezii despre gură, poezii despre fluturi sau poezii despre alb