De mi-e greu

nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea îşi ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!

secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - şi de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranţei împăiată -
şi-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii

iar de mi-e greu
las jos şi iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleşteu
de peşti ciudaţi şi răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii

nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult
entuziasmul mi-a ajuns de râs
şi-o fac pe clawn-ul să par cult
şi-mi face disperarea reci incizii

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Cum să te-ajut? Când eu nu ştiu
Decât acasă când mă-ntorc
Prin faţa templului pustiu
Să pun la coş, câte-un chiştoc –

Deşi sunt multe, unul pun –
Mai las destul la alţi creştini –
Şi-o clipă, sunt pe stradă, un
Prea fericit, între străini –

Cum să te-ajut? Când gândul meu
Repetă golul pe o pistă,
Şi şoldul meu îmi spune greu
Dintr-o proteză, că există –

Cum să te-ajut? Vezi, am să pun
Azi, un chiştoc, şi pentru tine,
În coş, la templul de pe drum –
Şi-mi fac iluzii, că fac bine…

poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor de tine

E noapte în ăst colţ de lume,
Îmi doarme liniştea pe-o parte
Şi insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu eşti departe.

Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Aşa cum viaţa are moartea.

Mă doare capul ca un vis
Cu lupi şi lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.

Mi-e sete şi urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.

N-am somn dar asasinii au,
Câţiva îmi dorm printre dorinţe,
Le iau pumnalele şi stau
La pândă printre suferinţe.

Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunţ, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime şi-o să dorm.

poezie de Sorin Stoica din Pentru Citatepedia special (14 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie II

O pasăre de noapte îmi ţipă la fereastră –
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minţii glastră –
Şi, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.

Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-şi storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie –
Un tunet stins, lugubru – mai mult un mormăit.

Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Şi-n creier îmi pătrunde, adânc şi dureros,
Şuvoi de gânduri negre, dojenitoare şoapte,
Ce-mi spun că-n viaţa-mi stearpă, nimic nu e frumos.

O, pasărea aceasta, ce-şi ţipă disperarea –
Sau, poate, fericirea-şi vesteşte, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Şi-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.

Strivit de plumbul zilei, de silnicia ei,
Încerc, fără nădejde, odihna să-mi găsesc...
Dar, pasărea îmi strigă, cu deznădejde: "Hei,
Nu mai urzi speranţe, ce-oricum, se risipesc!"

Nu mai urzesc speranţe, nici amintiri nu am –
Mi-e trecerea prin lume – aproape de sfârşit...
Afară, vijelia, pornită-i pe bairam –
Salcâmi se zbat, în noapte, cu geamăt tânguit.

Iar pasărea, într-una, îmi ţipă, cu mult sârg –
Veghind ca neagra noapte, încet, timpul să-mi cearnă...
Salcâmii-şi storc parfumul pe prăfuitul târg –
Şi n-am nici o nădejde, să pun geană pe geană...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunico, mi-e dor de tine...

Bunico, din Cer mă priveşti,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citeşti
Din cărţi... câte-o poezie.

Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruţi pe frunte uşor
Şi să-mi dai cozonac cu lapte.

Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Şi să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...

Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ţi spun.

Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenţie şi răbdare
Dulce, calm îmi explicai.

Iubeam primăvara, mărţişorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Şi-mi amintesc de-a mea bunică.

Mi-e dor în ochi să te privesc,
Să-ţi spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...

Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi şi noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există şi după moarte!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
aud
cum cântă luna
cu rouă când se-mbată.

Mi-e înc-a primăvară
în toamna –ngălbenită,
mi-e înc-a zi de vară
sub
zilele-nsorite,
îmi e a amintire,
mi-e ziua
prea grăbită,
îmi e a înserare de nopţi
prea istovite.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iar ăsta sunt eu când sângele
îmi încolţeşte nasuri
şi îmi pun în locul inimii
un câine lovit de pe stradă
Şi-aud în mâini tremuratul frunzelor
cum strigă de frică
să nu le pun botniţă
două degete
cu care fac loc de cruce
în piept.
Atunci plec în parc
şi mă ghemuiesc pe o bancă
de unde aud
toate
rostopanele pământului
cum mă şterg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale insomniei

De vreo două săptămâni
Am uitat somnul de noapte.
Mintea-mi cugetări ascute
Când în pat, sub umbra nopţii
Mă foiesc cuprins de şoapte.

Îmi e foame, îmi e sete,
Mi-e prea cald sau mi-e prea frig,
Perna nu vrea să m-asculte,
Cearşaful se vălureşte, pătura îmi face cute
Şi din liniştea odăii pe moş Ene-n gând îl strig.

Iar îmi stric ziua de mâine,
Aveam treburi de făcut
Şi deja s-au strâns cam multe
De când fac ochi la amiază
Hâd, nervos şi abătut.

Mi-am şi pus ceasul să sune
La o oră mai normală
Să stau treaz vrute nevrute
Ca să adorm mai devreme
Să mă lecuiesc de boală.

Ceasul sună, îl aud,
Mă ridic în două coate
Dar somnul e mult prea dulce
Şi amân planul pe mâine
Că sunt liber şi se poate.

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

Ceaţa se aşterne pe câmpia umedă
Florile respiră greu
Frunzele mângâie lin cerul,
Păsările îşi iau zborul
În căutare de ceva nou, mai curat,
Eu stau şi privesc,
Cu mintea limpede şi ochii încărcaţi
De prea mult verde,
Natura îmi este aproape
O simt, îmi vorbeşte
Aud un strigăt disperat
Ajutooooor!!!
Se aude un ecou pierdut,
Mă simt neputincioasă
Ce-aş putea eu să fac sunt doar un om
Să vindec rana sângerând a planetei noastre
Ce-aş putea eu să fac?
Îmi ud grădina din dosul casei
Şi îmi sărut florile de sub fereastră,
Ador fiecare fir de iarbă
Iubesc cea mai rămas...
Mi-e frică să clipesc,
Mi-e frică să nu pierd
Verdele din suflet să nu-l şterg!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Azi mi-am prins în păr fire de argint
Nu am multe toamne...(Ce frumos mă mint!)...
Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
Sunt în anotimpul florilor de mac

În zori mă trezesc cu privighetori
Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
Eu culeg din lan roşii flori de mac,
Spice şi cicoare... cunună să-mi fac

Cu privirea sus, dincolo de nori,
Iau din cer azurul şi îl pun în flori
Şi din albăstrele îmi fac un buchet,
Lângă ele pun un surâs discret...

Îmi pun la urechi cireşe- cercei
Şi mă ninge vara cu floare de tei
Cu parfum de roze seara mă răsfăţ
Să nu vină iarna!... Nu vreau să îngheţ!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi Doamne-un pic de fericire...

Mă rog din nou la tine Doamne,
Deşi mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitaţi de toamne
Zăresc în toate efemer.

Amară mi-e singurătatea
Şi-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca şi noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.

Pentru greşeli plătit-am vamă
La toate oştile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranţă în eter.

Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Şi-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.

M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă şi de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheaţa florilor de nea.

Şi n-am pe nimeni lângă mine:
- Şi ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîşiat.

Şi numai Tu, doar Tu poţi Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Şi în păcat iar am intrat.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos că încă mai trăiesc

Ce folos că încă mai trăiesc
Dacă-n mine e numai durere,
Stau mereu şi-astept acea zi
Când îmi vei şopti la revedere.

Mintea mi-e mereu în aşteptare,
Totu-n jur îmi fulgeră şi plouă,
Parcă simt că acuş mă vei lovi
Şi-mi vei rupe inima în două.

Parcă văd cum vei privi la mine
Şi-mi vei frânge sufletul zâmbind,
Iar când vei pleca pe urmă acasă
Te vei îneca de dor plângând.

Voi rămâne singur iar pe lume,
Ştiu precis c-o să mă părăseşti,
Nu te vei gândi nici o secundă,
Chiar dacă în suflet mă iubeşti.

poezie de Constantin Sandic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vieţii

Dumnezeiesc mi-e drumul pe care am pornit,
În faţă merge Domnul, cu cete de lumină,
În spate îmi duc crucea aşa cum mi-am dorit,
Când am venit pe lume, ea nu mi-a fost străină!

Dumnezeiesc mi-e totul, de-i noapte sau de-i ziuă,
Mi-s paşii în tandem cu clipa ce-i disipă,
Privesc cum sosesc îngeri, pe haina vieţii-mi nouă...
Şi-n mersul lor cel tainic, nu-mi fac din ea, risipă!

Dumnezeiesc mi-e văzul cu tot ce am lăuntric,
În leagănul curat mă creşte Maica Sfântă,
De-ngenunchez, când merg, mi-e Crezul emblematic,
Văzând, în faţa mea, cum Domnul îmi cuvântă!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger o să-mi coase rana

Îmi plâng zăpezile sub tălpi
şi inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu şi frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?

Zadarnic rup cu mâna
ţurţurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
şi-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.

Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolţi din nou
la prima liturghie a dimineţii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am poftă să scriu un poem

să ating tot ce a rămas neatins
până şi strigătul subţire al acestei zile
când înveţi să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruşi
de tăcere

am atâtea să îţi spun
de parcă ai lipsit o viaţă
iar eu am plantat
copaci trişti
am crescut păsări cu aripi frânte
şi am luptat cu iluzii

mi-e dor să îţi povestesc
despre absenţa ta
să îţi pun în palmă metafore
şi să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr
o altă viaţă
în care ai îndrăznit să te îmbraci
ca să îmi cânţi
un cântec
de vindecat inimi

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e umbră noaptea asta, iubite

Iubite noaptea asta e rece, fără viata,
Şi vreau ca să ma laşi sa vin la tine,
Îmi e atit de frig, cuprinde-ma în brate,
Alunga-mi Întristarea şi plinsul din retine.

Hai lasă-mă încet ca să îţi mingai fata,
Vreau tandru chipul tău, frumos sa ţi-l ating,
Atat îmi e de goala si-negurata viata,
Mi-e sete azi de tine, iar dorul mi-e flamind.

Ma lasă, sa îmi fac culcuş la pieptul tau,
Şi stringe-ma iubite, lingă tine aproape,
Revarsă, scalda-ma în ploi de curcubeu,
Sa infloresc precum un nufăr dalb pe ape.

Ma lasă-n taina de tine să ma apropii,
Sa ma pierd feciorelnic în ochii tai smarald,
Un dor am pătimaş, vreau ca să – ţi sărut ochii,
Şi sa ma pierd în ei, ca nu mai pot sa rabd.

Tu sa ma prinzi de maini şi-ncet sa ma sfiori,
Cum un îndrăgostit sfioara tandru-o floare,
Sa ma topesti iubite-n a dragostei viltoare,
Eu sa ma renasc iar, ca pasarea sa zbor,
Spre infinitu-albastru, unde e numai soare,

Mi-e umbra noaptea asta iubite, dorul doare!

poezie de Elena Tudosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atrofieri de-un cânt de lebădă

Mi-e frică să mai nasc, că şi condamn la moarte
şi să aud, am teamă, că sunt multele... cerinţe,
iar mână ţin la ochi, urât să nu deşarte
şi-mi pun mănuşi s-am simţ, atrofiind silinţe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viaţa mi le plimbă.

Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârşit, solfegiu.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace

lirismul meu contemporan
se pare a fi ceva banal
-nu eşti modernă-n exprimare
îmi strigă el în gura mare
-adevărat.... ce vrei să fac?
să îmi aşez unghii în cap?
să pun tot cerul sub călcâi?
să pun săgeţi în căpătâi?

eu creionez natura toată
aşa cun e, păduri şi apă
cu flori şi gâze şi maimuţe
ce se agaţă de crenguţe
şi fac un salt din pom în pom
prinzând de mână câte-un om
şi-apoi când totul le displace
îşi umplu vorbele cu ace

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncuţa şi mirodeniile

Domnişoara Scorţişoara
A plecat la Timişoara
Să fie cu verişoara,
Domnişoara Cuişoara.
Cum stau ele la taclale,
Hopa ţopa, trei sarmale,
Căinându-l pe Piper,
Că e singur şi stingher
Şi îmi zic, de nu mă supăr,
Să pun boabe de Ienupăr,
Mai ales la tocături,
Pentru rafinate guri;
Eu cu gândul tot la vară,
La aroma de Nucşoară,
Sparg şi frec, apoi, un ou
Şi-l amestec în şodou,
Dar Vanilia din păstaie
Zice că nu face baie,
Ea, în lapte degresat,
Caut Anason stelat,
Prin cutii de tinichea,
Dau în schimb peste cafea,
Foi de dafin, Maghiran
Şi o pungă cu Susan,
Nişte covrigei să fac,
Am găsit şi nişte Mac,
Apoi sun pe majordom
Pentru ceai cu Cardamom.
După multă pregătire,
Insolent, îmi dă de ştire
Că scăpase în pahar,
Boabe de Enibahar,
Nu-i nimic, zic, Alexandru,
Preferam de Coriandru,
Pe când scoate din chimir,
O bucată de Ghimbir
Şi-mi oferă contra greţii,
Tac, căci au urechi pereţii;
Afară-i îngheţ, ninsoare,
Eu mă bucur că am sare
Şi-am să pun de-o mămăligă.
Mirodeniile mă strigă,
Ba mă iau şi-n băşcălie,
La fereşti e vijelie,
Mămăliga, bălăioara,
Frumuşel o tai cu sfoara,
În calupi o pun în lapte,
Stau aromele deoparte
Şi privesc fără de grai,
Cum înfrânte de mălai,
Au rămas azi de căruţă
Faţă de mămăliguţă.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar?

Şi sunt frumos?
Chiar sunt frumos?
Ori numai gândul îmi cade
duios în ape ondulate
pe coapse până jos
apoi îmi sare-n spate?
Ori nu sunt eu acela care
te-adoarme noapte după noapte?
La fereastra unde plouă
îmi inundă spatele curbat;
Mă-ntreb: să-ţi apar deseară-n pat?
Jucăuş din pleoape bat
uneori mai bat din stele
alte stele-n deplasare
ce îşi pun cenuşă-n cap
Din bulbi rar se mai ivesc
ochi, urechi şi… îndrăznesc
câte puţin de roşu pe nas şi pleoape
puţin de verde şi licurici pe coate…
Dar, sa fiu aşa frumos?
Chiar se poate?

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!