Expertiză culinară
sora mea din altă fantasmă
prigonită cu farduri
scrutează sângele în faruri
cu mii de baruri în sertare
aduci secătoare daruri
dulci ca Naum
fulgi peste hotare
balauri
un clovn se apropie de geam
cu noaptea în palmele de porțelan
fiecare deget e luna
și cu unghia furtuna
bate în termopan
nu erau crengile de lut
nici plăgile de necusut
în serile cu ochii mari
cu razele drept ochelari
nici tu nu apăreai
umbrele nu mor niciodată
sunt zeități cu inimă de piatră
o citadelă împăiată
cu arterele în lampă
omenia crește într-o vază spartă
și nu mai există decât turbă
la mine e întreaga trudă
las din când în când
un felinar să curgă
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre ochelari
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
Citate similare
* * *
Eu nu-ți mai spun că te iubesc vreodată
și nici să-ți scriu vreun rând că-mi este dor
îți voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simți amarul vremii și ochii mei cum mor.
N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îți las doar sloiuri reci să curgă
să simți din rana mea sângele ce-i stins.
N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
și anii așteptării câți au fost.
Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit și gol
iti iau și curcubeu și soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre munți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Menestrel trist
Se sparg corbii-n haina mea de plumb,
cu nori de plumb și fum și sare.
Magnetizate, abia curg razele solare
peste carnea putrezită de plumb.
Pattern bacovian,
geam de staniol.
Plouă în cuptor
grame de formol
și metan.
Anestezie peste Sistemul Solar
ce-și lasă plăgile pe Terra
și fălcile pe schela
minții creierului uman.
Sar cristale în gât de pelican
cu cerul gurii înnorat,
cu cerul gurii însetat
de constelația marelui arcan.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre Soare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre plumb
- poezii despre metrologie
- poezii despre magnetism
- poezii despre gură
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre nuditate, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre trecut
O noapte bună
Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinții soarelui povară.
Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniștea de ceară.
Marginile există în fiecare braț
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizați sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
și copilărie,
se defrișează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.
Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.
Aș vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de penițe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
și copilărie
se defrișează nemilos
prin autofagie.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre copilărie, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre pisici
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre ninsoare, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Cinetică iarna / icter de zăpadă
Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
și guri ce mestecă ochii
în permanență.
Jacheta îți aparține
la fel și conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau și ei
mai colorați ca niciodată
mai cocheți decât zorii
mai frumoși decât norii
mai așchii decât o țeapă.
Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
și gura ta e oxigen și larvă
și apă și nalbă și rabdă
mestecând omlete dimineața.
Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.
Te fredonez până-mi crapă buzele
deșert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.
Să iasă morții din pământ
nimic n-oprește al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre oxigen sau poezii despre iarnă
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o șoaptă
Și îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Șï scara ce o am de coborât.
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre nerușinare, poezii despre naștere sau poezii despre devenire
O lună mumificată
Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colțul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicționarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulși din caninii tăi uscați.
Am învățat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
și i-au crescut aripi în formă de șenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenților, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiță.
O lună mumificată
cu pietrele din brățara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însuflețite de spiritele românești
din politică și uneori,
aș vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
și peste ianuarie
cusută cu plăgi,
așezate milimetric,
în umbra soarelui din față
în care o ne trăim sufletele.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre creștere, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre viață sau poezii despre trandafiri
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
O altă Magdalena
Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
și ochii își fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireșe,
calc peste cioburi de icoană spartă
și nu mă rănesc...
Atunci când lipsești din mine, nici poemul nu-și deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
și oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce mușcă din noapte...
În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ținută între palmele tale...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie sau poezii despre mere
Mi-au rămas ochii pe geam
Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.
N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.
Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.
Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre infidelitate sau poezii despre fructe
Nimicul din umbră
nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
și asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce știi mai bine
nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme și nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilități
când dorința devine
un cuib părăsit
de vrăbii
și
ambele brațe îți sunt amputate
de frică în interiorul tău crește o umbră
singura cu ochii de piatră
ce crește
tot crește...
nu-i cere ajutorul
te va privi ca pe un nimic
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre posibilitate, poezii despre lene, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre dorințe
Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre sâni sau poezii despre foc
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre rouă
Luna la fereastră
Din nou e o oră cam târzie,
Luna povești vrea să-mi spună.
Când eu scriu de zor o poezie,
Iar ea... peste lume-i stăpână.
Se-apropie de geam, timid,
La fel ca-n fiecare noapte
Și repede îi mai deschid
Când plină de emoții bate.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore
Sonet
Am născocit idei din cenușă,
din sânge de căpușă,
coagulat în sacrele artere,
din fresce înnodate în capele.
Am inițiat croaziere
cu Magellan și da Gama,
peste porturile din Palma,
atrocități în irisul Senei.
Am orchestrat solemn inscripții
cu ochii gravați în pietre,
onyx sculptat în concepte,
rubin al toamnei premoniții.
Am lăsat timpul să mănânce
împreună cu moliile, din fotoliu
așteptând să curgă în purgatoriu
un ochi șubred și dulce.
În deznodământ se nasc ghioceii
din care bunica țese îmbrăcăminte
cu zâmbete criptate în dendrite
și cine știe cifrul cheii?
sonet de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă, poezii despre sculptură sau poezii despre porturi
Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deși știi că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feței tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau?
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Și, apoi, copii tăi oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te așteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tată sau poezii despre superlative
N-am chef
N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?
N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?
N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?
N-am chef să mor nici pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?
Mai merg arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre femei, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre schi sau poezii despre medici
Noaptea aceea...
Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.
Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebună
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre plâns, poezii despre oaze sau poezii despre cărți
Poruncile
Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniștite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia și peștele și pâinea
Și să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puțin,
Că orișicât ai încerca nu s-ar putea...
Câți le-au citit,
Câți le-au privit,
Câți le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Și nici pe-o limbă ne-nțeleasă
Căncepe de sus, căncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercați voi!
Din mine ți le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Și pașii mei și pașii lor spre Tine suie
Și când le-ai luat, în mână ți-au fost cuie.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sperieturi, poezii despre pâine, poezii despre pești, poezii despre numere sau poezii despre gânduri