Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre nuditate
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mi-e dor de tine
am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine
știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!
mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
mă iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt
nu ți-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învățat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită
gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi
si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu
poate că
ele mă aud pe mine.
poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rai, poezii despre suflet, poezii despre natură, poezii despre islam, poezii despre iad sau poezii despre foc
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Șalom Sabat
Eu sunt un vultur plin de măreție,
Trăiesc din amețeala cerului;
Tu ești o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-și caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aș da pe tine.
De la o vreme, însă,
Eu zbor cu șoimii și areții,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.
De la înălțimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipsește,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
și, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.
Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Și mor, și mori.
Fie-ne țărâna ușoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Și nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.
Sabat Șalom!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre vulturi sau poezii despre eclipsă
Și numai dor...
Și sunt momente când te aștept să-mi vii,
Clipe de speranță, când simt un dor aprins...
Când și ție îți este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, și-ncet ne-a învins!
Și sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Și mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că și tu simți un dor... despre noi, iubind...
Știi? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai știut a prețui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Și te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...
La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea și mintea mea te cheamă,
Iubește-mă iubire, căci știi atât de bine
Să mă iubești aprins, fără nicio teamă!
Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Și mă gândesc la noi... și zorile apar,
Și mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!
Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Așa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să știi,
Să mă iubești pierdut... să fii împlinit!
Și numai dor...
Și mă trezesc... dorind să înțeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Și fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Și numai dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre ceas
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
De flori de primăvară
Îmi este dor mereu.
De viața de la țară...
Mi-e dor de satul meu!
Acolo vreau ca să revin,
Acolo vreau ca să trăiesc.
În fața ta, adânc mă-nchin
Pământul meu cel românesc!
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre primăvară, poezii despre zăpadă, poezii despre păr roșcat, poezii despre plimbare, poezii despre mâncare sau poezii despre must
Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre supărare, poezii despre onoare, poezii despre mamă sau poezii despre iertare
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine
Mi e dor de tine
S-aprinde in mine
Când nu m-aștept
E delicios
Si dureros
Si arde in piept.
Nu mai gândesc
Doar te doresc
E tot ce vreau.
......
Cu pasiune
Îmi prinzi privirea
Cu mângâieri
Mi-aprinzi simțirea
Când ne vedem
Ma mistui toata
Când mă săruți
Mă pierd pe data.
.......
Apoi mă uiți
Când nu mai sunt
Nu suni nu spui
Nici un cuvânt
Nu sun nici eu
De ce as suna?
Sa ti spun de pasiunea mea?
Ce faci in timpul asta oare?
Retoric spun si eu amar
Dar știu ca n-ai simțit nimic
Din focul ce in suflet-l car
E un foc greu apăsător
E sufocant, mistuitor
Dar e si inuman de bine
Când ma topesc în gând cu tine.
Așa ca nu știu cine pierde
Eu care zbor de fericire
Când te zăresc venind spre mine
Chiar daca este amăgire
Sau tu c- ai cucerit reduta
Când mi ai zâmbit cu ochii sclipind
Dar n-ai simțit ce-i paradisul
Îmbrățișării tremurând.
Nu te desprinzi, nu mă desprind
Si mor de dor... nu ti este dor
Te amăgești, trăiești mințind
Mă mint si eu... tu suflet gol.
poezie de Evelina Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre flori
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre înțelepciune sau poezii despre tristețe
Pustiul iubirii
Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
orașul pare pustiit
și voci aud duse de vânt!
Și merg prin totul meu pustiu
în care tu domnești tăcută,
ești când pictată în granit
și uneori ești doar o umbră!
Din când în când brațe întind
și mă încurc în false-amoruri
și orice fac și-n orice gând
doar tu îmi ești legată-n doruri!
Te caut cu ochii mei doar triști
și nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!
Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
să pot s-o văd, să te aud
și să ajung cumva la tine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre pictură, poezii despre oraș sau poezii despre lumină
Uneori iubita mea
Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut
Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin
Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești
Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate
Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive
Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine
În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară
Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare sau poezii despre senzualitate
Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?
citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre realitate, citate despre prostie, citate despre promisiuni, citate despre perfecțiune, citate despre măști sau citate despre iubire
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul...
Când mi-e dor de tine
te închid în cripta inimii,
acolo unde nimeni
nu a pătruns până la tine.
De ce lacrimile mă ard
când nu pot plânge?
De ce atunci când respir
mă sufoc?
Tristețea bate la ușă
dar nu-i deschide nimeni,
pe când eu
dansez
ca și cum te-aș avea în brațe.
Așa sunt
când mi-e dor de tine!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans
Realitatea este relativă (poem postmodernist)
Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.
Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.
Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,
ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.
Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum
vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeași cafenea, chiar dacă mai am și acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce
niciunde, dar șoferul știe să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de
ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
și această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.
Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început și nici
sfârșit. Este mișcarea, care pierde caracteristica timpului.
Ploaia și zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitați similare și aparențe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.
poezie de Marieta Măglaș din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre devenire, poezii despre crengi, poezii despre cafea, poezii despre încălțăminte sau poezii despre început
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre trandafiri, poezii despre rouă sau poezii despre păr
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre apă sau poezii despre văi
De ce mi-e dor...
De ce mi-e dor de tine, când doar ce te-am avut,
Și-am descântat cu bobii deasupra pielii tale,
Din noapte până-n ziuă, și ce de of și jale
Ți-am semănat pe buze, atunci când m-am pierdut?
De ce mi-e dor de tine, când nici nu am știut
Cum să-ți despic în minte toți nasturii la vale,
Și pieptu-n zona stângă și-n zone tropicale,
Pe unde-și sorb pigmeii cafeaua cu năut?
De vină-or fi șampanii din care n-am băut,
Sau poate-or fi toți sfinții ieșiți din calendare;
Ori gerul bobotezii în care te-ai născut
Ți-a pus o vorbă bună, demult, la ursitoare?
Că, de ești tu acela, ce zace-n așternut,
De ce mi-e dor de tine, când doar ce te-am avut?
sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre șampanie, poezii despre sfinți sau poezii despre calendar
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc sau poezii despre durere