Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă
şi apă şi nalbă şi rabdă
mestecând omlete dimineaţa.

Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.

Te fredonez până-mi crapă buzele
deşert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.

Să iasă morţii din pământ
nimic n-opreşte al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!