Mai moare o umbră
Un brad stă să cadă în codrul de-argint
Sub zgomot bizar al drujbei hapsâne,
Mai moare o umbră și-i plânset în vânt
Iar lupii flămânzi, coboară la stâne!
Scârțâie-a jale cumpăna fântânii,
Nu-i prima și nu-i nici ultima oară,
Prin sat, călări sunt pe cai toți nebunii,
Cu vârful din bradul ce îl taiară!
De veghe-i va face fumul rășinii
Și stele aprinse pe drumul cu Magi
Și-n case, departe, unde creștinii
Copii-și închină, icoanelor dragi!
Un brad a murit, dar nu arde-n vatră,
Ochi rătăciți, privesc prin garduri de șipci,
În gerul cumplit mai crapă o piatră,
Colinde răsună din gâturi de scripci.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre brazi
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
Citate similare
De ascultați basme în nopți de iarnă
când gerul Bobotezei crapă, piatră,
eu fi-voi vreascul ce arde în vatră
sau fulgul ce s-așterne pe lucarnă!
catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte sau poezii despre iarnă
Se scutur cireși galbeni în livadă
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă
Și cumpăna fântânii a murit
Când ciutura din lemn a putrezit
Și ars-a fost cu frunzele-n ogradă!
Cum suflă între crengi vântu-n baladă
S-aude prin oblonul găurit,
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă
Și cumpăna fântânii a murit!
Se scutur cireși galbeni în livadă,
Pe taler viața pun la cântărit,
Balanț-atârn-aiurea, ne-am iubit,
Azi, suntem ninși pe creștet cu zăpadă,
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă...
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- poezii despre crengi
- poezii despre cireșe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dragi copii
Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
Să nu uitați niciodată,
Că printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
Să-i ajutăm să aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre pâine sau poezii despre prietenie
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre visare sau poezii despre uitare
De Crăciun
Noi doi sub câteva lumini din brad
În astă noapte ne vom face scut
Cu lacrima de dor ce s-a născut
Și-mi licărește-n irisul de jad!
Luminile din candeli parcă scad
Și totul împrejur e-atâta de tăcut...
Noi doi sub cateva lumini din brad
În astă noapte ne vom face scut!
Doar ceasul vechi ne va fi camarad
În ticăitul răgușit, pierdut...
Dacă ar ninge, ar fi mai plăcut,
Ne-am colinda bând din licori de-orjad,
Noi doi, sub câteva lumini din brad!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre Crăciun, poezii despre tăcere, poezii despre naștere, poezii despre dor sau poezii despre ceas
Pastel
Prin vișini vântul în grădină
Cătând culcuș mai bate-abia
Din aripi, și-n curând s-alină,
Iar roșul mac închide floarea,
Din ochi clipește-ncet cicoarea
Și-adoarme-apoi și ea.
Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Și tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgește zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Și-i umbră peste sat.
Peste culmi încet amurgul moare
Și-ntors cu fața cătr-apus
Dă semne nopții din ponoare.
Ea-mbracă haine-ntunecate
Și liniștit din aripi bate
Plutind tăcută-n sus.
Tăciunii-n vatră dau lumină;
Pe drumul de drumeți sărac
Mai vezi fugind câte-o vecină
Să ceară cu-mprumut jaratec;
Grăbit, dă roate, singuratec,
Tăcutul liliac.
Și tot mai noapte-apoi se face,
Păduri și ape-adorm acum;
Dun cer scoboar-adânca pace.
Ici-colo vrun zăvor mai sună -
Începe-a se zări de lună
Și-i liniște pe drum.
Copiii dorm, visându-și jocul.
Mai toarce mama. În curând,
Pe vatră ea-nvălește focul,
Încuie ușile la tindă,
Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă
S-aude-acum rozând.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre vecini, poezii despre sărăcie sau poezii despre somn
O, brad frumos!
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Și vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi și mă faci voios
Și mă-ntărești îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeții.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre verde, poezii despre rai, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
Sub măreția cerului
din înaltul cerului se coboară magi
să vestească steaua lui Iisus Hristos
ea strînge laolaltă toți oamenii dragi
închinând pocalul cu vinul gustos.
pe mese întinse aburesc bucate savuroase
delicii de sărbătoare așteptată mult
colinde răsună pe vai și prin case
vibrează în suflete universul ocult.
s-a născut Hristos vindecătorul lumii
destramă blesteme, păcate, erezii
un nou an vine din splendoarea vremii
jocuri de lumina deschid frenezii.
păsări de dorințe stoluri mii și mii
asaltează cerul splendide, străvezii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vin, poezii despre sărbători sau poezii despre păsări
E iarnă
Pe lacul mort, un val face un rid
Și barcagii-s triști și nu vâslesc,
Nici nuferi nu-s, iarna nu înfloresc,
De ger și stufu-a devenit flacid.
La sat, poeții, în odăi se închid
Și muzele cu versuri le pețesc,
Pe lacul mort, un val face un rid
Și barcagii-s triști și nu vâslesc.
În munți e jale, lupii, oi, ucid,
Pe stânci abrupte, brazi se preoțesc,
Parfumul de tămâie-l risipesc
Și-n dangătul din clopotul rigid
Pe lacul mort, un val face un rid!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre stânci, poezii despre nuferi sau poezii despre munți
În tihna-nserării pornită-i colinda!
Dorm vise, răzlețe, în leagănul nopții,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar așchii pe gene, din pântecul sorții,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.
Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveșmântă
Tabloul angelic, din țurțuri de jad.
În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creștinii-s șterg tinda,
Să fie urați, s-aibă traiu-n odihnă.
Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.
Crăciunu-i sărută pe frunți, părintește,
Și-n lampă le-aprinde lumina creștină,
Ferice de cel ce cu drag veselește,
Iisus s-a născut! Este noaptea divină!
În ieslea din stâncă, pe pat de nuiele,
Scâncește o floare, un prunc îngeresc,
De Domnul trimis, când puzderii de stele
Deschis-au iar Raiul și Fiu-l vestesc!
Feerica noapte se-așterne în case,
Sub cetini de brad se-adună cei dragi,
Trecuse iar Moșul și daruri lăsase,
Să fie din tolba acelorași magi?!...
Cântăm bucuria în aburii pâinii,
Cu dragoste-n suflet Îl preamărim,
Credința-nflorește-n căușul mâinii,
Mesia privește la cum Îl slăvim!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri sau poezii despre urări
Lumină e-n toate
Doar murmur, în taină, prin gânduri se-ascunde,
Valsează pe cioburi de spartă oglindă,
Reintră în vise amorfe, fecunde,
Se-alintă cu stele apoi, ne colindă.
Nici noaptea nu-i hâdă, nici negru nu-i smoală,
Iar ruga se zbate să iasă din clește,
Când suflet de piatră prin hău se răscoală,
Lumină e-n toate, iar El ne privește.
De teamă, toți norii se-alungă-n tăcere
Cu-n zâmbet de soare, c-o pală de înger,
Nu-i pură-ntâmplare, e simplă plăcere,
Puternic e rodul, iar eu nu mai sânger.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vals, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plăcere
Cine sunt
Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerșind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veșnicie.
Poate că sunt nisipul din țărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Și e mișcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.
Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să mă asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.
De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip și nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce și-a pierdut speranța iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre ploaie, poezii despre metrologie sau poezii despre lupi
Copacul
Caldul soare-al verii țese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.
Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul și-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă 'ntratâta lume de cântări și flori.
N'are bucurie nici de vânt și ploae,
Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
Din podoaba 'ntreagă a vieții lui
Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.
Ce rușine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deșarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.
Dar el stă, sărmanul, stă 'nrădăcinat
Iată vie-un fulger și-o să mori! Nu plânge!
Nu! Veni furtuna vai, numai spre-a frânge
Crengi din el, lăsându-l și mai rușinat!
poezie de Carmen Sylva din Balade și romanțe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre bucurie, poezii despre vară sau poezii despre râs
Un sat de poveste
Se-nmoaie înghețul și iarna se duce
Iar viața palpită din nou,
Un vânt dezmorțit a pornit în uluce
Să fluiere ritm de tangou.
Se-agită în stoluri și ciorile hâde,
Pădurea le cheamă la ea
Și soarele palid le vede și râde
Cât stinge o ultimă stea.
Prin frunzele moarte ce-ngrașă țărâna
Răsar tremurând ghiocei,
Se urcă greoaie, pe munte, bătrâna
De iarnă-n cojoacele ei.
Din streșini mai curge în chipuri de ploaie
Un rest de omăt plictisit
În nucul cel falnic, vreo trei ghionoaie
Bat toaca a slujbă de schit.
Pe drum, o trăsură-agitând zurgălâii
În ritmul de cai în galop
Adună prin garduri de uliți dulăii
Și babe cu ochiul miop.
Departe, în zare, salută cocorii
Tărâmul iubirii de-un an,
Aripile lor se-mpreună cu norii,
Se-aude cum rage-un plăvan.
Se-ncumetă iarna să urce spre creste
De munte cu vârful la cer;
Frumoasă e viața-ntr-un sat de poveste
Și-i plină și azi de mister!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm
A treia zi
Stau cu urechea lipită de brad
bradul stă cu acele lipite de globuri
globurile stau cu chiliile rotunjite de călugări
călugării tac și se roagă!
Se roagă...
Se roagă...
În jur lumina rostește
Tatăl nostru...
iar eu beau un cer fiert la spoveditul
unui cal de căpăstru
iar îngerul din vârf peste brad
cu un zâmbet
somnolent te-omenește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre promisiuni sau poezii despre cai
prin codrul de brad
șuieră vânt năprasnic
flori mute-n pripor
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre păduri, citate despre flori sau citate despre brazi
Tărâmul meu
Pe vârful unui munte un obelisc;
pe capul lui un con de brad; în fruntea
acestuia un ac; și-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăția clipei.
Nu-i nicio graniță pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanț de munți sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafața
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâș, și detronat numai de mine,
uzurpator și uzurpat deodată
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a ști că ard, această voluptate
hrănește-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
trece prin ac, prin con, prin obelisc,
prin munte, și murind la voi în brațe
nuntește cu regina suprafeței.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate, poezii despre singurătate, poezii despre ocean, poezii despre monarhie, poezii despre graniță, poezii despre foc sau poezii despre fluvii
Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)
Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.
E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.
Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.
În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.
Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.
Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Iar colinde
Tinerii cu voci candide,
Vin prin sat să ne colinde,
Unii-n case cu uratul,
Alții-n curte cu furatul.
epigramă de Ion Micuț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre voce, epigrame despre tinerețe, epigrame despre sat, epigrame despre inocență, epigrame despre colinde sau epigrame despre Crăciun
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre primăvară