Crescut pentru a fi liber

din păcate, libertatea este moartă şi ei uită să scrie anunţul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de ştiri despre orice
şi chiar şi necrologuri pe paginile dedicate

dicţionarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conţinut
şi lumea nu reacţionează, o ceaţă somnolentă cuprinde minţile
încât te întrebi dacă toţi vom putea trece prin strungă

floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc aşa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum şi culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu ştiu ce înseamnă libertatea

fericiţi cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu vă temeţi de îmbrăţişări

cuvintele arestate aşteaptă iertarea între gratii de uitare
sunt cuvinte ce trebuiau să dispară din lume
şi dicţionarele sunt pline de carii
printre care se plimbă torţionarii de cuvinte

să nu vă temeţi de îmbrăţişări
chiar dacă sunt urmărite, puteţi să le îmbrăţişaţi
să le ascundeţi sub limbă ca pe sfânta împărtăşanie
sau să le strângeţi la piept încălzindu-le tremurul

lumea s-a umplut de cuvinte violate ce se strecoară pe lângă pereţi
prostia umblă ţanţoşă învârtoşându-şi neghiobia
şi scuipându-şi odraslele aurite de deochi
şi e greu de crezut, dar rostirea e pusă la stâlpul infamiei

îmbrăţişaţi cuvintele, iubiţi-le şi ocrotiţi-le pentru că...
la început a fost cuvântul
şi abia apoi... omul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mea...

toţi cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile şi versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viaţă
alături de ei, de cei mulţi
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele aşa cum eram
şi ne înţelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puţin îngălbenită
pe la colţuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de(-n)gheaţă

Nu sunt florile de gheaţă
Cum sunt florile de-ngheaţă;
Nu plâng florile de gheaţă
De cele ce iarna-ngheaţă,
Dar nici florile ce-ngheaţă,
De ele, când se dezgheaţă.

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim aroganţa celor puternici

copacii ştiu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări – sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici

în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieţii care izbândeşte
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfinţit se oglindeşte
şi luna-în taina nopţii străluceşte

cerul din ochii mei este mereu albastru
şi luminos, chiar dacă norii trec să-i cureţe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aştept să cearnă ploaie să împrăştie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieţii

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune. Dacă nu există sex şi vitalitate în ele, nu există nici acţiune. Ideile nu pot exista singure într-un vid spiritual. Ideile sunt legate de viaţă: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstiţiale etc. Dacă nu s-ar fi pus problema decât a unei idei, Copernic ar fi făcut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi eşuat în Marea Sargasselor. Estetica ideii produce ghivece de flori, iar ghivecele de flori la pui pe pervazul de la geam. Dar dacă nu este soare şi nu plouă, ce rost mai are să pui florile la geam?

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele.

Cecelia Ahern în P.S. Te iubesc
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi purtam nume de floare

la naştere, moartea ne dă nume de flori
şi noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le ştie mereu aproape

sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt şi zile viforoase când ajunge cu braţele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
şi să ne aştepte-înflorirea ca să ne culeagă

"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă ştie şi cine mă vrea
trebuie să vină şi să mă ia...."

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogoşile Donut

Nu mai găseşti gogoşi cum se făceau odată
Nici nu e de mirare, doar ne-am emancipat,
De-aceea, dacă ai o fire rafinată,
Îţi cumperi de la fast food celebrele Donut.

Chiar dacă sunt mai mici, sunt bine rumenite
Şi poţi să pui pe ele şi zahăr, dacă vrei,
Spun unii că la gust sunt nemaipomenite,
În special aceia ceva mai tinerei.

Când le mănânci din pungă te simţi american
Te uiţi la cei din jur cu multă aroganţă
Şi chiar dacă pe ele ai dat ultimul ban
Le savurezi din mers şi-arăţi că ai prestanţă.

Însă de vreţi cu toţii să ştiţi părerea mea,
Ce-mi place la o Donut, vă spun fără să preget,
E gaura cea mică pe care-o are în ea
Şi-n care toată lumea mai bagă câte-un deget.

poezie de Octavian Cocoş (17 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Guinevere!
Gwen: Îmi pare rău. Ştiu că nu ar trebui să mai intru aşa. Toată lumea vorbeşte despre căsătoria ta cu Elena. Ştiu că ai spus că nu îţi doreşti asta, dar mai ştiu şi că nu poţi avea mereu ce îţi doreşti. Ştiu asta foarte bine.
Arthur: Dorinţele mele sunt chiar aşa de nesăbuite?
Gwen: Da, Arthur. Din perspeciva tuturor, mai puţin a mea şi a ta, sunt total nesăbuite.
Arthur: Atunci sunt fericit că sunt nesăbuit. Cu siguranţă e mai bine decât să fiu nefericit.
Gwen: Nu cred că ea te va face nefericit. Are un suflet bun.
Arthur: Şi tu.
Gwen: Ştim amândoi că nu se poate.
Arthur (cu lacrimi în ochi): Şi dacă fac asta... dacă mă însor cu ea, tu ce vei face?
Gwen: Voi privi cum devii regele pe care îl merită Camelotul.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunt

sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
şi sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte şi virtute
chiar dacă urma i se şterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima şi visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, şi cred
în saltul suprem
spre nemurire

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om... modest

Sunt un om... modest
Rare ori spun ce gândesc,
În fine scriu foarte des,
Dar totuşi sunt un om... modest

Fetele se dau în brânci după mine
Eu le dau un simplu test,
Ele nu ştiu cum să-l rezolve mai bine
Dar vreau să v-amintesc, că sunt un om... modest
Parcă cei un simplu test!

Dar îmi place la nebunie să fac ceva,
Când intru-n melancolie să privesc ploaia...
Când intru-n melancolie să privesc ploaia?
Nuuu! ploaia când mă priveşte intră-n melancolie,
Căci pânăşi natura măîndrăgeşte toată lumea ştie!

Dar eu sunt un om... modest
Şi asta nu mi-o detest,
Aşa ca fapt divers,
Dacă ar fi cuvintele ce le-am zis să le unesc
V-aţi da seama până şi voi.. că sunt un om, modest.

poezie de Cristian Harhătă (16 decembrie 2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia sufletului meu

Am privit florile cum plâng,
dar petalele s-au uscat.
Am privit florile cum râd
şi era viatå între ele...
M-am privit pe mine în suflet
şi nu må cunoşteam...
Eram o stråinå cu chip plumburiu
şi inima sfâşiatå...

Am privit lumea celor ce zboarå
cu ciripitul lor ce îmbatå...
Dar am gåsit cuiburile goale,
doar urme de pene şi paie,
şi iarå-şi am plâns...
Nu cunoşteam lumea în care tråiam,
era tristå şi pustie
şi eu locuiam în ea...

Când ploaia e rece şi multå,
påmântul e lacom si râde
Neputinta te face mic si sensibil
şi locul ţi-l gåseşti între ele,
Îar mintea tråieşte emotii
cu gândul la tine...
Nu stiu ce vreau de la mine
şi am plans...

Timpul trece odatå cu anii
ca florile şi påsårile iarna
Se duc dar nu se îmai întorc.
şi visele se spulberå printre ramuri,
De goale ce sunt am plans...
era inima mea şi durere!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri greşite

N-am vrea să fie drumuri rele
S-apuce tinerii pe ele,
Dar ele sunt şi, din păcate,
Sunt cel mai bine asfaltate!

epigramă de Nicolae Petrescu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi şi nimic altceva

să deschizi o uşă
e ca şi cum ai trage aer în piept

doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleştaţi
eu
căutând să te fac să zâmbeşti

uităm pentru o clipă
tot
şi parcă
pe undeva laşi să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre

eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproşuri

împreună, însă
o poveste de dragoste

dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult

umbrele sunt pentru cei pierduţi
eu am totuşi vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt

să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot

e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca şi cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere

spune
ce doare mai mult decât un cuvânt

un pahar cu apă nu e de ajuns
aşa cum nu e deajuns
să spui
punct... şi de la capăt

mereu faci aşa
dar uiţi atunci când suntem noi
să fii tu

gata cu asta
tot timpul cauţi un argument
chiar şi atunci când cafeaua dă pe afară

dacă ţin pumnii strânşi
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
şi eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăţi
pe
doar una

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea, înţeleasă în mod corect, este scopul Ingineriei Umane. Dar libertatea nu înseamnă nici dezordine, nici desfrâu. Libertatea constă în existenţa legitimă - în fiinţarea în acord cu legile naturii umane - în acord cu legile naturale ale Omului. O plantă este liberă doar dacă nu este împiedicată să existe şi să se dezvolte în acord cu legile naturale ale vieţii vegetale; un animal este liber doar dacă nu este împiedicat să trăiască în acord cu legile naturale ale vieţii animale; fiinţele umane sunt libere dacă şi numai dacă nu sunt împiedicate să trăiască în acord cu legile naturale ale vieţii umane.

Alfred Korzybski în Natura noastră umană: ştiinţa şi arta ingineriei umane
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte şi libertatea de a nu mai fi

aş putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delaţiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
ştii tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc aşa de aiurea
şi aşa de nepregătite pentru armonie
încât sfârşesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigaţie
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine şi firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuşi nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viaţă şi interdicţiile existenţei
nu ştiu de ce
dar nu am nicio obiecţie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Cum arată Dumnezeu? Are el o imagine? Aparţine el vreunei religii? A. M: Dacă tu ca şi alţi 99% din căutători, cauţi o imagine de sfinţenie, cum vei putea vedea că nu eu, ci chiar tu eşti Realitatea ultimă, Sinele sau Dumnezeu? Mintea crede cu putere că Dumnezeu, Sinele este undeva cândva, în aşa fel încât tu în veci să nu te poţi scălda pe deplin, chiar Aici, chiar Acum, în El. Mintea e înnebunită după smintita şi nu smerita dualitate; "tu, piosul credincios şi Dumnezeu judecătorul din ceruri". Dar atâta timp cât "tu exişti", Dumnezeu nu va avea loc de CREDINŢA ta în el. Renunţă, aşadar, la orice imagine sau gând despre Dumnezeu, şi acum vezi ce rămâne complet neîntinat de gând? Când nu o să mai încerci să-L găseşti pe Dumnezeu, cu separarea numita "credinţa sau gândul meu care vrea să-L descopere pe Dumnezeu", atunci Dumnezeu va lua pe deplin locul "eu"-lui tău. Aruncă chiar acum în aer nu doar orice imagine, ci mintea însăşi şi această Libertate sau Realitate Ultimă, lipsită de orice imagine de sfinţenie te va îmbrăţişa pe deplin. Tu eşti aceiaşi libertate pe care o sunt şi eu! Dumnezeu sau Libertatea este liber nu doar de orice religie, ci însăşi de curgerea timpului, însă absolut toate religiile se închină timpului şi deci sunt trecătoare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că sunt mai degrabă un om preocupat de spirit. Asta e singura zonă liberă şi, dacă vreţi, e o dublă libertate: libertatea de a medita la asta şi libertatea dobândită prin puterea exemplului.

citat din Marcel Iureş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!